Iluziile optice se conturează atunci când mai multe știri negative (cineva a omorât pe cineva, cineva a jefuit pe altcineva accidentat, un individ s-a îmbătat și a făcut scandal) sunt îngrămădite în același interval orar.
Atunci când mai multe voci repetă aceleași minciuni, zi de zi, pe un post de televiziune.
Atunci când cineva la un ghișeu te necăjește, atunci când un taximetrist bucureștean se comportă ca un golan, atunci când un chelner te insultă.
Iluziile optice apar când aceste toate evenimente izolate schimbă modul în care vezi lucrurile.
Când cineva de la un ghișeu te necăjește, tragi concluzia că ești în permanență umilit.
Atunci când un taximetrist bucureștean e nesimțit, crezi că toți taximetriștii din București sunt astfel.
Când un chelner te insultă, crezi că în România serviciile sunt proaste.
Este o tendință națională graba de a uni toate evenimentele negative care ni se întâmplă sau despre care auzim în media. Gândește-te atunci când suni trei persoane în trei chestiuni diferite și niciuna nu-ți răspunde. Te-ai făcut cu trei evenimente izolate pe care le unești într-o stare proastă de spirit.
În România, o gropă pe care o iei dimineață în București este unită cu un șofer care nu ți-a acordat prioritate în Râmnicu Sărat și o căruță pe mijlocul drumului la intrare în Bacău. Dacă peste alte două ore, cineva te claxonează în Pașcani, îți bagi picioarele în ea de țară.
Pe același drum, într-o altă zi, un șofer îți eliberează banda în București, un TIR îți semnalizează că poți să-l depășești pe centura Buzăului și un alt șofer te atenționează că este radar la întrare în Focșani. Problema deja s-a schimbat, aceste evenimente izolate nu se mai coagulează în nicio stare de spirit.
Lucrurile bune au o densitate mai mică, reușim cu greu să le coagulăm. Cele rele nu se spală. În schimb, se adună în frustrări, resentimente și iluzii optice. Un criminal din Iași și un hoț din Cluj nasc o Românie pe care o dispreţuim, dar un manager competent din Ploiești și un profesor bun din Botoșani nu conturează o ţară de care ne simţim mândri.
Înjurăturile de azi sunt unite cu înjurăturile de mâine, dar uităm să unim complimentul de ieri cu cel primit de azi.
Pingback: Adrian Ciubotaru are un articol senzational « Netu' e liber ?
Pingback: O ciudăţenie tipică | Adrian Ciubotaru