Următorul articol nu este original, însă pune cap la cap şi elimină într-un mod inedit câteva informaţii existente pe piaţă.
După ce termină de scris Mizerabilii, Victor Hugo pleacă în vacanţă. Preocupat de receptarea carţii sale, îi trimite editorului o scrisoare care conţinea doar “?“. Editorul îi răspunde prin “!” spunându-i astfel că romanul are succes.
Cu această anectodă îşi începe Tor Nørretranders capitolul despre exformaţie în cartea sa Iluzia utilizatorului.
Semnul de întrebare a lui Hugo este rezultatul unui proces explicit de eliminare a informaţiei. Dacă în timpul procesului prin care formulăm un mesaj, eliminăm o mulţime de informaţii pe care le avem în minte, iar ele nu vor fi prezente în mesaj, atunci avem exformaţie = cantitatea de informaţie eliminată în mod explicit.
Aceasta înseamnă că pentru a cunoaşte cantitatea de informaţie eliminată pentru a formula mesajul ?, trebuie să cunoşti contextul. Editorul cunoştea contextul, discutaseră de nenumărate ori despre eventualul succes sau eşec al romanului Mizerabilii şi ştia că pe Hugo nu putea să-l preocupe decât un singur lucru când a pus întrebarea.
Autorul, Tor Nørretranders, plecând de la acest exemplu şi inspirându-se dintr-o teorie a calculului – adâncimea logică – introduce conceptul de exformaţie care spune că trasmiterea unei informaţii presupune ca în mintea destinatarului să se afle o informaţie interioară conectată cu exformaţia pe care o are în minte expeditorul.
De exemplu, dacă îţi spun că a murit Rex, tu trebuie să ştii în prealabil că Rex este un câine de care am fost ataşat enorm. Astfel fraza A murit Rex nu transmite o informaţie, ci o stare de spirit (durerea provocată de dispariţia lui). Transmit o informaţie despre mine (care este implicită în context), iar nu neapărat despre Rex.
Riscul comunicării ar fi acesta: destinatarul nu va şti niciodată cu precizie câtă informaţie a eliminat expeditorul, iar înţelesul unui mesaj este în strânsă legătură cu informaţia eliminată.
În exemplul de mai sus, fraza a eliminat cauzele morţii lui Rex, a eliminat modul cum am alfat că a murit, când a murit şi cum a reacţionat familia şi tot aşa.
Aşadar, pentru a mă înţelege când vorbesc, trebuie să ştii ce anume am filtrat, ce anume nu am pus în mod explicit în mesaj şi câtă informaţie am eliminat. Această idee devine şi mai interesantă atunci când este pusă în contextul social media.
Pe twitter eliminăm multă informaţie când trebuie să fim concişi în 140 de caractere, iar miza comunicării ar fi ca ceilalţi să poate decodifica informaţia pe care am eliminat-o pentru a transmite mesajul, tweet-ul. Pentru a căpăta înţelesul unui, trebuie să cunoşti contextul.
De exemplu, acest mesaj – care face referire la optimismul meu – este mai uşor de înţeles în contextul oferit de acest mesaj.
În prezentarea de la Webstock despre twitter, spuneam (slide 7) că unul din criteriile influenţei este capacitatea de-a accesa amintiri comune. Amintirile comune oferă contextul în care se pot regăsi cât mai mulţi oameni, amintirile comune înseamnă eliminarea informaţiei particulare (a balastului) pentru a o pastra doar pe aceea în care ne putem recunoaşte cu toţii.
În aceeaşi prezentare (slide 9), spuneam că user generated content este o iluzie pentru că majoritatea traficului generat pe reţelele sociale are loc “între prieteni” Friends generated content. De ce se întâmplă acest lucru? Prietenii ne cunosc contextul, iar mesajelor noastre sunt valoroase atunci când sunt procesate pentru prieteni. Restul e balast, maculatură care nu spune nimic nimănui.
De asemenea, un alt exemplu, în cazul mesajelor pe telefon, de câte ori nu am transmis o mulţime de stări, emoţii, nervi şi frustrări doar prin câteva semne? Un banal you’re ok? primit de la o prietenă dragă poate transmire o bogaţie de imagini, asocieri şi emotii.
Atunci când transmitem un mesaj spunem de fapt ce traseul al alegerilor – de eliminare a informaţiei – am făcut în prealabil. Exformaţia (mesajul veritabil) este un rezultat al eliminării informaţiei. Orice mesaj este un rezumat, iar pentru a face acest rezumat este nevoie de timp de procesare, iar de aici lucrurile devin şi mai interesante.
Adâncimea logică – formulată de tipul ăsta – spune că un mesaj este cu atât mai valoros cu cât s-a cheltuit mai mult timp de procesare în formularea lui. Timpul de calcul în formularea unui mesaj (care însemnă eliminare de informaţie, procesare, rezumare şi filtrare) scuteşte destinatarul de acest travaliu.
Conform acestei idei, o bucătărie cu vase murdare conţine mai multă informaţie decât o bucătarie cu vase curate. Vasele murdare au nevoie de eliminare de informaţie (curăţarea murdăriei), pe când vasele curate sunt în ordine, sunt deja filtrate. Vasele murdare sunt dezordonate, pot fi reduse la altceva şi pot fi rezumate, conţin multă informaţie pentru că n-au suportat încă un timp de procesare (de curăţare) şi prin urmare sunt mai puţin valoroase.
Vasele curate conţin în ele timp de procesare, au fost deja curăţate şi nu pot fi rezumate mai mult decât atât. Conţin puţină informaţie şi astea le face mai valoroase.
Murdărie conţine mai multă informaţie, însă este mai puţin valoroasă.
Pentru a ilustra şi mai bine această ciudată definiţiei a informaţiei (care valorează mai mult atunci când este eliminată) să ne gândim că 20 de monede aruncate pur şi simplu pe masă conţin mai multă informaţie decât 20 de monede puse pe un rând sau pe două rânduri. Harababura aceasta, hazardul aruncării monedelor, nu are adâncime pentru că nu s-a consumat niciun timp de calcul.
Informaţia este valoroasă atunci când este eliminată se traduce prin cunoaşterea înseamnă eliminare de informaţie.
Hans Kuhn, un chimist german, a luat această idee şi-a încercat să o aplice în biologie şi i-a ieşit că evoluţia biologică a unui organism constă într-o serie de alegeri prin care acesta elimină informaţie în contact cu mediul înconjurător. Se elimină informaţie, însă se acumulează experienţă care ajunge să fie depozitată în gene. Genele – care rezumată toate experienţa unui organism – sunt informaţie eliminată, condensată şi filtrată.
Mai mult decât atât – după cum ştim – genele conţin experienţa înaintaşilor cu privire la supravieţuire. Cu alte cuvinte, genele conţin timpul de procesare pe care strămoşii l-au cheltuit în eliminarea şi filtrarea de informaţie. Dacă prin eliminare de informaţie se obţine valoarea unui mesaj, atunci putm înţelege greutatea moştenirii pe care strămoşii ne-au lăsat-o.
Mai departe, zestrea culturală a strămoşilor a necesitat un timp de procesare, iar prin această procesare timpul s-a condensat. Cadoul strămoşilor este timpul condensat. Ajungem astfel să cunoaştem lucruri fără să mai pierdem acel timp al procesării.
Pentru a înţelege mai simplu această idee să ne gândim că un autor pierde 2 ani pentru a scrie cartea sa, iar tu o citeşti în două zile. Cartea lui este rezultatul a tone de informaţie eliminată şi filtrată şi efectul a luni de documentare, iar ceea ce oferă autorul prin rezultatul muncii sale – cartea – este timpul său condesat. Senzaţia că lectura unei cărţi ne oferă atât de multă cunoaştere într-un timp atât de scurt provine de aici.
O operă de artă conţine puţină informaţie, însă multă exformaţie şi multe amintiri comune.
Inteligenţa nu înseamnă mai multă informaţie, ci mai multă informaţie eliminată şi transformată în experienţă. Experienţă se dobândeşte în timp tocmai pentru că a elimina informaţie necesită un timp de procesare.
Atunci când avem multe informaţii, timpul se accelerează şi trece repede, de unde şi senzaţia de secol al vitezei. Miza însă nu este să obtinem cât mai multă informaţie (o farfurie spartă conţine mai multe informaţii decât una intactă), ci să eliminăm cât mai multă, să filtrăm şi să procesăm.
În acest mod, obţinem un lucru magic: ni se întâmplă cât mai multe lucruri pe unitate de timp. Condensăm timpul şi obţinem multă experienţă îm scurt timp.
La urma urmei, miza cunoaşterii este cum facem să ni se întâmple cât mai multe lucruri în cât mai scurt timp posibil. În acest mod oprim accelerarea timpului şi prin urmare îmbătrânim mai greu.
Cum facem să ni se întâmple cât mai multe lucruri în cât mai scurt timp posibil: http://www.adrianciubotaru.ro/cum-putem-… (pls RT)
RT @adrianciubotaru: Cum facem să ni se întâmple cât mai multe lucruri în cât mai scurt timp posibil: http://www.adrianciubotaru.ro/cum-putem-… (pls RT)
RT @adrianciubotaru: Cum facem să ni se întâmple cât mai multe lucruri în cât mai scurt timp posibil: http://www.adrianciubotaru.ro/cum-putem-… (pls RT)
RT @adrianciubotaru: Cum facem să ni se întâmple cât mai multe lucruri în cât mai scurt timp posibil: http://www.adrianciubotaru.ro/cum-putem-… (pls RT)
@adrianciubotaru mno, cate ore ai scris la articolul asta? te-ai gandit sa bagi toata informatia asta intr-o carte?
@andreibobocea vezi ca ti-am raspuns la comentariu:)
@adrianciubotaru ti-am dat RT ca sa iti “scad” valoarea, conform conceptiei tale :))
@Andu de ce-mi vrei tu raul?:))
RT @adrianciubotaru Cum facem să ni se întâmple cât mai multe lucruri în cât mai scurt timp posibil: http://www.adrianciubotaru.ro/cum-putem-…
RT @adrianciubotaru: Cum facem să ni se întâmple cât mai multe lucruri în cât mai scurt timp posibil: http://www.adrianciubotaru.ro/cum-putem-… (pls RT)
RT @adrianciubotaru: Cum facem să ni se întâmple cât mai multe lucruri în cât mai scurt timp posibil: http://www.adrianciubotaru.ro/cum-putem-… (pls RT)
Tot pe ideea asta merge si Alfred North Whitehead cand spune ca “civilizatia avanseaza prin extinderea numarului de operatiuni pe care le putem efectua fara sa ne gandim la ele” (apud R. Cialdini, Psihologia Persuasiunii). Doar ca el face referire la automatisme.
Obiectia mea ar fi legata de corelarea inteligentei cu experienta. Singura legatura pe care o pot face este cresterea acumularii de experienta ca fiind direct proportionala cu nivelul de inteligenta. In sensul ca oamenii care au un IQ mai mare invata mai repede.
In legatura cu accelerarea informarii si senzatia de scol al vitezei: as spune ca impresia de accelerare a trecerii timpului se datoreaza faptului ca nu mai avem timp sa stam degeaba. Atunci cand nu faci nimic, timpul trece mai greu, nu? La polul opus, atunci cand esti ocupat, nu mai ai timp de nimic. Atunci cand primim informatie o decodificam in mod automat. Pe masura ce cantitatea creste, gradul de solicitare a creierului se mareste la randul sau. Astfel ca avem mai putin timp pentru noi.
Nu vad in ce masura informatia primita poate fi exclusa din procesul cognitiv. Mi se pare o incarcare a mecanismului care decodifica mesajul.
Sau poate ca nu am prins acel ceva care sa ma faca sa zic “aaa, are dreptate”. Oricum trebuie rumegat putin la subiect.
B, e foarte nimerită fraza citată din Whitehead cu corecţia că “automatisme” nu face cinste proceselor care se întâmplă dincolo sau dincoace de conştiinţă.
Dacă înţeleg inteligenţa ca un sistem adaptativ (nu doar în sens evoluţionist), atunci pare uşor de acceptat că e strâns legată de experienţa acumulată. Iar experienţă acumulăm şi prin lectura unei cărţi în măsură în care cultura este o aventură spirituală.
Cu privire la “secolul vitezei” cred că-i o iluzie de optică să credem că noi suntem mai ocupaţi decât cei dinaintea noastră. Dimpotrivă, oamenii primitivi încercau să trăiască în mit, prim urmare,erau mereu cuplaţi la un sens, prin urmare mereu făceau ceva.
Tot legat de această chestiune, care spune că dacă doreşti ca un lucru să fie făcut repede, dă-i-l unui om ocupat.
Cu alte cuvinte, lipsa de timp este o stare de spirit.
În contextul articolului de mai sus, informaţie este o funcţie a dezordinii, iar procesul cognitiv pune ordine.
Îţi mulţumesc de comentarii, mi-au lămurit câteva lucruri şi mie:)
Pingback: Nopți albe | Mariana Ciutacu
Probabil sunt eu mai incuiat la creieri dar din acest articol nu aprob decit o idee: exista foarte multa informatie redundanta. Ea s-a creat si se creeaza inca pe baza unor principii dintre care as putea enumera:
– “acest articol contine 50 de semne, pentru continuare faceti click aici“ Asta este din ciclul “hai sa ne facem trafic unul altuia“.
– daca X a scris un articol de ce sa nu-l preiau si eu ? de ce sa stea numai pe site-ul cutare, la mine ce are ? Asta este din ciclul “noi nu furam informatie, noi am creat agregatoare de stiri“.
– daca X, Y, Z au zis cite ceva despre eliminarea informatiei redundante, de ce sa nu scriu eu un articol in care plec de la o premisa falsa si ma straduiesc sa o demonstrez ulterior ? Trebuie sa eliminam informatia redundanta, sunt de acord, dar de aici si pina la “intinerirea prin amintiri comune“ e cale lunga !
Un om (genul: mare om, mare caracter) dar caruia din pacate i-am uitat numele a zis ceva de genul: “specializarea inseamna sa stim tot mai mult despre tot mai putin pina ajungem sa stim totul despre nimic“. Genial !
Fiindca, stimate domn, daca mergem pe ideile dumneavoastra vom ajunge in situatia in care am fost eu prin ianuarie trecut. Abia angajat la o firma ma trezesc cu cheile unei masini in brate, masina plina de scule si instrumente de masura si cu patronul care imi zice: te duci la Mielu` si rezolvi deranjamentul. Vreo juma` de ora mi-a trebuit sa-l lamuresc ca nu stiu cine e Mielu`, unde locuieste Mielu`, ce deranjament are calculatoru` lu` Mielu` asta ! Sigur ca dupa aceea am avut o informatie in plus: Mielu` e totusi baiat bun si mai da si bacsis. Am eliminat-o, nu i-am spus si patronului.
Dragă Marian, stimate domn, acum că v-aţi descărcat, e mai bine?:)
“Dragă Marian, stimate domn, acum că v-aţi descărcat, e mai bine?:)”
Tare! Asta numesc eu Inteligenta Emotionala 😉
Eduard
experienta e informatie utila. nu e un proces strict de eliminare ci de triere, bazat pe criterii subiective. daca adaugi la asta si factorul IQ al individului, obtii la nivel vizibil ceea ce numim inteligenta.
anectoda respectiva e un joc de codare. nu eliminarea de informatie este scopul ci concentrarea mesajului de comunicat, eliminarea fiind un efect secundar.
Pingback: Intermezzo « Zbor de noapte
Pingback: Cum putem întineri prin amintiri comune? | Adrian Ciubotaru | Uni Ego
Nu se pune problema daca m-am descarcat (sau nu) si din aceasta cauza imi este mai bine (sau nu). Am ajuns la acest articol care reprezinta pentru mine informatie ZERO si ulterior am observat articolul despre fumat care este un articol de NOTA ZECE. Mi-a fost de mare ajutor, l-am aratat si unor amici fumatori (fie ca incearca sa se lase sau nu, fie ca sint de acord cu mine sau nu).
Pot trage citeva concluzii: din vizita pe acest site am obtinut citeva informatii utile (asta e la panoul de onoare la rubrica ASA DA), am citit un articol in care mai intii se trage o concluzie si apoi urmeaza chinul demonstratiei (la rubrica ASA NU). Si vreo doua neutre: iarna nu-i ca vara si oficial imi merge bine.
Pingback: Nu cred că există oameni dincolo de verbul “a dărui” | Adrian Ciubotaru