Încep direct: un grup răsfirat de țigănci trecea bulevardul. Eram pe banda a doua, încetinesc totuși și claxonez, spunându-mi în gând:
“Iar trec ăștia strada cum îi apucă…”
Grupul se sperie și se sparge în două: unele au alergat în dreapta, altele s-au oprit în mijlocul șoselei.
În acea fracțiune de secundă în care claxonul se pierde în aer observ marcajele șterse ale trecerii de pietoni.
Opresc de tot, îmi cer scuze din mâini, zâmbesc, dar totul e inutil: grupul deja se mobilizase exemplar în cel mai coerent concert de imprecații, înjurături și blesteme. Lângă mine, pe cealaltă bandă, a oprit un alt șofer pe care îl văd cum răde de situație… sau de mine.
Prejudecata a constat în generalizarea pripită pe care am făcut-o. Dacă am observat, în anumite situații, cum unii tigani trec strada pe unde vor, nu înseamnă că toți fac la fel.
De data aceasta (și probabil de multe ori), traversau regulamentar.
Mea culpa.
Şi io trec strada de-mp…lea, sau pe unde apuc – şi totuşi nu-s ţigancă. E drept, nu sînt decît una. Dacă aş fi un cîrd, probabil s-ar schimba situaţia.
“Dacă am observat, în anumite situații, cum unii tigani trec strada pe unde vor, nu înseamnă că toți fac la fel.”
Sau unii oameni?
tigani, zapacito, tigani 🙂 despre ei este prejudecata.
Cum e corect, tiganci sau tigance? Eu stiam ca a doua varianta…
gadjodillo, știu că – în general – se trece trece strada pe unde se apucă
Zapacita, nu, discuția e localizată și e bazată pe un viciu de memorie: experiența mea că destui țigani trec strada prin locurile nemarcate.
Doru, cred că “țigănci” e totuși corect
Să fac o precizare cu privire la viciul de memorie: dacă 10 români și 3 țigani trec strada pe unde apucă, eu voi reține mai degrabă că 3 țigani au trecut aiurea strada. La fel: dacă 2 români și 1 țigan îmi dau în cap, ghici pe cine-l voi reține?
Pe cel care da mai tare si pe tigan! Sau doar pe tigan daca el e cel care da mai tare!