Acum câţiva ani am scris o replică furibundă la un articol – Note berlineze – din Dilema Veche al lui Andrei Plesu. Replica mea o intitulasem Domnul Pleşu este prost, iar apoi am calmat titlul în Domnul Plesu fabulează.
Chiar dacă unele argumente le pot relua acum, nu mă mai recunosc nici în ton, nici în subtilităţi şi nici în agresivitate. Am citit la scurt timp un comentariu pertinent al lui Dragoş Bucurenci (răspunzându-i lui Cosmin Pojoranu care îi semnalase articolul meu) în care ideea era următoarea:
Dacă timpul oricum ne va da dreptate, ce rost are să fim agresivi?
M-am regăsit în descriere. Dacă blogurile, social media sunt în avangarda unor lucruri fireşti, ce rost are să ne isterizăm? Dacă noi suntem pe valul cel mare şi bun, ce rost are să fim agresivi în mod gratuit şi ostentativ de cele mai multe ori?
Între timp însă, în multe zone ale blogosferei, lucrurile nu s-au schimbat prea mult, iar raportarea la media clasică de exemplu se face în acelaşi stil. O aceeaşi modă a agresivităţii continuă nestingherită şi nesancţionată şi, culmea, e văzută de mulţi drept reţeta succesului.
Sunt bloguri pe care se poartă o adevărată vânătoare de virgule-lipsă în articolele din presa clasică, oameni care sar în sus că linkurile pe site-ul unui ziar sunt codate în vreun fel, că ei nu sunt chemaţi consulanţi sau eterna poveste cu parfum de adolescenţă ignorată cum că “femeile care lucrează în PR sunt proaste”.
Ca unul dintre acei bloggeri vechi, am văzut cum s-au asezat şi încă se azează lucrurile şi pot spune că nu mă regăsesc în acest dialog mereu neînceput şi nici în această cruciadă agresivă care-şi ratează în permanenţă ţinta.
Blogosfera este situată într-un soi de excepţionalism socio-profesional (nu-i nici presă, nici societate civilă, nici industrie) şi încă nu s-a cuplat decât sporadic la anumite mecanisme care fac o comunitate – îndrăznesc să spun şi o societate – normală, aerisită şi civilizată.
Deşi suntem favoriţii istoriei, multe complexe au rămas din vremea când explicam fetelor la Motoare de ce e tare să fii blogger. Mergem la evenimente, suntem invitaţi ca vorbitori peste tot, ne comportăm ca nişte jurnalişti alintaţi şi lideri de opinie nonconformişti, însă luaţi la bani mărunţi suntem nişte mici enclave formate din prietenii, afinităţi şi resturi din bugetele de publicitate.
Toate acestea n-ar fi rele, dacă n-aş observa că de fapt nu se doreşte un dialog, iar postura multor bloggeri a rămas la fel de imbufnată ca acum câţiva ani. La orice eveniment în care sunt puşi faţă în faţă jurnalişti şi bloggeri, cei din urmă sunt cei mai agresivi. La orice conferinţă unde sunt chemaţi oameni din PR şi bloggeri, ghiciţi vă rog unde este cantitatea de aroganţă şi agresivitate mai mare?
Un exemplu de stilistică agresivă ar fi următorul reflex: arunci un articol agresiv, documentat incomplet şi în cel mai pur stil de tabloid, iar apoi aştepti confirmările, dezminţirile şi comentariile scandalizate. Nu este cu nimic diferit de situaţia:
Ne scuzati că v-am trezit din somn. Şţiti, aţi fost înjurat la noi în emisiune, doriţi să intraţi în direct şi să ne oferiti o declaraţie sau o dezminţire?
Deşi s-a legitimat şi-a confirmat în nenumărate ocazii şi-ar trebui să poarte acea relaxare şi îngăduinţă specifică victorioşilor, Zoso a rămas acelaşi agresiv şi acru. Dacă zoso.ro este un blog citit, traficat şi prin urmare este un produs de succes, creatorul său – Vali Petcu – a rămas acelaşi geek adolescent cu stângăciile, frustrările sale sau teama sa de respingere.
Un adolescent nu-i mulţumit nici atunci când îl asculţi şi faci ca el.
Una dintre problemele blogosferei – aflată încă în adolescenţa sa – este faptul că nu i se aplică criteriul de accountability. De la clienţi vrem răspundere, de la presă vrem răspundere, însă bloggerii în propria grădină fac ce vor, împroaşcă pe cine vor sub scuza că îşi plătesc singuri propriul domeniu şi hosting. Vreau să devin propriu meu mogul pare să devină idealul multor bloggeri ancoraţi în proiecte de nişă care îşi poartă propriile resentimente sub aura profesionalismului.
Nesimţirea şi agresivitatea nu transmite semnalul neatârnării şi independenţei noastre ca bloggeri şi creatori de conţinut. Dimpotrivă, nu aduce nimic nou şi perpetuează aceeaşi stilistică de mahala încetăţenită în alte locuri şi la alte generaţii decât cea a noastră.
Într-o notă optimistă de final, aş observa cum o cauză care a fost cea pentru Daniel Răduţă a fost rezolvată fără apelul şi fără implicarea multor bloggeri de top. Aceasta arată că în afară de vârfurile sale fireşti sau nefireşti, orice comunitate are nevoie de o clasă medie activă, de o masă critică de oameni care implicându-se pot produce o diferenţă, pot rezolva o situaţie.
[New Post] Ce am învăţaţ de la Bucurenci despre blogosferă? http://www.adrianciubotaru.ro/ce-am-inva… pls RT
RT @adrianciubotaru: [New Post] Ce am învăţaţ de la Bucurenci despre blogosferă? http://www.adrianciubotaru.ro/ce-am-inva… pls RT
@adrianciubotaru foarte frumos 🙂
RT @adrianciubotaru: [New Post] Ce am învăţaţ de la Bucurenci despre blogosferă? http://www.adrianciubotaru.ro/ce-am-inva… pls RT
RT @adrianciubotaru: [New Post] Ce am învăţaţ de la Bucurenci despre blogosferă? http://www.adrianciubotaru.ro/ce-am-inva… pls RT
foarte frumos d-le! bravos! Sa-l citeasca si sa aiba urechi de auzit cei care trebuie sa-l auda.
blogosfera e o comunitate formata din elemente de factura si “cromatica” diversa. Importanta e atitudunea celor “detin” bagheta magica a cuvantului cu har, acel cuvant ce se materilizeaza in fapte.Iar astazi, din pacate, cuvintele nu mai sunt ce au fost, iar drumul de la cuvant la faptă e lung.
Sa nu uitam ca “tabloidele” si poleiala fara continut fac inca “rating” si in aceasta comunitate… Dar e vremea primenirii daca mai dorim sa existam! Si eu cred in Primavara!
multumesc, adrian, ma bucur că ne regăsim de partea relaxată a baricadei…
Sublim!
Tweet de la Bucurenci, post fabulos al lui Ciubotaru si comment bun de la Bucurenci… parca e amical intre Federer si Nadal intr-un meci in care niciunul nu are interes la titlu, doar de bucuria sportului.
Frumos articol.
“Accountability” ar ttrebui sa fie un principiu cheie in comunicarea publica.
Din acest punct de vedere blogosfera nu se deosebeste cu nimic de restul societatii.Desi,probabil ar fi normal ca blogosfera sa fie o idee mai elevata.
Nu a ajuns inca zoso sa se ia de tine dupa acest articol? Incredibil de suspect :))
foarte misto postul!
felicitari! numic de zis, ai dreptate.
totusi, cine e zoso?
unu mai destept ca tine, care stie sa caute pe google si sa dea click pe link inainte sa puna intrebari imbecile.
aha, deci asta inseamna acum desteptaciune! ok.
e primul pas. daca reusesti asta, trecem la chestii mai complexe.
zoso, stai jos ai 2!
http://demostene.ro/2010/01/zoso.html
@zoso – prefer sa raman la chestiile livresti.
si eu as prefera alte activitati, daca la dat click pe link nu m-as pricepe. succese.
@zoso – fiecare cu priceperile lui. iti multumesc pentru urare. asemenea.
Citesc si plang, citesc si rad.
Internet este noua colivie cu nebune a lumii, in care fiecare blogulete’ isi da cu parerea asupra ei.
Daca fiecare dintre voi ar fi citit niste carti mai grosutze si si-ar fi dat seama ca adevarata cultura este pe hartie…altfel ar fi stat situatia.
Cate dintre marile personalitati culturale ale lumii au blog? Aud? Din aia mari-mari, nu e carton?
Nu mai pierdeti vremea cu prostii.Inainte se spunea: “o privire in carte, doua in viata”. Acum se spune doua priviri in viata, lasati balta sportul asta de nebagati in seama.
Paul
ce am invatat eu de la dl Plesu: cu cit afli mai multe despre tine insuti, cu atit mai putin ajunge sa te deranjeze zgomotul de fond. Care exista tot timpul. Si care, la inceput, te scoate din minti.
Ma scuzati, mie-mi place Plesu:)
violeta, și nouă ne place Plesu chiar și atunci când greșește el, chiar și atunci când greșim noi:)
Eu nu inteleg o chestie: daca nu esti implicat in organizarea unui eveniment (oricare ar fi el) si nu esti nici participant la acel eveniment, ce anume iti da dreptul sa critici??
Is curioasa daca toti haterii de #lecturiurbane au participat macar o singura data la o astfel de intalnire? Daca nu, atunci sa taca.
… stiu ca asta incercai sa-mi spui acum v-o 2 ani la o vorba si o bere in le general, si stiu ca si eu ma pot situa de partea “crispata” a blogosferiei…. insa poate sunt persoane care nu pot altfel. ceea ce cred insa e ca nu putem pune egal intre actiuni si fiinta, si ma delimitez total de varianta in care atitudinea, sau vorbele, sau scrisul de blog in varianta “destabilizatoare” (ca sa nu spun vulgara sau malitioasa) sunt probleme de personalitate!!!
am bagat si eu destule insulte la adresa lui patapievici si uneori regret insa intr-un post de blog nu poti sa spui chiar asa multe detalii… iar detaliile, nuantele fac diferenta. situarea ambigua a fiecaruia relativ la ceva insa mi se pare ca trebuie mereu cumva data, sau macar subinteleasa de catre cititori… nu este nimic alb/negru daca vrei sa ramai in sfera gandirii… nici chiar, uneori, judecatiile “finale”!
ps. si sunt convins ca nici chiar tu nu poti sa stai constant in domeniul asta “soft”, si nici bucurenci nu este zilnic optimist si pozitiv (in sine adica, pt. ca pe blog nu stiu)
@simona (off-topic)- intrebi daca esti curioasa?