Category Archives: #dineuropa

Pe scurt: de la Amsterdam

E frig, dar atmosfera e calduroasă.

M-am pierdut printre străduțe cu aparatul în mână căutând suveniruri, cafenele sau piaţa cu flori.

Mă uitam după bulbi când cineva din spatele mele mă întreabă:
“De unde sunteți?”
O doamnă bine îmbrăcată venită din Miami în vacanță. Originară din Arad, foarte senină, cu chef de vorbă. I-am povestit despre ziua petrecută la Keukenhof şi i-am recomandat neapărat o plimbare acolo.
După ce ne-am salutat, am auzit-o explicându-i domnului care o însoţea:
“The gentleman said that…”

Mirosul de iarbă nu te izbeşte la orice colţ de stradă, dar îl simţi destul de des pentru a nu uita că eşti în Amsterdam.

Oamenii care îţi zâmbesc după ce au observat că i-ai prins în poză.

Engleza pe care ai impresia că o vorbesc aproape toţi.

Chelnerii care ţin la glume şi te înţeleg chiar şi atunci când vorbeşti în română:
“Puneţi-o aici”
“Şi eu”
“A bottle of vin”

Sau şoferul care a răspuns “Yes!” la întrebarea “Autobuzul ăsta merge la Schiphol?”

Chelnerul care a înţeles că Moineştiul este singurului oraş din România, iar restul este… countryside.

Mama pe bicicletă, fiica pe bicicletă.

Keukenhof, locul unde am fost la recomandarea KLM şi de unde sunt pozele cu flori, a fost o descoperire impresionantă.

Toate pozele de la #BizAmsterdam le-am pus şi le voi pune aici.

Sunt High Impact Friends, eveniment organizat de către revista Revista Biz la Amsterdam, având ca sponsori KLMPepsiStaropramenPremium PREcorom şi BCR, eveniment care pune față în față unii dintre cei mai importanți bloggeri din România şi câteva dintre companiile interesate de zona online.

Cum m-am jucat pe un traseu prealpin

Până să ajung la Stelvio Pass și San Bernardino Passîncercate și de băieții de la Top Gear – sau Passo di Sella, m-am antrenat pe un traseu prealpin în apropierea Lacului Como, de la Lecco la Culmine San Pietro (vezi harta).

Am condus prin sate care păreau stațiuni pe o șosea ireproșabilă – vezi video, iar apoi am ajuns pe un drum decent asfaltat care urca până la 1.300 m. A fost singura dată când am prins ceva zăpadă în jur cât ne-am plimbat prin Italia.

Plecasem din Lecco unde erau 22 de grade și am ajuns sus unde erau 15 grade. Drumul părea demult asfaltat, destul de îngust și cu refugii din loc în loc. Întâlneai bicicliști, navetiști din partea locului și câteva mașini de turiști.

Traseul nu este extraordinar de spectaculos, vedeai hăuri din când în când, curbe strânse sau un tunel și auzeai unele mașini claxonând când intrau în curbe. A fost totuşi o experiență frumoasă și un bun antrenament pentru viitoarele călătorii alpine.

Filmul de mai sus ilustrează coborârea când traficul – dacă poate fi numit astfel – devenise absent, întâlnind doar maşini parcate din loc în loc.
Traseul a fost făcut cu un Ford Focus și filmat cu o cameră Roadrunner 500 de la Prestigio.

Prima experienţă dineuropa.ro

Cu toate emoţiile cu care am pornit la drum, prima călătorie dineuropa.ro a fost o experienţă de viaţă cu multe lucruri făcute pentru prima dată, cu multe surprize (şi bune, şi mai puţin bune) şi destule descoperiri.

Mă gândeam de multe ori că acest proiect se mulează foarte bine pe ceea ce îmi doresc în momentul actual: să descopăr locuri şi oameni, iar prin aceste aventuri să mă descopăr pe mine însumi.

Mă simt asaltat de mesajele şi reacţiile primite în urma unui demers personal la urma urmei (dincolo de miza proiectului, dincolo de sprijinul sponsorilor). Un demers personal în care unii se regăsesc mai mult sau mai puţin.

Încă îmi revin, încă port bruma excursiei şi entuziasmul a tot ceea ce a însemnat pentru mine prima călătorie prin nordul Italiei. Te invit în continuare să intri pe dineuropa.ro unde voi mai pune destule poveşti dublate de galeriile foto de pe contul personal de Facebook.

Trafic din Europa

Nu mai condusesem în afara ţării şi eram uşor speriat de tot felul de gânduri. Treptat, toată treaba s-a demitizat. Mai mult, am început să cred că ai o viaţă mai bună ca şofer pe şoselele din Ungaria sau Italia decât pe cele din România.

Am trecut graniţa la 21:30 şi până la 5 dimineaţa am condus cu rândul în mod continuu. Am oprit la o cafea sau la un sandwich la câteva benzinării, dar spre dimineaţă oboseala devenise apăsătoare.

În Ungaria, majoritatea maşinilor care ne-au depăşit cu viteza peste limitele legale erau cu numere româneşti. Citeşte mai departe dineuropa.ro