Şi pentru că nu pot să rămân insensibil la tot ce se întâmplă în Iaşi, am fost amuzat când am aflat că Dumitru Oprea, candidat PD-L la primăria Iaşului, are blog şi că domnia sa se consideră chiar un blogger ieşean, un blogger european. Are articole de mare angajament şi militează cum ştie pentru clarificarea statutului juridic al blogurilor (cu replică aici) şi schimbarea ecartamentului liniilor de tramvai.

Stefan, se aude pe acolo prin zonă?:)

Ştire: PIN – Pe lista susţinătorilor lui Oprescu se află 24 de bebeluşi

Nu ştiu dacă e credibilă sursa, însă ideea este foarte tare şi mi-am imaginat următoarele printuri:)

Ea discutând cu el:
– Ai văzut ce frumos au făcut la Obor. Ce bine ar fi să avem alegeri în fiecare an!

Trei adolescenţi în spatele meu la metrou. Unul dintre ei tot gârâia ostentativ în râsetele prosteşti ale celorlalti. Mă uit la ceilalţi călători, era vizibil deranjaţi, însă în afară de priviri dezaprobatoare nu s-a întâmplat nimic. Se mai aude un gârâit, mă întorc către grup şi-i zic tipului:
– Auzi, poţi să încetezi cu…?
– Pot.
– Mersi mult!

Apropo de exerciţiul politicienilor de a nu răspunde concret la întrebările incomode, am citit recent o poveste în acest gen. George W. Bush în campania electorală a avut patru puncte pe agenda lui, patru priorităţi. Patru teme pe care le-a scos la înaintare în orice dezbatere, patru teme pe care le-a repetat cu obstinaţie la fiecare ocazie. La un moment dat un jurnalist iritat îl întreabă:
– Şi totusi care vă este a cincea prioritate?
– Să le îndeplinesc pe primele patru, a fost răspunsul actualului preşedinte american.

Astfel, un politician bun este un relentessly focused messenger. Este o tehnică folosită şi în marketing, şi în comunicare. Nu e neaparat manipulare, nu e neaparat minciună. Pe acest subiect, uitaţi o înregistrarea “filozofică” pe tema adevărului electoral.

Dacă bieţii câini sunt agenţi electorali atât de buni, de ce nu ar fi şi boschetarii, şi oamenii fără case care s-ar plimba de colo-colo în nişte tricouri noi şi colorate.
Ce mai urmează? Mesaje electorale în coroanele cu flori sau în loc de poza mortului, figura unui candidat zâmbind către concetăţenii săi?

sursa: Realitatea.net

Nu pun mare accent pe cantitate, însă când vezi că traficul site-ului unui candidat nu depăşeşte pe cel al unui blogger mediu, nu poţi să nu te întrebi unde este problema.
În mediul on line candidatura lui Ludovic Orban este legată de captivintrafic.ro şi comenziintrafic.ro, idei mişto din punct de vedere creativ, însă deloc integrate în coerenta campaniei liberale.

Captivintrafic.ro se zbate pe la 4000 de unici pe lună, iar celălalt site cu tot succesul său nu cred că s-a transformat în capital electoral.

Lucrurile sunt cu atât mai interesante cu atât mai mult cu cât un blogger mediu nu are bannere stradale, nu are reclamă plătită la Google, nu are bannere pe hotnews.ro şi în ziare.

Unde e problema, unde este percepţia greşită? Este o campanie care nu dă prea mulţi bani pe mediul on line, este lumea atât de dezinteresată cu privire la site-ul unui candidat sau pur şi simplu este lipsă de profesionalism?

Ce-a fost de fapt? O cacialma, o supralicitare, o frustrare ce n-a putut fi uitată?
A fost o atitudine corectă?