“Cred ca un om moare cu adevarat atunci cand nu mai exista nimeni sa-si aduca aminte de el”
E un citat regasit in Jurnalul Monicai Lovinescu (ale carei Unde scurte mi-au incantat adolescenta) si pe care il incadrez in acelasi tipar regasit si-n Jurnalele lui Eliade. A mai murit cutare prieten care fusese martor la suferintele noastre. A mai murit cutare prietena care fusese prietena iubirii noastre. Odata cu ei, ceva din istoria noastra personala se pierde iremediabil. Sansa de-a avea prieteni care ti-au fost si inca iti sunt martori la traseul tau existential este una deloc de neglijat.
M-am frecat doi ani de zile prin culoarele bloggosferei romanesti si pot contoriza cateva futaiuri si infinit mai putin prieteni. Ma uitam aseara peste masa la petrecerea de bloggeri si degetele de la o mana mi se pareau cam multe.
Cultural si administrativ, Romania moderna s-a constituit dupa modelul francez: exista un centru si exista provincia. Existi doar daca esti in Centru. Restul e un no man’s land. Reflexele astea mi se par uneori ca explica afluenta demografica catre Bucuresti. In mod normal, Bucurestiul ar fi trebuit sa devina cosmopolit, insa tendinta sa actuala e sa devina din ce in ce mai pestrit.
As fi preferat un model german fara provincie. Unde sa nu te simti la periferie la Munchen, Leipzig, Hamburg, Weimar etc.
Ah dar ce te asteptai? Blogosfera nu este pentru prietenii ci pentru competitie. Mi-esti drag uratule, zi tu ce vrei 😀
ah, ma asteptam la mai multa inspiratie de la mine, atat.
si eu te pup:)
ah, eu chiar speram sa existe prietenii in blogosfera 🙂 dar fiecare e numai pt el, ceea ce ne va face lumea in care misunam sa para o jungla urbana..daca nu e deja. ah, si imi place sa cunosc oameni inspirati 🙂
corect. dar asta se poate schimba. e relativa treaba cu modelele, francez, german, englez etc… (degetele de la o mana ar trebui sa fie unul singur :D)
Sarbatori fericite, 🙂
Felicitari pentru blog 🙂
Iti scriu pentu prima data si sper sa o fac bine .
Dar de colegi ce zici, si nu prieteni de blogosfera ?
Unde sunt mai multi prieteni sunt mai multi dusmani .:(
Crezi ca colegii pe care ii ai In blogroll nu te vorbesc de rau ? Vorba proverbului, fereste-ma de prieteni ca de dusmani ma feresc singur. Bafta . 🙂
Eu zic ca nu e chiar asa, uneori mai gasesti si prieteni pe aici. Sarbatori fericite!
Hmm…discutabil-nu cred ca la Sibiu te simti la periferie
leipzig… hmmm… ce vremuri 😉
da, e super fain orasu… merita… linistit, curat, una dintre cele mai mari biblioteci din germania, foarte faina… biserica unde e inmormantat bach… nu prea modern, sau “modern discret”… regret ca n-am putut ramane mai mult 🙁
Vroiam doar sa stii ca inca te mai citesc:)
a zis Mos Craciun ca vrea sa citeasca un articol optimist zilele astea ;))
ce sanse ii dai?:)
Adriane, explica-mi si mie chestia asta cu petreceri de bloggeri si intalniri de bloggeri si multe altele. De ce naiba trebuie sa se intalneasca blogger-ii intre ei? Inteleg daca sunt DEJA prieteni. Dar altfel?
N-am auzit ca in alta parte in afara de Romania sa se faca petreceri d-astea. La un moment dat ajung toti sa se cunoasca intre ei, sa stie ce gandeste ala sau celalalt si unde mai e farmecul? Vor ajunge toti sa scrie aceleasi rahaturi – vezi cazul Orban. Unde-i diversitatea?
Imi place blogul tau pt ca e ALTFEL. Keep up the good work si mai lasa petrecerile cu bloggeri. Du-te la petreceri cu prieteni si poate ca atunci nu-ti vor ajunge degetele de la maini si de la picioare 🙂
Pe mine ma deranjeaza termenul din provincie. Eu nu as spune despre mine ca sunt din provincie. Sunt dintr-un loc care poarta un nume si acesta este Timisoara. Nu vreau sa fiu inteleasa gresit..nu sunt deloc de acord cu rivalitatea Timisoara – Bucuresti si cu toate stereotipurile pe care este fondata.
Dar cred ca o viziune gen capitala – provincie, care se poate traduce foarte usor in Bucuresti – restul lumii, nu este deloc sanatoasa.
Adevarul e, desi modelul francez la care te referi a intrat in Romania din plin, mai ales in a doua jumatate a secolului al XIX-lea, el nu are legatura cu raportul centru-periferie decat daca te referi la Vechiul Regim, adica, mai precis, la monarhia absolutista franceza, cand daca erai la Curte contai…
Franta revolutionara si republicana este cu totul alta… Si, pana la urma, vorba Ralucai Hippie, sunt zone/regiuni/orase in tara asta in care ai putea sa fii mandru ca esti de acolo mai degraba decat din Bucuresti, crede-ma… (iar eu sunt nascut si crescut in Bucuresti!) Bucurestiul (cum s-a intamplat si cu Parisul, de altfel, numai ca periferia/lumea din vechile colonii care a dat navala acolo era la un alt nivel!) nu mai are “mitici”, ci tarani pervertiti/convertiti, escavati de destin din grotele lor ce exala duhoarea inconfundabila a lipsei de educatie elementara, si adusi aici, manati, cu ochi injectati si tulburi, de mirajul capatuielii…
Am fost dezamagit, sincer, si nu dintr-un exces de pudoare, caci nu ma caracterizeaza, ca prezenta ta pe blog s-a cam redus la “cateva futaiuri” si la micsorarea numarului prietenilor (eu credeam ca pe blog ai castigat mai multi, depinde cum privesti lucrurile!)
Cert este ca blogurile ar trebui sa reziste ca modalitati de dezbatere, ca incubator de idei, intr-o incercare de incrucisare a “spadelor” mintii, iar daca asta ai avut in vedere atunci cand ai “aruncat” dezamagirea ta catre toti cei ce te citesc, pot intelege… Pentru ca blogurile numai asta nu mai sunt…
Sa ramana, deci, “futaiurile”?
Optimist incurabil cum sunt, eu vad prietenii… Virtuali sau “cu chip”, la petrecerile cu bloggeri, ei ar trebui sa-ti ofere un sens. Da, ar trebui…
In rest, Craciun fericit!
La multi ani!
Ah, e vina mea!
Normal ca exista si s-au format prietenii multe prin intermediul blogurilor si recunosc ca am exagerat aruncand prea abrupt o dezamagire personala asupra unor modalitati de socializare a bloggerilor.
stash, intalniri de bloggeri se intampla peste tot (gasisem la un moment dat cateva poze de la petrecerile colegilor nostru din Sofia sau Budapesta). Ideea e sa cunosti cu lumea, sa socializezti etc. Nu-i nimic rau sau circular in asta. S-au format prietenii, s-au format cupluri si iubiri, s-au asociat parteneri etc.
Starea sub care facusem remarca din post se refera la observatia proprie a unui bloggeri din vechea garda care-a stat la masa tot cu bloggeri din vechea garda si s-a prezentat mai putin dispus de noi cunostinte.
Florin, normal ca raman mai mult decat futaiurile!:)
hai, mai, ca nu-i putin lucru si kestia asta cu f’taiurilii 🙂 depinde ce apreciezi mai tare… ;-p
Bucurestiul- buricul Romaniei- mentalitatile se schimba greu. Am vazut Buletin de Bucuresti de vreo 7-8 ori, si m-as uita si acum. Dar mie imi spune ceva mai mult decat altora 🙂 ca si Divort din dragoste, de altfel.. Era odios ce se intampla “inainte”. iar termenul de “provincie” tot de “atunci” ne-a ramas in cap. Puteai sa termini tu ce facultate de vroiai si pe orice domeniu, ca daca nu erai “cuminte” tot la Vintu de jos ajungeai 😀
oricum, ca cineva care s-a nascut in capitala iti pot spune ca sunt mirata de cat de cosmopolit a devenit…in pasi de furnica, e adevarat, dar exista sanse de mai bine si mai altfel, doar ca nu se stie daca mai apucam sa simtim pe pielea noastra transformarea :-).