Am nimerit din pura intamplare aici si aici si m-am crucit. Cum banuiesc ca majoritatea comentatorilor romani de acolo sunt tineri, nu ma pot opri sa ma intreb de unde vin energiile astea nationaliste asezate mult peste limita bunului simt si peste legitima mandrie a propriei culturi?
Postarea imnurilor nationale maghiare si romane a fost prilejul interesant de manifestare a eternelor dispute, nostalgii si frecusuri. Intre romani si maghiari, intre romani si bulgari, intre unguri si sarbi, ocazie de reiterare a fratiei romano-sarbe si tot asa.
Un tip Voison comenteaza:
hahahah RO-MA-NIA! what a fucking disney country! Yuo have nothing!! hahaha, no culture, no history, no worthy language, no territory. You were nothing but a big fucking gipsy camp! hhaha looooosers!
Un altul, roman probabil ii raspunde:
Pauvre crétin de France profonde, t’es tellement con que tu fais même pas la différence entre “Romanian” (= roumain) et “Rrom” (= gitan). Allez, retourne jouez aux billes dans ta banlieueu parisienne pourri.
Expresia I speak as a proud ROMANIAN este des intalnita.
Intervin si alti vecini carora li se taie glasul cu Listen, half bozgor & half polak dobitoc, se aminteste ca romanian army was two times in Budapest.
Un calator povesteste: I ve been once in Romania and they were nothing…I remember only poor villages and ugly cars everywhere.
Romani, trebuie un pic de nationalism in tara asta indeamna altcineva in timp ce un vecin reclama:
Yeah and long live your stupidity! Give back the territories you’ve stolen and you won’t have any magyar problem.Anyway your comment just shows how a misarable little maggot you are! DIE stupid pig!!!
Ok, hungaryandemon we are enemyes and nothing can change that raspunde uzi92 (posibil sa aiba 15 ani?).
Every single romanian video is full of hungarian comments. You are wishing a war you can not win, observa un alt roman.
I know, that the past has gone, but don’t you think, that the Treaty of Trianon was a bit shameful and extreme? intreaba un ungur.
“Noi romanii suntem urmasi a lui decebal,sange de daci…sange de razboinici…”
“Romanian people are descendends of Roman colonists and Dacian people.”
“ROMANIAN ARE ONLY LITTLE FUCKING GYIPSIES LIKE SERBS! Hungary rule the world”
O how beautifull(communist) melody!Who compose that? Chaucescu,Stalin,Dinca,or??? please help me,i dont know!was this person romanian?I ask that because i dont know any/any famous composer from romania/gipsyland!!!
Si tot asa.
Am gasit un tip care studiaza istoria militara, AlexanderXVI (cu un profil foarte elaborat si ancorat in… realitatile locale) ce are in spate si un blog România Naţionalistă.
Am gasit Bye Bye Romania, The End of Romania, History Lesson for Romanians etc. filmulete facute de unii ce-si imagineaza o Romanie impartita intre Ungaria, Bulgaria, Ucraina si Republica Moldova.
Nu ma intereseaza neparat stereotipiile vecinilor, cat mai ales nationalismul propriu. In urma atitudinilor de genul acesta (atitudini starnite, imaginate sau autoprovocate) ma intreb ce fel de istorie ni s-a servit? Ce fel de istorie invatau parintii noastri si ce fel de istorie invata generatiile tinere?
N-am pus mana pe nici unul dintre manuale alternative de istorie, insa nu-mi pot imagina decat diferente de nuanta fara de cele vechi. Acele manuale de pe care am invatat si eu istorie. Acele manuale despre Dacia Felix, despre continuitatea daco-romana, despre scutul anti-otoman ce l-am reprezentat noi, despre cum n-am fost niciodata paşalâc, am luptat cu eroism peste tot, n-am agresat pe nimeni, la granita imperiilor, la marginea vremurilor.
Revenind.
Titlul acestui articol a fost intrebarea mea adresata unui prieten mai in varsta cu care discutam despre evenimentele din ’89 si anii ce-au urmat. Imi povestea cateva intamplari, cateva evenimente din acei ani incipienti (Targul Mures, iunie 1990, minerii, primele alegeri etc.) si m-a indemnat sa citesc ziarele din acea perioada.
Sa pierd luni intr-o biblioteca ca sa reconstitui o istorie pe care (cel putin eu) n-am gasit-o in nici o carte recenta? Sa aflu despre Romania post-decembrista de la gazetari, iar nu de la istorici?
Sa culeg fragmente de pe wikipedia?
Revoluţia română din 1989
Mineriada din iunie 1990
România după 1989
Poze anonime Romanian Revolution
Cunosc decent istoria romaneasca clasica, insa am mari pete albe in cea contemporana: regimul lui Antonescu, perioada comunista, evenimentele din decembrie ’89(cred ca nu voi indrazni niciodata sa folosesc termenul de revolutie), mineriadele, aparitia postului PRO TV (zambiti, va rog!), Constantinescu, Iliescu si apoi Basescu. Exista versiuni oficiale, exista versiuni subterane, versiuni imbibabe de ideologie. Pe scurt, atatea fragmente, cate realitati construite. Atatea realitati cat sa ascunda lipsa uneia comune.
Exista o istorie a ultimilor ani? Exista mai multe istorii a acestor ani?
Da, multe probleme la un loc, sa le luam pe rand…
Am verificat si eu unele trimiteri, dar evit sa ma pronunt asupra postarilor de pe youtube, caci ele depasesc, multe, orice granita a rationalitatii care ar trebui sa stea la baza unui efort de interpretare. Si, cel mai grav, chiar e imposibil de stiut cine sunt cei care posteaza acolo.
Cat priveste istoria contemporana, ei bine, da, avem multe probleme… Ele pleaca, in primul rand, de la felul in care s-au construit pe sine multi dintre istoricii romani, astazi in varsta, care s-au apropiat de subiectele fierbinti ale istoriei romanesti in secolul al XX-lea, dar si de la impunerile si autocenzura, determinante, in timpul regimului comunist. Cei care s-au cuibarit la “sanul” epocilor anterioare au scapat basma curata, unii dand la o parte ceva asa-zis marxism din conceptele cu care operau. Dar, cum in tara in care, spune Belu Zillber, “socialismul poarta pecetea lui I.V. Stalin si a lui I.L. Caragiale”, nici macar marxismul nu a fost luat in serios, deci, la rigoare, nu prea aveu ce indeparta din operele lor.
Interesul major s-a mutat, dupa 1989, cum era firesc, spre analiza regimului antonescian si, mai apoi, a celui comunist, dar, desi e un truism, ma vad nevoit sa amintesc ca nu poti scrie istorie fara documente. In primul caz, au aparut mai toate documentele, dar este tot mai greu sa mai vorbesti de Antonescu, in Romania, fiindca maestrii apararii “puritatii” Holocaustului te pandesc imediat daca ai abordari care sa-l evalueze pe Antonescu altfel decat scrie la Raportul Comisiei prezidentiale. Cat priveste regimul comunist, documentele fie nu au existat sau, atunci cand au aparut, cu mare greutate, au reprezentat exclusiv apanajul unor grupuri interesate. Cum se explica faptul ca Mihai Pelin a vazut documente pe care astazi (nici macar astazi!) CNSAS-ul nu le cunoaste si faptul ca Vladimir Tismaneanu flutura, impreuna cu Stelian Tanase, stenograme ale sedintelor Biroului Politic al CC al PCR la care altii nu aveau acces? Pentru ultimul sunt mai multe explicatii, una o ofera si el in introducerea la recenta lui carte, publicata in limba romana la Polirom (“Stalinism pentru eternitate”), dar preocuparea lui majora era cum sa faca sa puna EL mana pe documente, nu cum sa faca (daca tot ne asigura de bunele lui relatii cu toti presedintii romani de dupa 1989) sa poata fi consultate, intr-un cadrul legal bine precizat, de TOTI cercetatorii romani direct interesati. Romania a pierdut timp si asa se explica de ce avem un raport asupra comunismului romanesc, evident discutabil, facut de o comisie prezidentiala, dar nu documentele de baza ale regimului comunist (inca nepublicate), nu evaluarile individuale ale specialistilor, asa cum ar fi fost firesc, ori acele necesare sinteze privind regimul comunist, ci numai fragmente numeroase, ce e drept, ale unui imens puzzle care abia se reconstituie…
Nu e de ras ca suntem tara in care istoria contemporana, dupa 1940, se scrie prin Rapoarte elaborate de comisii prezidentiale?
O alta problema este cea a culpabilitatii. Majoritatea intelctualilor romani a fost extrem de cooperanta cu regimul comunist (asa cum se poate vedea din lipsa de solidaritate cu Paul Goma, dar si din franturile de adevar din dosarele Securitatii). In lumea intelectuala, de pilda, a starnit un imens scandal cazul Sorin Antohi, dovedit turnator cu acte in regula si, mult mai grav, impostor, conducand o Universitate si doctorate fara a avea diploma de doctor pe care insa pretindea ca a obtinut-o. Nu i-a fost suficient trecutul, dar, ca si Mona Musca, s-a plasat in prim plan, acceptand sa faca parte din Comisia lui Tismaneanu. Caz cu atat mai trist cu cat Sorin Antohi este, din punct de vedere intelectual, de calitate. Moral…insa, un dezastru!
Scriitorul roman, in general, nu a avut apetenta pentru samizdat. A acceptat terfelirea scrierilor lui sau o minima autocenzura, numai ca sa apara, sa fie pe “taraba”, in vazul lumii, incasand, multi dintre ei, onorarii grase, pe care nu cred ca si le imagineaza, in edituri, astazi, cineva.
Autenticii dizidenti au fost putini si, sa nu uitam, chiar Andrei Plesu, dupa celebra secventa cu “Meditatia transcedentala”, cerea, spasit, “secretarului general al PCR” (odiosul de mai tarziu), sa i se ofere posibilitatea de a-si face autocritica si de a se reabilita…
Nu cred intr-o istorie autentica a regimului comunist, prea curand, dupa cum nu cred ca istoricii romani vor avea mari aptente pentru a “ataca” istoria ultimilor 18 ani (o exceptie, de pilda, dincolo de cronologii, ca instrumente de lucru, care exista deja, e o lucrare a lui Florin Abraham, care se dovedeste relativ echidistant si echilibrat in aprecieri, desi e mai putin vorba de o lucrare de interpretare, cat de una de tip cronica, utila, fie si asa!)
Despre manuale nu mai insist aici (of, te-ai referit la prea multe subiecte!), dar adevarata problema nu sunt manualele (asa cum sunt ele, discutabile!) cat profesorii (incompetenta, delasarea, demotivarea lor, prin salarii de mizerie, prostia unora dintre ei), felul in care ei inteleg sa predea istoria, reformele stupide promovate de ministri incompetenti, toate la un loc insemnand un dezastru. Istoria ramane, pentru cei mai multi dintre scolari si dascalii lor, un fel de cronologie idioata pe care trebuie sa o “toceasca”, baza resentimentelor lor de mai tarziu. Crede-ma, Adrian, nu Dacia Felix, nici continuitatea daco-romana sau scutul antiotoman nu reprezinta adevarata problema a disciplinei istorie in aria curriculara…
Copiii nu au nicio vina, ei sunt mai degraba victimele unui sistem imbecil, caruia incearca sa-i supravietuiasca, desi “tortura” la care sunt supusi e inimaginabila. In loc sa scoatem pe portile scolii niste OAMENI care stau pe picioarele lor, punandu-si intrebari in fiecare zi, chiar daca nu pot sa le raspunda, scoatem niste masini idioate sau niste “evazionisti” cu diplome si examene luate la plezneala sau cu spaga. Ei nu devin OAMENI sau CETATENI, ci doar niste tristi indivizi manipulati, masa de manevra pentru politicieni imbecili, incapabili sa constituie acea reactie normala, sanatoasa, a societatii la felul in care este guvernata si ii sunt aparate interesele.
Iar daca unii dintre ei au beneficiat de necesarii “anticorpi” si realizeaza, punand ochiul critic la lucru, marasmul in care traiesc, fibra de luptator, needucata, se inmoaie subit si… pleaca din tara… Asta e raspunsul la provocarea de a schimba, (si) prin efortul lor, ceea ce e de schimbat: ABANDONUL si alegerea unei solutii individuale de salvare. Fiindca scoala nu a scos din ei CETATENI, constienti de puterea lor, de drepturile ca si de obligatiile lor!
Mai spun un singur lucru si inchei, fiindca deja am scris prea mult. Vrei o istorie adevarata a a evenimentelor din decembrie, cand cel care s-a acoperit de ridicol si de rusine in procesul Ceausescu, procurorul Dan Voinea, a ajuns, dupa aceea, general si il … ancheteaza acum pe… Ion Iliescu? Si care, dupa 10 ani de plimbat dosarele Revolutiei si al mineriadei din 1990, este tras de manecutza de Codruta Kovesi ca nu prea stie cum se face un dosar de trimis in instanta?
Ce tara trista, plina de umor… vorba lui Bacovia!
Trianon
la multi ani, multa sanatate si fericire, succes deplin si implinirea tuturor dorintelor.
Atunci când pornești de la filozofia lui „sau/sau” ajungi la energii irosite degeaba… Dar cred că sunt unii care descoperă avantajul lui „și”… Istoricii pot încerca să răspundă la întrebarea: cine au fost primii: … sau …? Cu privire la prezent există și alternativa să recunoaștem realitatea faptului că Ardealul este al românilor și a maghiarilor care locuiesc aici…
Nu cred că istoricii pot fi perfect obiectivi când vorbesc despre popoarele lor… Așa că ar fi bine să căutăm istorici neimplicați în vreun fel…
Istoria contemporană cred că e prea aproape de noi ca să o putem vedea…
Istoria e mereu aceeasi. Depinde insa din ce punct de vedere o relatezi. Cat de subiectiv esti.
adevarata istorie (a noastra, a lumii) nu o vom cunoaste niciodata, din pacate. dar poate e mai bine asa. jocuri de culise, fuga dupa putere, glorie eterna prostilor (maselor)etc etc. Ce istorie poti afla de la un popor care in decurs de mai putin de 10 ani, asaza bustul lui Antonescu aici http://old.jurnalul.ro/articol.php?id=53030, apoi il acopera cu tabla. adica ce sa mai intelegi?
doar ca, asa cum spunea candva un baiat destept, “intr-o revolutie nu se schimba decat elitele”.
si se pare ca unii chiar se arata preocupati de viitorul elitei/elitelor : http://mobilitateaelitelor.blogspot.com/. sa nu uitam insa: “Tara te vrea prost!” 😀
Cred ca “Romanii dupa ’89” a Alinei Mungiu (Humanitas) ar trebui reeditata si celebrata putintel pe blogurile culturale. E o analiza socio-politico-etc. a perioadei imediat post revolutionare si exemplifica minunat cum a fost folosita stiinta comunicarii (aka propaganda) in manipularea/educarea maselor votante. Dna Mungiu scrie cu siguranta si despre Basescu. De la Berlin. Pe de alta parte, nationalismele sunt azi la mare moda in Europa, desi altii sunt mai urbani si au fost mai putin supusi bombardamentelor mediatice nationaliste. Multumesc:).
Mihaela, am notat cartea. Multumesc si eu:)
Pingback: Domnule Iliescu, haideţi să vă ne-întâlnesc! | Adrian Ciubotaru