CONCURS: Căcat de câine

0 Flares 0 Flares ×

Acum câteva seri, ies din casă cu gândul să vizitez un prieten care stă la câteva blocuri de mine.
În drum către, printre blocuri, pe nişte alei frumos asfaltate, într-un unghi mic de nelumină, am călcat într-un căcat de câine.

Nu am avut cum să mă şterg (spaţiul verde era îngrădit) şi pus în faţa imaginii “prietenul îmi răspunde la uşă, eu intru mirosind a căcat de câine”, m-am întors cuminte acasă, strecurându-mi pantofii în fiecare băltoacă întâlnită.

Aseară, am trăit două situaţii în care eram cât pe ce să calc din plin în nişte căcaţi de câine. Pe aceleaşi alei frumos astfaltate şi luminate dintre blocuri.
Am trecut razant pe lângă, am evitat in extremis, am jonglat, am făcut slalom printre ei, m-am zbătut ca un leu. Ce mai, sunt un erou!

Deja mă imaginez. Cineva îmi ridică mână în aer, o mulţime aplaudă. Frenezie şi extaz:
“Uitaţi-l, doamnelor şi domnilor, pe eroul naţional care cu o dăruire inimaginabilă într-o singură seară şi de unul singur a reuşit să nu calce în căcat de câine.”

Dincolo de acestea, vreau să fac o campanie socială pe acest subiect. Până atunci, avem un concurs.

Astfel, propun aici iniţierea unor poveşti despre cum v-aţi întâlnit cu excrementele diferitelor animale în situaţii sociale de căcat. Amintiri, întâmplări, faze. Cu umor şi mize filozofice.
Pe scurt şi generic: Cum poate un căcat schimba o situaţie socială?

Aştept povestirile şi poveştile voastre. Cele mai bune vor fi publicate, iar de premierea autorilor mă voi ocupa personal.
Acceleraţi!

0 Flares Twitter 0 Facebook 0 0 Flares ×

27 thoughts on “CONCURS: Căcat de câine

  1. pushthebutton

    Adrian, am o poveste tristă: de fiecare dată când ies din casă miroase tot a rahat. De câine, sper eu. Unii spun că nu. Unii spun că așa miroase viața, în general. Ba am întâlnit opinii similare refritoare la fericire. La ordini mondiale, la noile curente din artă. Rahatul ne curge prin vene. Ca și nectarul. Că așa suntem noi, complecși. Cu nările dilatate. Să avem noroc…

    Reply
  2. Stina

    :)) Deci nu mi s-a intamplat numai mie 🙂

    Dar ca sa zic asa, la tine s-a intamplat mai pe seara asa. Eu plecam intr-o minunata dimineata la serviciu, pe juma adormita. Si cred ca am numarat 50 de cacati de la mine pana in statia de tramvai. Ma rog, sigur erau mai multi ca la un moment dat am zis pas :))

    Faza mai misto e ca, seara, o cucoana cu fitze isi plimba javra prin cartier. Javra, creatura de apartament, n-avea “bunul simt” al vagabonzilor si se oprise in mijlocul drumului c-avea treaba. Cucoana, oripilata toata, “Vai vai mai nesimtitule” si alte ziceri de-alea. Termina de facut treaba potaia, cucoana o trage de lesa mai departe, cacatul ramane in mijlocul drumului. Na, vorba aia, maniere de doamna cu fitze. Si pun pariu ca madama ar fi strâmbat din nas daca dadea de nevoile altei javre si mai si comenta ca “unii e nesimtiti”

    Reply
  3. Mike

    Acum ceva ani eram casier de teren la o retea de internet de cartier. Trebuia sa bat la usile oamenilor sa-mi plateasca abonamentul. Intr-o zi am intrat in casa la un client care avea un caine. Si ma pun eu sa scriu chitanta si tot mi se pare mie ca miroase ciudat pe acolo si imi dau seama ca miroase a cacat de caine. Am cautat ceva pana mi-am dat seama ca era pe talpa mea, calcasem pe el in casa aluia. Bineinteles ca se simtea respectivu mai nasol decat mine asa ca nu m-a lasat pana nu mi-am dat baschetul jos din picior si s-a dus sa ii spele talpa la baie. Am plecat de acolo plin de scuze. M-a cam fastacit toata intamplarea, nici acum nu stiu cum ar fi trebuit sa reactionez.

    Reply
  4. Relu

    Viata e ca un cacat de caine.
    Sta in drum si te asteapta sa il descoperi.
    E rotund, sau diform, pentru ca nu stii cine i-a dat nastere.
    Miroase de obicei, pentru ca e produsul altor intersectari ale universului, resturi ale coliziunii spirituale dintre un falus si-un vagin.
    Calci in el pentru ca inevitabil contribui la acele coliziuni culturale ce tin universul in rezonanta, te atrage pentru ca desi miroase, e ceva natural ascuns in el, o istorie a ceea ce a trecut prin filtrul final al mecanismului de creatie a acestuia, si totodata mizeria care mascheaza aceasta naturalete.
    Eviti cacatul de caine pentru ca ti-e frica sa complici existenta actuala, pentru ca un obstacol in plus iti creeaza o plaja intreaga de derapari. Linia dreapta nu e usoara, pentru ca mai devreme sau mai tarziu vei da de un obstacol alegoric,in forma un cacat de caine, care te va pune in situatia de a alege : sa calc si sa puta , asta totodata dandu`mi ceva de lucru in situatia curenta , ori sa`l evit si sa nu aflu niciodata de ce un cacat a stat TOCMAI in fata mea?

    Eu nu le evit, calc in ele, da`le dreq …

    Reply
  5. codeus

    O sa razi de mine da nu-i de ras,intamplare reala.Veneam pe trotuar spre casa pe o strada si calc fara sa stiu intr-un cacat uman nici nu mi-am dat seama,era noapte si cand ajung acasa incep sa simt un miros ciudat si caut binenteles sursa si cand colo era pe pantoful meu.Asa ca ce sa mai zici de caini ca si oameni se comporta ca si caini.Retine s-a cacat pe trotuar omule, nici macar nu s-a ostenit sa-si caute un alt loc mai ferit ca erau destule.

    Reply
  6. Flipper S

    ::)) … povestea asta mi-a adus aminte de o carte citita mai acum ceva vreme “Un an in Merde” unde eroul principal, un britanic, avea exact aceiasi problema, in Paris.

    Reply
  7. Bau

    N-am păţănii cu căcat, cu excepţia clasicei experienţe de călcat în căcat. Decât dacă e vârât în discuţie şi căcatul metaforic, acolo cred că am câteva de povestit.

    Reply
  8. doru

    Este clar ca oamenii au convenit ca cacatul sa miroasa urit.Dar cum s-a hotarit asupra acestei categorisiri cel care l-a mirosit primul?

    Reply
  9. atentie

    Da, cu totii am calcat intr-un rahat de caine, asta pentru ca posesorii de patrupede inca nu s-au civilizat sa stearga urmele cu ajutorul unei maturici si a unei pungi de hartie cum se face in alte tari. Si din aceasta cauza majora(exceptand rahaturile de caini vagabonzi care fac in tufisuri si nu in mijlocul trotuarului), avem o tara de tot rahatul! care pute a rahat. Cand toti romanii vor fi civilizati si vor curata in urma lor jegul vom respira aer curat si vom avea o tara frumoasa.Mici amanunte imputite care ne fac viata un calvar.

    Reply
  10. Alice

    Oricat de mult mi-ar placea patrupedele, nu mi-as lua niciodata unul, tocmai pentru ca n-am ficatul sa-i culeg ‘trofeele’.
    E cumva pacat sa socotim aici recurenta ‘marturiilor’ care ne-ar putea desena drept un neam de scatofili. Nici sa faci slalom printre, atent doar sa nu te murdaresti, nu e tocmai atitudinea care va duce la eradicarea obiceiului. Daca se pune de vreo campanie, se poate conta pe mine drept voluntar.
    Concursul e cumva discriminator totusi, pentru ca lasa in afara discutiei rahatul uman.
    De pilda, mergeam in vizita la nasi in formula largita – mama, tata, copil si soacra. In scara blocului intuneric bezna. Copilul se repede vitejeste sa deschida usa liftului, cand reuseste performanta il vedem cu totii scuturat de spaima. Ne inghesuim in usa liftului cat de razboinic posibil, dar ramanem o clipa inmarmuriti, apoi cuprinsi de accese de nestapanit de ras. Copilul cot la cot cu noi. In isteria zgomotoasa se deschide usa din capul scarilor de la primul etaj. “E vreo problema cu liftul?”, intreaba omul curtenitor. Eu: “Doar ca e un mare rahat in mijlocul cabinei”, cat se poate de uman, as adauga. Locatarul, rosu de furie “nu se poate, chem politia!”. Fara sa ma gandesc, imi scapa: “de ce, sa ia probe?” As putea povesti multe despre momentele din cele mai neadecvate in care copilul nostru a povestit intamplarea, de la nivelul de intelegere al celor trei ani…
    Filosofic vorbind, uite o situatie in care omul nu-si refuza sa fie animalul care este, contrazicandu-l pe Camus.

    Reply
  11. ioana

    Un tip se duce la directorul unui circ. – am o idee geniala de numar nou. Punem un butoi mare mare de cacat pe scena, ridicam butoiul suuuus sus, apoi ii dam drumul, peste spectatori. Dupa treaba asta, intru eu, imbracat in alb.

    Reply
  12. gygk

    ….intotdeauna am avut nostalgia timpului in care nu m`am nascut…
    …..mai intai traieste shi apoi intelegi…ce instanta implacabila ne judeca in existenta noastra prenatala si rosteste asa dura sentinta???…condamnat la viata.!!!..o zi, un an ,treizeci , saizeci, optzeci si doi de ani…dupa gravitatea unui text de lege nestiut…si paradoxal….ajungi sa`ti iubesti condamnarea…de fapt, nimeni nu hotaraste nimik in propria`i viata..totul e doar o inlantuire de intamplari intr`o logica mecanica si pur formala, ca sa zic asa, dar al carui rezultat merge din determinare in determinare, ca sa ne intaorcem , la sfarsit, in acelasi neant…viata ar trebui privita ca si cand ai fi pe moarte…nu ca sa inveti sa mori, ci, ca sa inveti sa traiesti…
    …e seara.. trecut de 10 noaptea…pe vechea strada 6 martie , incerc sa caut ceva din fostul aer bacovenian al orasului…am ajuns la un rand de case, insiruite in stil vagon…o curte ingramadita de un gard al unei vile nou construite, mai pastreaza ceva din vechiul oras…..o fereastra deschisa…privesc inautru ca un lotru si incerc sa descopar o alta lume , lume care mi`a incantat copilaria…mobila groaie , scorojita..un pat dublu, ce cu siguranta are arcurile rupte…o masa ovala in mijlocul camerei acoperita de o fatza de masa persana, de plus…pe pereti tablouri cu flori mari si nelipsitul tabloul unei fete cu tatele goale..intr`un colt, un trepied, cu un mileu deasupra ,sustinea cu mandrie un ghiveci de violete de parma…am regasit , cu nostalgie, atmosfera din casa matusei mele, unde cu drag imi petreceam vacantele de vara…”ce faci ma , catzi la casele oamenilor?..te uiti dupa femei?..misca d`aici ca t`oi trage una de nu te vezi..!!.#..un vajnic aparator al etniei rrome iesi de dupa poarta si striga , amenintator la mine…am zis ceva drept scuza…suna a confuzie…si am intins`o imediat inspre oras…parca asmutiti de stapanul casei, o droaie de caini negri si fiorosi incepu a ma latra si se tot tineu dupa mine…eram insa fericit…cateva franturi , in fata occhilor si o intreaga lume imi reveni in memorie..imi e dor de vechiul oras…de parfumul sau provincial…de doamne cu palarie si domni ce isi duceau cu decenta traiul…de acea lume cosmopolita care avea un rang si nu se pierdea in banalitate…orice lucru isi avea importanta lui, ridicat la rangul de principiu…vremurile sau schimbat…am devenit altceva…spirit de competitie?..da, avem si noi, nu zic nu…..nu toti, adevarat…majoritatea dintre noi nu incearca sa iasa in fata facand ceva pentru ei ci facandu`le altora…pentru ei nu este important unde vrem sa ajungem sau ce vrem sa facem…mai important este sa nu faca ceilalti…vorba aia ; sa moara si capra vecinului…mai nou se doreste sa moara si vecinul…jalnic………
    ……intotdeauna am avut nostalgia timpului in care nu m`am nascut…

    Reply
  13. doru

    Timpul in care nu te-ai nascut,in sensul ca toate celelalte vremi sunt inseparabile de prezenta ta,sau absenta ta ca iminenta a nasterii tale?

    Reply
  14. gygk

    …orice timp striga dupa existenta mea…din pacate, in timpul prezent nu ma regasesc…da’ nici nu stiu in care imi era menirea…trist… :((

    Reply
  15. TTA

    Cainii astia se caca prea mult. Si peste tot. la fel si unii oameni. Acu’ 2 zile ma duceam grabit in parcare si am calcat intr-un cacat de caine. Din pacate nu am observat decat dupe ce il spoisem bine pe pedale si pe covoras in masina.

    Reply
  16. Iri

    principii: un kkt nu vine niciodata degeaba. un kkt e intotdeauna binevenit. kkt-ul e facut sa ajute.

    scurta demonstratie: uneori cand crezi ca ti-e lumea mai draga, sau in orice caz cand te astepti mai putin, se-ntampla ca ceva nashpa sa intervina. un kkt iti strica planurile. ti se face rau pe strada cand trebuie s-ajungi la o intalnire importanta, te certi cu clientii sau cu seful cand numai de asta n-ai nevoie, iti tamponezi masina in trafic sau cate si mai cate. aparent tu n-ai nicio vina si toate intaplarile astea sunt niste kkt-uri aparute fara sens. Insa in fapt, de cele mai multe ori evenimentele astea sunt kkt-uri, dar sunt kkt-uri cu sens… denumite in mod oficial feedback-uri negative. daca ti-a fost rau pe strada e pt ca n-ai mancat, daca te-ai certat cu clientii e pt ca nu i-ai multumit, daca te-ai tamponat e poate pt ca n-ai fost vigilent… So… kkt-turile au aparut pt ca n-ai facut ce trebuia cand trebuia. But, relax, kkt-urile sunt binevenite. Acum macar stii ca nu esti pe drumul cel bun. Mai bine ca te-ai certat acum cu clientul, decat sa te fi trezit peste 2 saptamani ca te paraseste! Mai bine ca te-ai tamponat acum decat sa te fi ciocnit in toata regula mai apoi! Mai bine ti-a fost rau acum decat sa dai in nu stiu ce boala dupa.

    concluzie: kkt-ul te scapa de belele… (daca stii sa deschizi ochii si sa vezi adevaratele cauze ale lucrurilor)

    Reply
  17. Alexandru

    Salut! In primul rand trebuie sa precizez ca ai un talent aparte de a povesti o intamplare atat de simpla in termeni .. deosebiti!
    Am sa iti spun si eu ce mi s-a intamplat acum 2 zile, chiar daca nu am, aici recunosc, talentul tau de a povesti:
    Iata-ma pe mine impreuna cu niste prieteni mergand pe undeva prin zona cinematografului Gloria si venind usor-usor catre intersectia de la prima intrare in vechiul IOR 1. La un moment dat decidem sa intram si in parc pentru o mica plimbare in jurul lacului…bezna! specific ca era ora 20:10, iar dupa cum stiti, de cand s-a auzit faptul ca parcul a fost cumparat intr-un fel de cineva, nu mai apartine statului ( nu bag mana in foc asa am auzit ) nu se mai aprinde niciun felinar aprins…
    Nici nu intram bine in parc si simt cum ceva mi s-a prins de talpa adidasului… mi-am dat seama ca e ceva …mare, era …greu, si adaug faptul ca am niste adidashi din aceia cu vazutul, un model cu suspensie…
    Scutur de cateva zeci de ori piciorul si primesc un telefon de la alt prieten care imi spunea ca este in intersectie si ca nu stie cum sa ajunga.
    M-am grabit spre el sa il iau, fara sa anunt pe nimeni, iar dupa o perioada ma intorc cu noul-venit si il prezint… acum simt pentru prima data un miros… PUTERNIC de rahat… ma uit in stanga, ma uit in dreapta… bezna… de-odata aud pe unul dintre baietii care statea pe banca zicand: ” Pfoama… sa moara sa faca.. ce e cu mirosul asta?!?!” … mirat si eu de profunzimea si de rapiditatea cu care mi-a invadat caile respiratorii, imi aduc brusc aminte de incidentul de mai devreme…
    Emotionat de-a dreptu, cu inima batand ca nebuna si cu sudoarea curgandu-mi printre sprancene ridic treptat piciorul… MIROSUL… DUHOAREA… devenea tot mai puternica, simteam ca intru in pamant… situatia mirosea la propriu, dar si la figurat, deoarece precizez ca pe multi dintre cei cu care urma sa ma plimb pe malul lacului ii cunoscusem chiar in ziua aceea, fiindu-mi prezentati de un coleg…unde mai pui si faptul ca lipsisem o perioada buna de timp…
    Ce sa fac? Sa plec? Sa povestesc ce mi s-a intamplat?… sunt confuz!.. cu gura trei sferturi inclestata rostesc, intr-un final: ” Un…un.. un bat!”, ceilalti: “Huh?!?”… “Un… bat… am nevoie de un bat, mi-a ramas ceva blocat in suspensia de la adidas…!” … se apropie de mine unul dintre baieti, cel care simtise primul mirosul mai devreme si spune cu atata usurinta si profunzime: “HAaah! Deci tu esti ala care miroase!”
    Stanjenit de-a dreptul de situatie… ma emotionez cumplit.. si parca incercand sa ma conving mai mult pe mine decat pe el spun ” Frate.. ti se putea intampla si tie…”, desi stiam ca si eu in locul lui m-as fi prapadit de ras…
    Jenat de ceea ce se va spune daca voi ramane, ma retrag , poate ca un las, poate ca un om cugetat, din grupul lor, alaturandu-mi-se trei buni tovarasi care se decid sa ma ajute…
    De aici incolo ar urma sa va povestesc cum am cumparat un pachet de servetele umede, unul de servetele uscate, am adunat cateva bete si am cumparat o apa plata … da-i si scoate rahatul afara, da-i cu bete, baga si un servetel, sterge, mai scuipa, ma mai injura unul dintre cei trei care m-au ajutat, altul imi blesteama norocul…etc..
    Vreau sa va spun ca am mers pana acasa pe jos,noroc ca nu stau departe de locul “razboiului” dintre mine si DUHOARE, cu suspensia umpluta cu crengute de brad sau pin..si cu servetele umede indesate pana la refuz…
    Problema cu care ma confrunt acum este ca nu pot scoate mirosul de la nivelul locului in care am calcat in acel rahat, adica .. cu mare dificultate, am periat ( PS: am aruncat toate instrumentele folosite in tentativa inlaturarii mirosului) am periat, am varsat apa clocotita, am facut substante ( ei substante… am combinat niste colonie cu niste gel de ras, after-shave, gel de dus, sampon, dero, balsam de rufe..etc), am bagat la masina de spalat cu tone de balsam si dero, ba chiar am incercat si cateva descantece si incantatii indiene (… va imaginati asa cum ar arata un baiat in baie, in cada cu adidasul in mana privindu-l tinta si strigand “Ce-ai prins ma asa mare drag de adidasul asta?!?” sau “iesi afara, iesi afara, iesi afara…” ).

    PS: Nu voi renunta la lupta din doua motive, primul sunt adidasi din aceia cu vazutul, iar al doilea NU MA VOI LASA DOBORAT DE UN RAHAT DE CAINE!!!!

    Astept parerea ta despre trista, dar fascinanta mea povestioara! ( este 100% adevarata, PPS: daca stiti vreun leac la aceasta duhoare, nu ezitati sa postati un raspuns 😀 )

    Reply
  18. papastratos

    Fac curat in birou, am o glastra nitel ciobita – dar nu se vede – cu forzitia si am chiar o icoana si un cangur mic de plus cu pui in marsupiu .
    Dau sa ies in strada si nu pot. Haita de caini e la usa. N-au treaba cu mine, dar nu-mi este la indemana sa dau nas in nas cu 9 caini de diverse talii si colti. Renunt, imi pun ochelarii si imi vad de slujba. Iata ca apare seful ! E ditamai actionarul la firma, barbat frumos si de zodie buna, intra cu aplombul respectiv si se aseaza la o verificare a subalternilor. E de treaba el, nu ne seaca cu controalele, dar il vad ca se foieste si dinspre el se ridica un miros urat. Deoadata il banuiesc o frantura de clipa ca are o problema personala, dar nu i se potriveste . Isi tot freaca pantofii de mocheta, parca se sterge de ceva, doar nu-i nebun sa se curete pe mocheta mea proaspat aspirata !!!!!!!!!!! Ba da, a calcat intr-un cacat de caine……..haita si-a facut datoria, primaria ba. Seful tot sef. Dar de data asta nesimtit. S-a sters pe mocheta mea, ceea ce nu-mi aduce decat lacrimi in ochi si o mare lehamite. Pleaca fara scuze. De ce sa-si ceara scuze ? Cacatii sunt ai altora, mocheta a firmei, aerul e al lui Dumnezeu iar eu raman cu murdaria………..

    Reply
  19. clausss

    Eram cu 2 prieteni in masina asteptand-o pe sotia unuia dintre ei, in fata firmei unde ea lucra, sa mergem acasa. In acest timp am coborat sa-mi iau tigari de la un butic din zona. Pe drum am observat o haita destul de generoasa de caini destul de artagosi. Cand am revenit, dupa aproximativ 5 minute am fost cu totii loviti puternic de o putoare super strong. Soluţia? Am avut minunata idee de a muta masina putin mai in fata gandindu-ma ca mirosul e de undeva de afara. Dupa ce am parcat am vrut sa-mi aprind o tigare dar mi-a scapat bricheta si m-am aplecat s-o iau… Mare greseala… Adidasul avea un foarte frumos tribal de cacat pe talpa si putin pe margine dar pedalele si covorasul erau foarte bine tencuite… Mentionez ca masina era noua, o aveam de 4 zile si timp de 2 saptamani m-am chinuit sa scot mirosul din ea… Asta e Bucurestiul nostru unde prin centru toate trotuarele sunt pline de cacat. App sa va uitati din curiozitate la radacina fiecarui copac din oras sa vedeti si sa va intrebati si voi ca si mn cum de nu se usuca acel copac, fiecare milimetru de pamant fiind plin de cacat…

    Reply
  20. Bugy

    Acum 7 ani am plecat cu seful meu cu masina la ora 6 dimineata catre Targu Mures din Bucuresti.El conducea.Cand am inchis toate usile am simtit o duhoare de mama mama.Dupa un sfert de ora ma intreaba :nu cumva ai calcat in caca de caine?Eu sa nu-l jignesc m-am chinuit sa fac un pic yoga si am aflat ca nu.Aveam addidasi curati.Dupa ce am iesit din Bucuresti pe Autostrada Buc Pitesti zice :Hai ca o sa oprim undeva sa ma uit cred ca am calcat eu.Si am mai mers o jumatate de ora.in sfarsit am oprit.Seful se chinuie sa se curete si se urca la volan.Vreau sa zic ca cacatul de caine(scuze de cacofonie)se lipise de pedala de acceleratie si putea in continuare.
    Pe la Sibiu pe sef la luat diareea(o fi fost de la miros)si ne-am oprit la o farmacie sa -si ia pastile.Atunci i-am zis :sefu vezi daca au si scutece absobante sa invelim pedala!
    Nu a gustat gluma…

    Reply

Leave a Reply

Your email address will not be published.