Ascultându-l pe Ducu Darie (n-o să ghicești câți ani are), mă gândeam la acei oameni care – să folosesc o expresie din fizica relativistă – prin propria lor prezență, reușesc să curbeze spațiul și timpul din jurul lor. Sunt oameni care reușesc să devină prezențe în vreme ce alții abia sunt observați ocupând un timp și un spațiu.
Când cineva e plin de energie, de entuziasm, de idei, lucrurile parcă i se aliniează altfel în jurul lui. Când cineva e veșnic nemulțumit, pus pe ceartă, nu știu cum se face, însă reușește aproape mereu să găsească prilejuri de noi nemulțumiri. Este ca și cum Universul îți răspunde pe potriva așteptărilor tale. Este ca și cum lumea din jurul tău este atentă la ceea ce simți și la modul cum îți calibrezi privirea și se așează în ordinea dorită.
Unii găsesc inspirație în jurul lor, alții găsesc nemulțumiri. Unii văd oportunități, alții văd doar piedici.
Ducu Darie vorbește la un moment dat despre acele secunde grele și lente pe care le trăiește un actor atunci când uită textul. Prin uitare, actorul iese din timpul spectacolului și revine în timpul său. De câte ori, la rândul nostru, uităm direcția proprie, timpul începe să curgă altfel, se împotmolește și parcă devine greu tocmai atunci când e lipsit de sens.
Când punem un strop din energia noastră, din sufletul nostru în timpul pe care îl trăim, acesta devine ușor și durata lui nu mai ajunge apăsătoare.
Te invit să urmărești interviul de mai jos, ultimul din seria celor inspirate de Silva Dark, cu o meditație asupra timpului care trece în funcție de cum ne așezăm stările noastre de spirit.
PS: Titlul este un citat din filmuleț care spune povestea unei idei dragi mie: de la un anumit nivel, binomul egoism-altruism este doar o metodă didactică de a spune lucrurilor pe nume.
Interviul face parte dintr-o serie de momente însuflețite de Silva Dark
1. Ura ! Am reusit sa urmaresc si eu de la un capat la altul unul din interviurile postate de tine in ciuda muzicii adormitoare. Am reusit asta fixandu-ma pe cercelusul din ureche al lui Ducu Darie. Din pacate, deoarece m-a fascinat cercelusul atat de mult, si totodata m-a obsedat intrebarea daca Ducu Darie isi vopseste parul sau nu, nu am reusit sa inteleg mai nimic din ce ziceau ei acolo, insa pot sa marturisesc ca acest dialog m-a relaxat, si parerea mea este ca in general Ducu Darie are o dictie frumoasa, un temperament in general calm, si o mimica neexagerata, deci a contribuit si el, prin personalitatea lui, nu numai prin cercelusul sau parul lui, la relaxarea mea. (Ceea nu e de ici de colo.)
2. Chiar acum cateva zile, pe de o parte indemnat de un blogger, pe de alta indemnat de nesperatul noian de timp liber, (pt. care. culmea, mai sunt si platit, ca orice functionar care functioneaza intr-o economie cat de cat stabila si planificata), pe care il am eu la dispozitie aici, in Norvegia, ma gandeam la TIMP.
Pana sa ma mut in Norvegia, timpul= bani. Acum timpul= imbatranire. (Ma aflu in faza depresiva a adaptarii mele la noua cultura, dar nu e cazul sa isi faca nimeni probleme din cauza ca faza asta nu va dura nici ea prea mult, si eu sunt ferm convins ca timpul le vindeca pe toate !).
Noroc cu bloggerul care mi-a adus aminte de acest citat din Abraham Joshua Heschel:
“Judaism is a religion of time aiming at the sanctification of time. Unlike the space-minded man to whom time is unvaried, iterative, homogeneous, to whom all hours are alike, qualitiless, empty shells, the Bible senses the diversified character of time, there are no two hours alike. Every hour is unique and the only one given at the moment, exclusive and endless precious.”
(Nu e o incercare de prozelitism din partea mea, dar mi-a placut faptul ca uite, ca s-au gandit si unii profesori respectabili de filozofie la valoarea timpului, si m-au scutit pe mine sa-mi ridic probleme filozofice, lucru a priori nerecomandabil cand esti deprimat, deoarece s-au gandit ei si pt. mine. Pe mine ma linisteste si ma relaxeaza cand observ ca oameni in general reputabili si demni de incredere se gandesc ei si-si fac ei probleme in locul meu, deoarece asta ma scuteste de efort personal.)
http://en.wikipedia.org/wiki/Abraham_Joshua_Heschel
3. O mica observatie proprie: IMHO, altruismul nu este opusul egoismului. De fapt, am avut impresia ca chiar si Ducu Darie a incercat sa explice asta pe undeva prin interviu. Altruismul este o defensa. Egoismul este un mod de a fi in general, un fel de narcisism simplificat.
4. Ce te faci ? Tocmai tu acum cateva zile parca te pregateai de planuri pe 6 luni ! Ti-ai schimbat parerea, sau ai obosit deja de planificat chestii din cauza zonei geografice cu birocratie inca in restructurare/dezvoltare unde functionezi momentan ? LOL ! Nu ma iau de tine…ziceam si eu asa…deoarece chiar eu ma simteam oarecum vinovat azi mai devreme ca nu imi folosesc de loc agendele primite cadou de la diversi !