sau
Never let your studies interfere with your education
Maria din Cluj:
– Bai, io fac ceva pe ea facultate de filosofie, ma depaseste. Vin aia sa-mi zica de scrierile lui Derrida si ale lui Paul Ricoeur, iar eu care am facut liceul alimentar. Fara sa-mi zica nici macar ce e aia metafizica, empiric si alte rahaturi. Cum dracu sa invat daca nu stiu ce invat, nu stiu ce citesc?
In vara lui 2004 (aveam 24 de ani pe atunci), in urma sesiuni ratate (ma picase Petru Ioan la Logica) am scris textul urmator. Datele sunt reale, doar tonul randurilor nu mi-l mai recunosc:
Din acea perioada imi lipsesc enorma discutiile de atunci. Se formase o gaşcă de colegi ce ne rulam lecturile, intrebarile si bautele intr-o efervescenta (ezit sa spun spirituala) de care imi este dor.
De atunci, pot numara pe degetele bunele intalniri cu discutiile de idei:
Asta primavara la Cluj, cu Dan (in acea zi, seara si apoi noapte si-a pierdut cele doua telefoane), Catalin, Adrian si Dana.
Bunele intalniri cu Mihai.
La Viena cu Romeo. Eram la ultimul etaj al unui Mall de pe Mariahilfer Straße, mancam, ne cinsteam cu o bere si, in timp ce culegeam cateva intrebari cuantice, boxele rasunau a Say it right de la Nelly Furtado.
Am realizat de mult cat de dependent sunt de acest tip de discutii in care ma imbogatesc cu nedumeriri, in care propria inspiratie este mosita natural, in care gandirea, desi isi poarta cu sine prealabilul, creaza impresia ca se constituie la fata locului.
Nu sunt cu adevarat o fire contemplativa.
Oare adevarata comunicare se intampla atunci cand il asculti pe celalalt in sistem sau de referinta, iar rezultatul iti imbogateste propria lume interioara?
Trebuie sa marturisesc ca-ti impartasesc dorinta. Ne-am putea face un forum… Doar ca nimic nu se compara cu discutiile live.
asta asa-i! 😉
am ramas mut in fata amintirilor. Acolo cu 3-4 pahare la bord cand se uitau cheleritele ciudat la noi, cand nu mai stiam cat e ora, cand nu simteam fumul de tzigara, cand telefonul era mort, cand grija zilei de maine era o banda de desene animate, cand #filozofie de pe irc a luat nastere datorita noua! (cand #filosofie ne-a fost furat ) 🙂 cand ma sunai a doua zi si ma intrebai “auzi, cum era chestia aia cu magia?” cand intrebarile plecau de la intanirea precedenta … cand plecai acasa si iti spuneai in gand ca nimeni nu te intelege asa cum fac amicii tai de care tocmai te-ai despartit … Ce zile!
Un filozof intra într-un bar:
– Da-mi zece pahare de whisky, zice el catre barman. Barmanul:
– Esti sigur, chiar vrei zece?
– Absolut, zece vreau.
Barmanul îi da 10 pahare de whisky, iar filozoful le bea instant.
Apoi mai cere 9, pe care le bea tot pe nerasuflate, apoi 8, 7, tot asa pâna ajunge la ultimul pahar. Barmanul îi da ultimul pahar, iar filozoful, abia reusind sa lege 2 cuvinte, spune:
– A… aa..auzi, pprietene, i..ia zi, de ce c-cu cât bbbeau mai pppputin, cu atât ma îmbat mai tare?”