Aş vrea să arăt că ne-am născut la locul potrivit

1 Flares 1 Flares ×

Există o specie de cocori care migrează din China către sudul Indiei şi în drumul lor trebuie să treacă peste Himalaya, la un zbor peste 9000 de metri.
E o probă grea să jongleze cu curenţii de aer şi cu lipsa oxigenului, însă reuşesc să se sincronizeaze în stol şi să se aşeze pe cei mai buni curenţi pentru ca într-un final să reuşească să treacă dincolo de vârfuri alunecând uşor la vale către aerul cald care vine dinspre sud.


foto: Stelian Pavalache

Mai sus este doar o imagine pe care o port cu mine atunci când zilele aleargă mai repede decât ritmul respiraţiei mele, iar ultimele zile exact astfel s-au petrecut. Am repornit concursurile tweetika (inactive timp de două luni), iar marţi au fost Lecturile Urbane, evenimentul atipic din viaţa mea.

Înainte de fiecare ediţie de Lecturi Urbane intru într-o stare pe care dacă aş numi-o simplu de “agitaţie”, i-aş face o mare dezonoare. E o dimanică interioară pe care nu pot să mi-o stăpânesc, un fel de entuziasm sonor de care îmi este teamă ca poate exploda în jurul meu oricând.
În zilele de după Lecturi Urbane mă sunt alungat dintr-o poveste, epuizat şi pierdut.

Cristian Andrei de la Rating Politic mi-a dat acum câteva zile o leapşă în care m-a întrebat pentru ce anume aş milita, pentru ce anume aş ieşi în stradă şi am aşteptat înadins zilele de după eveniment, pentru că Lecturi Urbane constituie unul dintre prilejurile mele de-a ieşi în stradă, de-a-mi striga frustrarea nelocului potrivit şi de-a chema şi pe alţii alături.

Aş vrea să arăt prin tot ce scriu şi prin tot ce fac că ne-am născut la locul potrivit, indiferent că acest loc este România sau planeta Pământ.
Aş vrea să arăt că atunci când ajuţi pe cineva, toată lumea îţi devine un acasă.

Nu întotdeauna îmi iese, însă ştiu că nu mă voi oprit din încercări căci excesul de încăpăţânare merită întotdeauna ceva mai bun.

1 Flares Twitter 0 Facebook 1 1 Flares ×

12 thoughts on “Aş vrea să arăt că ne-am născut la locul potrivit

  1. gabi

    ce frumos inspiri pe altii, man 🙂

    “E o dimanică interioară pe care nu pot să mi-o stăpânesc, un fel de entuziasm sonor de care îmi este teamă ca poate exploda în jurul meu oricând.” – cat de cunoscuta mi-este senzatia…

    Reply
  2. xwoman

    Poate nu stapanesc atat de bine limbajul vorbelor ,dar ma regasesc cu gandul total in ceea ce reusesti tu sa expui lumii.
    Daca ar fi mai multi adriani ciubotaru, tara asta ar avea un glas mai sonor,mai auzibil.
    Este o placere sa-ti citesc vorbele de fiecare data.
    Numai bine.

    Reply
  3. Pingback: În interiorul propriului vis nu eşti singur | Adrian Ciubotaru

Leave a Reply

Your email address will not be published.