Un experiment cu buget redus. A fost filmat în 9 zile. Un film cu un singur actor, restul personajelor sunt doar voci. Tom Hardy, un pachet de mușchi care a făcut teatru, joacă unul din cele mai bune roluri acest film despre o viață care se destramă sub ochii spectatorului.
Mi-a rămas în mine replica unei soții înșelate:
The difference between once and never is the whole world.
Pasiunea unui meșter popular. Am stat să-l ascult și am văzut un om care, fără niciun training, a atins toate rețetele succesului: pasiune, obsesie, ambiție, exigență, muncă și iar muncă, focus, dorința de a lăsa un lucru bine făcut în urma ta, importanța sprijinului acordat de cei dragi: Continue reading
Programul primei dimineți în Ponta Delgada a fost o ieșire în larg să vedem balene. Whale Watching scria peste tot la sediul Futurismo din port. Ne-am echipat în niște costume impermeabile, am asistat la un training scurt, ne-am urcat într-o barcă pneumatică și am pornit în larg la “vânătoare”. Continue reading
Săptămâna trecută am răspuns apelului lui Vlad Petreanu de a petrece o zi pe șantier, participând la o acțiune de voluntariat organizată de Habitat For Humanity.
Sunt sensibil la această zonă non-guvernamentală pentru că am nevoie de semnale de încredere că lucrurile se schimbă și că oamenii se pot implica în acțiuni dincolo de interesele lor imediate. Continue reading
Există un preț pentru orice întrerupere. Este timpul şi energia care trebuie consumată pentru a reveni la starea iniţială.
Se zice că orice întrerupere costă 20 de minute. Dacă scrii, lucrezi la ceva, ești concentrat, iar apoi sună telefonul, cineva bate la ușă sau intri aiurea pe net, vei reveni la starea inițială în 20 de minute. Dacă aduni câteva întreruperi pe zi, te alegi cu destul timp irosit. Continue reading
Un jurnal de călătorie spune mai multe lucruri despre tine însuți decât despre locurile pe care le vizitezi. La urma urmei, este privirea ta pe care o arunci asupra lucrurilor. O privire îmbibată de propria cultură, de asocierile şi amintirile altor locuri.
Continue reading
Adidași, pantaloni scurți, tricou, șapcă. Ducea în spate un ruscac de un metru. Înalt, drept, cu părul lung ieșind de sub șapcă. Stăteam în stația de metrou Baixa-Chiado, a trecut pe lângă mine și l-am văzut cum se oprește în dreptul unei hărți turistice a Lisabonei. Ea, blondă, bronzată, corpolentă. Merge aplecată, privind în pământ, pentru a echilibra rucsacul greu din spate.
Amândoi par studenți. Continue reading
Zburam de două ore deasupra Atlanticului, iar când am coborât sub plafonul de nori am putut să văd contururile insulei Terceira. Recunosc același verde aglomerat pe care l-am văzut în poze. Îmi dă impresia că toată vegetația a fost îngrămădită în mijlocul oceanului, pe această bucată de pământ de 30 pe 20 km.
Am încercat să adorm în noaptea de dinainte, dar n-am reușit. Am căzut în aceeași eternă capcană: îmi găsesc o carte interesantă care – în ciuda intenției – mă ține treaz. De data aceasta, a fost autobiografia lui Rafael Nadal. Soluția ar fi – am încercat-o de câteva ori – să citesc o carte plictisitoare. După câteva ore de lectură, pe la trei dimineața, am început să-mi fac bagajul. Într-o oră eram la aeroport.
Este un info trip organizat de TAP Portugal și Biroul de Turism Azore. Suntem cinci (Radu, Mirela, Carla, Cezar) și Andrea (din partea organizatorilor). Am decolat la cinci dimineața de pe Otopeni, am făcut o escală de 8 ore în Lisabona și acum, abia după 17 ore de când am plecat de acasă, am aterizat pe aeroportul din Terceira. Continue reading
Am fost la Direcția de Pașapoarte Sector 3. Ce prostie!
Am stat un sfert de oră (14 minute pe ceas), n-am văzut o coadă aiurea, n-am găsit un funcționar nesimțit, n-am fost întors din drum cu “Păi, stați așa! Copie după certificat mi-ați adus?”.
Stăteam cu Facebook-ul deschis pe telefon și aș fi vrut să le zic:
“Vă rog, nu mă puteți trata în halul ăsta. Nici să mă plâng nu mă mai lăsați? Eu ce scriu pe Facebook?”
În schimb, am plecat de acolo dezgustat. Așa se duce țara de râpă!