Societatea necivilă, Anul 1989: implozia structurilor comuniste, Stephen Kotkin cu o contribuție a lui Jan T. Gross, Curtea Veche, 2010
Într-adevăr, teza cărții de față (cu analize pe situația din Polonia, Cehoslovacia, România și Germania de Est) este greu de acceptat pentru intelectualii din Europa de Est, însă conține câteva idei pe care le știm cu toții:
Nomenklatura a fost adevăratul gropar al regimurilor comuniste și niciun protest al intelectualilor din anii ’80 nu a contribuit decisiv la răsturnarea acelor regimuri.
Nomenklatura este, totodată, și principalul beneficiar al privatizării sălbatice (predatory privatisation), potrivit principiului “de la tancuri la bănci” (from tanks to banks).
Note de lectură
Termenul – societatea necivilă – se referă la legături și forme de organizare socială care însoțeau statul ne-liberal.
Societatea civilă desemnează asumarea responsabilității de către oameni. Acest lucru presupune nu doar posibilitatea auto-organizării, ci și pe aceea de a apela la instituțiile statului pentru a apăra dreptul de asociere, libertățile civile și proprietatea privată.
Elemente din partidul communist (cercurile reformatoare) au contribuit la fortificarea opoziției anti-comuniste.
Timothy Garton Ash a folosit metafora „otomanizare” pentru a descrie procesul îndelungat de declin economic al regimurilor comuniste.
Noua Clasă (1957) – o lucrate mult-apreciată a oficialului comunist iugoslav încarcerat Milovan Djilas care susținea că sistemele comuniste produc o birocrație care, din cauza conștiinței de clasă, își perpetuează privilegiile și va conduce la declinul economic, plasându-și propriul interes corupt mai presus de toate. Continue reading