Mă uit în jur și observ că oamenii se pricep mai bine – au multă experienţă în această direcţie – să descurajeze, să dea peste mână, să taie aripi, să taxeze, să penalizeze şi să arate isteric că nu se poate. E nevoie de o artă – calmă şi deschisă – a încurajării. A copiilor, a părinților, a iubiților, a prietenilor, a celor care riscă, a celor care fac un pas în față, a celor care fac lucrurile altfel şi a celor care sunt diferiţi.

Spun o idee de proiect unui prieten.
“Da, bună idee, m-aș băga și eu” îmi zice.
Ce a urmat după această replică politicoasă sau nu, bine intenționată sau nu? Un șir de argumente – unele destul de logice – pentru care ideea nu poate fi pusă în aplicare. Continue reading →