Aflasem de pe metropotam de Roma Cult Fest, însă Raluca Enescu mi-a amintit de eveniment cu o zi înainte. Am fost mai mult pentru Florin, mutat recent în Bucureşti şi pe care nu l-a convins articolul O soluţie pentru problema ţigănească.
Am ajuns în jur de ora patru, am văzut expoziţia de fotografie cu tema anti-discriminare – câteva erau realizate de Elena Stancu – şi târgul meşteşugarilor romi. Fotografiile cu testimoniale alături mi s-au părut o idee bună, standurile cu obiecte tradiţionale mi s-au părut puţine, iar publicul aproape inexistent.
La intrare erau două domnişoare îmbrăcate în haine tradiţionale ţigăneşti, pe când domniile lor păreau scoase din ce mai pură majoritate etnică. Mi s-a părut o scenografie neinspirată. Era atât de greu pentru S.P.E.R – cu contactele pe care şi le-au stabilit – să găsească două ţigancuşe simpatice?
Acest lucru a accentuat-o şi mai mult pe prima impresie: pe trotuar, în faţa Palatului Copiiilor – unde a avut loc eveniment – prezenţa a două echipaje de forţe de bază mi-a dat sentimentul că înauntru tocmai se dezamorsează o bombă. A existat teama unui scandal de discotecă în urma
unui festival de artă, cultură şi tradiţie?
Nu am simţit pasiune, mi-a părut un eveniment încropit. Să fie. Să se mai bifeze o rubrică într-un Excel plin de to-do lists.
Nu vreau să par nedrept, am fost după-amiaza într-un interval orar cu slabă audienţă şi aveam aşteptări destul de mari. La Roma Cult Fest au avut loc de asemenea proiecţii de filme şi documentare, iar ziua s-a încheiat cu un concert extraordinar Damian & Brothers, însă dincolo de acestea, unele detalii pot contura un tablou nu tocmai favorabil.
Încheind în notă optimistă, mă bucur că la plecare mi s-a oferit un linguroi de lemn de jumătate de metru pe care l-am purtat apoi prin tot oraşul – chiar şi la film! – spre curiozitatea şi amuzamentul multora.
Roma Cult Fest sau Cum am mers cu un linguroi la film: http://www.adrianciubotaru.ro/roma-cult-…
@adrianciubotaru si linguroiul? nu incape intr-o poza ? 🙂
@pocahontass abia incape pe masa:))
@adrianciubotaru cumpara-ti o masa mai mare si mai strasnica :))
Pai lumea era asa de putina pe la standuri pentru ca era la film 😀 In sala, la proiectie, era chiar destul de multa lume. (E adevarat ca foarte multi au venit la 5- la degustarea de mancare traditionala si la ultimul film-Barthalo, care era un pic mai cunoscut, iar marea marea aglomeratie s-a facut de-abia pe la 6-7, inainte de concertul lui Damian, dar sa stii ca si inainte a tot fost lume- eu am stat pe acolo de pe la 12, deci chiar am putut sa-mi fac o idee 🙂 ) Erau si “tigancuse simpatice ” in organizare, nu le-ai prins tu (stii cum e cu organizatul de festival- ai de alergat dintr-o parte in alta pana iti iese si pe nas si pe urechi; plus ca una dintre ele avea si interviuri de facut). Cu politaii pe acolo nici eu nu stiu prea exact ce era, ca publicul, sa ma ierte Dumnezeu, e acelasi ca de Atheneu sau de teatrul bulandra… le-o fi fost cumva frica de chestii gen ‘dat in cap din ura rasiala?”
pe mine ma intereseaza daca organizatorii sunt romani sau tigani, pentru ca asta ar explica multe.
nu cred ca fetele de la intrare, imbracate in vesminte tiganesti, erau acolo pentru ca nu s-au gasit “niste tigancuse simpatice”. cred ca fetele respective erau imbracate asa din proprie initiativa. nu stiu daca ai observat, dedesubt erau imbracate “romaneste”, aveau pantaloni, respectiv blugi. ceea ce inseamna ca au venit acolo si s-au gandit ele sa-si ia niste fuste.
daca e asa, atunci e un lucru bun. e felul lor de a sublinia ca accepta etnia si se identifica in etnie. ca e cool sa fii rrom si sa porti fuste.
spun ca e un lucru bun, pentru ca pustii din ziua de azi habar n-au pe ce planeta traiesc. sunt emancipati, dar in alte privinte. in ceea ce priveste problemele sociale, adolescentii nu inteleg nimic, nici nu se implica. ba mai mult, discrimineaza fara a sti exact de ce. cum ai spus chiar tu intr-un alt blog, “discrimineaza pentru ca asa invata de la cei mai batrani”.
asadar, daca vad cateva fete la un astfel de eveniment imbracate in fuste tiganesti, inseamna ca au inteles ce cauta acolo si nu e just for fun.
cand am dat sa plec, una din pustoaicele astea m-a rugat sa completez un chestionar. si s-a bucurat, a inceput sa topaie (parol!) cand am acceptat sa-l completez.
din chestionar am inteles ca evenimentul este dedicat discriminarii. ca din tot ce-am vazut acolo, nu reiesea ca se urmareste combaterea discriminarii.
am vazut doar o expozitie cu vagi elemente de cultura tiganeasca.
am vazut haine, bijuterii, obiecte de ornament, obiecte casnice, fotografii, turta dulce si sarmale.
well, doar hainele erau cu adevarat tiganesti. mi-am cumparat si eu un batic. in calitate de reprezentanta a sexului frumos si de posesoare a multe bijuterii, va pot spune ca bijuteriile pe care le-am vazut ieri acolo nu sunt tiganesti. nici decoratiunile, nici obiectele casnice, nici linguroiul tau, Adrian. iti garantez ca-l gasesti la orice stand romanesc de pe DN1 in zona Sinaia-Azuga.
fotografiile erau ok, bine facute, dar nu mi s-a parut ca surprind discriminare, in afara de o singura fotografie a unei copile tiganci care era obligata sa stea la scoala in ultima banca. in rest, fotografiile cuprindeau o saracie mizerabila. puteau foarte bine sa fie romani in fotografii. de asemenea, nu toti tiganii sunt atat de saraci. nu toti tiganii traiesc cate 10 oameni in case de chirpici. unii traiesc in palate cu mertzanul la poarta.
cat despre sarmale…inainte de a ajunge la Roma CF, mancasem exact sarmale la City Grill Lipscani, un restaurant cat se poate de romanesc si unde n-am vazut niciodata un tigan in ultimii 3 ani.
nu stiu cine a organizat evenimentul, pacat ca o idee buna a fost irosita in felul acesta. daca nici macar organizatorii nu s-au implicat, ce se asteapta de la restul populatiei?
nu cred in procesul de combatere a discriminarii. am mai scris despre asta aici, raportandu-ma strict la perceptiile mele. dar nu cred in combaterea fenomenului nici din punctul de vedere al intregii societati.
datorita job-ului meu, am ajuns sa ma invart in cercuri foarte inalte, am lucrat la un moment dat si pentru familia regala. cu cat urci mai mult pe scara ierarhiei sociale, cu atat regulile sunt mai stricte. se discimineaza absolut orice, nu numai tiganii.
drept urmare, daca se mai poate face ceva la “nivelul strazii”, acolo sus e total exclus sa schimbi ceva in mentalitate.
imi spunea o prietena foarte conventionala si conservatoare, pe vremea cand eu insami eram neconventionala si nonconformista, ca “astea sunt regulile societatii si trebuie respectate pentru ca nu au fost inventate degeaba”, gen nu iese fum fara foc, gen este suficienta e experienta de sute de ani, pentru a se sti ce trebuie izolat si ce nu.
nici mie nu-mi plac tiganii ca natie, am idei preconcepute despre ei, asa cum am despre blonde (eu insami fiind blonda, nu am nicio problema sa ma autoironizez), politisti, barbatii din zodia fecioara, americani, chinezi si francezi. dar nu am discriminat niciodata tiganii. dimpotriva, luati individual, i-am oferit fiecaruia sansa de a-mi demonstra ca nu e asa cum cred eu. unii au reusit.
revenind la societatea de la nivel inalt, am avut odata o discutie cu maestra mea, doamna avocat Lea Pardau. este o femeie de 73 de ani, cu o cariera impresionanta, milionara in euro, vaduva scriitorului Platon Pardau. o femeie care toata viata s-a invartit in high-life-ul bucurestean. exceptand realizarile profesionale pentru care o admir nespus de mult, am o parere foarte proasta despre ea la nivel educational. adica e genul de femeie extrem de fina, imbracata in blanuri, conduce un C klasse, dar in sala de judecata isi intinde picioarele pe banca din fata…
in fine, intr-o discutie cu ea, imi spunea ca a constatat ca printre noi sunt tot mai multi tigani si i se parea un lucru bun. “noi” fiind elita, oamenii cu studii superioare, care prin intermediul profesiei schimbam vieti si mentalitati.
si tot ea imi spunea ca incet, incet, ne vom omogeniza. ca vor veni vremuri in care discriminarea nu-si va mai gasi locul. dar, sublinia ea si sunt intru totul de acord, procesul nu poate fi doar unilateral. pentru ca si pentru ei, tiganii, omogenizarea este un compromis asa cum este si pentru noi. nici eu nu iubesc romanii mai mult decat ii iubim noi pe ei. nici ei nu se simt mai confortabil cu noi, decat ne simtim noi cu ei.
am uitat sa mentionez ca femeia asta e evreica, si-a petrecut o parte din copilarie la Auschwitz, a fost printre putinii norocosi care au scapat de holocaust. poate de-aia stie atat de bine ce inseamna discriminarea si reintegrarea in societate.
si eu am fost dezamagit de cat de putina lume fu in sala de film..cred ca daca ar fi fost promovat mai bine, era mai multe persoane. Si standuri?..cam putine. Iar din ce am apucat sa vb cu voluntari organizatori, ei saracii isi faceau nu stiu ce proiect de cercetare pt facultate :D.
Aaaa, am fost placut surprins ca la concert era plina sala si lumea s-a simtit foarte bine. Macar s-a terminat cu bine. 🙂