Dacă aş participa la un concurs de dezbateri şi aş face o pledoarie împotriva raţiunii, articolul de mai jos s-ar încadra perfect în acest joc.
Într-o discuţie cu Gramo observasem că, deşi în mod raţional cunoaştem o mulţime de lucruri, noi nu ne comportăm în concordanţă cu acestea. De exemplu, deşi mulţi oameni ştiu în mod raţional că fumatul este dăunător, puţini sunt aceia care îşi schimbă comportamentul pornind de la o observaţie raţională şi obiectivă.
Pentru a deveni convingător într-o anumită chestiune, nu este eficient şi suficient să apelezi doar la raţiunea oamenilor. Acest lucru este înţeles şi stipulat în campaniile publicitare şi umanitare. Acest lucru este în înţeles în majoritatea discursurilor, în majoritatea emisiunilor, în majoritatea cărţilor, în majoritatea relaţiilor umane.
Majoritatea lucrurilor pe care le facem şi majoritatea contextelor sociale nu sunt filtrate în mod raţional.
Le ce anume apelezi când vrei să convingi un om? La raţiunea sa, la empatia sa, la interesul său? La culpabilitatea şi ruşinea sa? La dorinţa sa de-a se conforma, la nevoia sa de acceptare socială? Pe care din nevoile lui sau pe care dintre aspiraţiile lui te pliezi?
Ce frici – frica este folosită din plin în măsurile multor guverne – poţi accesa atunci când doreşti să convingi pe cineva de ceva?
Nu tot ce ştim în mod raţional este cuplat cu actul convingerii, iar mâna care spune doar un argument raţional nu primeşte prea multe, nu-i aşa?
Nu cred în manipularea emoţională – care nu este onestă, însă la fel nu cred nici în schimbări comportamentale datorate unor argumente raţionale.
Încrederea între oameni, creşterea capitalului social, zona noastră de confort, încrederea în viitor, toate acestea nu se stabilesc cu argumente raţionale, nu se reglează în funcţie de greutăţi raţionale.
Nimeni nu te poate convinge raţional că poţi mai mult decât crezi ca poţi la un moment dat. La fel, sinceritatea faţă de tine însuţi nu este raţională şi este de multe ori împotriva propriului interes. Încurajările nu sunt raţionale, arta de a motiva pe cineva nu ţine de argumente speculative, iar de multe ori răspunsul la întrebarea de ce nu are nicio treabă cu raţiunea.
Teama pe care o simt, panica în care mă blochez sunt situaţii în care raţiunea nu mă poate ajuta, momente pe care raţiunea nu le poate încălzi sau lumina şi de multe ori mă trezesc în situaţii în care raţiunea nu mă ajută să justific post-factum anumite trăiri, gesturi şi reflexe.
Divina Comedie, Faust sau Crimă şi pedeapsă nu sunt argumente raţionale şi totuşi încălzesc lumea în jurul lor, iar să luam un exemplu personal, Gandhi inspiră nu pentru că discursurile şi faptele sale au fost raţionale.
De partea cealaltă, crimele, ştirile, dezbaterile, comentariile, isteriile colective, fundamentalismele, pasiunile sportive nu decât firave legături de raţiunea.
Multe dintre situaţiile pe care le înfrunt zilnic nu prea au legătură cu raţiunea şi nu văd cum aş putea fi convins raţional să-mi dezvolt o capacitate care nu mă ajută decât în foarte puţine situaţii. Iubesc, dansez şi fără raţiune şi de multe ori inspiraţia care mă loveşte o simt că nu prea are legătură cu raţiunea.
Resorturile mele ultime nu sunt raţionale şi nu am nevoie de raţiune pentru a zbura în înalt sau a cădea în genunchi.
Raţiunea este un instrument cu un termen foarte scurt de valabilitate, este procedurală, iar nu fondatoare.
Dacă drumul pe care mergem are 1000 de kilometri, raţiunea te-ar ajuta să parcurgi doar câteva sute de metri.
Am observat că mă descurc mai bine dacă sunt empatic mai degrabă dacă aş fi raţional
Am observat că deciziile pe care le iau sau cumpărăturile pe care le fac nu sunt raţionale.
Am observat că există drumuri ale gândirii care desfăşurate raţional nu mă duc decât în fundături.
Am observat că raţiunea este cel mai bun inhibant al oamenilor inteligenţi şi cel mai “frumos” ambalaj pentru justificarea laşităţilor.
Raţiunea este doar un instrument intermediar, nu este capătul drumului.
Cum ar suna argumentele celeilalte părţi?
Un răspuns: Cica ratiunea suge!
[New Post] Raţiunea este nu este capătul drumului http://www.adrianciubotaru.ro/ratiunea-e…
RT @adrianciubotaru: [New Post] Raţiunea este nu este capătul drumului http://www.adrianciubotaru.ro/ratiunea-e…
:)) Frumoasă pledoaria ta ratională împotriva rațiuni, împotriva vârfurilor vizibile ale iceberg-urilor. Și totuși, nu e rațiunea cea care (ne) împarte și clasifică? De ce să distingi prin excludere între vizibil și invizibil, început și sfârșit, alfa și omega…
“Pentru a deveni convingător într-o anumită chestiune, nu este eficient şi suficient să apelezi doar la raţiunea oamenilor.” – Pentru a FII convingător într-o anumită chestiune ESTE NECESAR DAR NU SUFICIENT să apelezi la rațiunea oamenilor.
Da, ratiunea nu este capătul drumului ci începutul simțirii. Fără o rațiune de fier nu poți dezvolta o simțire sănătoasă. Rațiunea este începutul, primul pas înspre simțire. Rațiunea este slujitorul simțirii. 🙂 Orice tentativă de distrugere a rațiunii înseamnă o poartă deschisă tenebrelor. Rațiunea este filtrul simțirii și nici rațiunea nici simțitrea nu pot exista decât în simbioză.
Jung spunea că educația, personalitatea, formată de părinți și mediul în care creștem reprezintă pereți protectori împotriva tenebrelor.
Vasco Rossi spunea că viața este un echilibru deasupra nebuniei. 🙂 Blasco
Mergând spre extrem, poți fi achitat pentru lipsă de rațiune dar nu pentru lipsă de simțire. Deci ratiunea nu este capătul ci cel puțin începutul unei călătorii interioare conștiente.
Am citit postul, mi-a placut mult! Vreau sa scriu un raspuns!!! Doar ca trebuie sa ma asigur mai intai ca nu reactionez prea impulsiv / afectiv! 🙂
Sunt oarecum de acord cu tine. Folosirea ratiunii sau a inteligentei emotionale depinde de foarte multe elemente si cred ca trebuie intotdeauna cautat un echilibru intre cele doua tipuri de comportament.
O singura intrebare am: crezi ca exista manipulare emotionala onesta?
Iti inteleg rationamentul, pana la un punct sunt de acord cu el, dar nu pot spune ca m-ai convins 🙂
Zici “Nu tot ce ştim în mod raţional este cuplat cu actul convingerii, iar mâna care spune doar un argument raţional nu primeşte prea multe, nu-i aşa?”. Si cu toate astea, discursul tau s-a bazat pe judecati rationale 🙂
Pentru a putea fi convinsa de ceva, asa cum spui si tu, nu este mereu de ajuns argumentul rational. Uneori trebuie sa fiu impresionata si la nivel emotional. De cele mai multe ori, insa, argumentul emotional fara cel rational nu are o forta decisiva asupra mea. Atunci cand am o alegere de facut, when everything else fails, i follow reason, not emotion. Iar intr-o situatie-limita, ratiunea imi ofera o mai mare siguranta decat emotia.
Bine, acum e adevarat ca proportia rational-emotional trebuie adaptata de la om la om. Cred ca mai mult de dragul dezbaterii, ai militat pentru nivelul emotional in defavoarea celui rational, insa eu as zice, tot de dragul dezbaterii, ca rationalul fara emotional poate supravietui, insa invers nu se poate.
In final, lasand dezbaterea la o parte, as spune ca un discurs perfect este cel care imbina argumentele emotionale cu cele rationale in cel mai potrivit mod pentru fiecare receptor al mesajului 😀
“Cum ar suna argumentele celeilalte părţi?”
Argumentul meu:ratiunea nu este capatul drumului dar acest lucru nu este util.Ar fi bine sa ne autoeducam ca sa sa ne crestem rolul ratiunii in actiunile noastre.
Gramo, mă bucur că aţi acceptat (fie şi impulsiv) provocarea:)
Andra, discuţia e lungă, însă cred că raţiunea – spre deosebire de inteligenţa emoţională – are puţine legături cu comportamentul.
Eliza, dacă în articolul meu m-am bazat pe argumente raţionale şi totuşi nu te-am convins, asta ar ilustra punctul de vedere exprimat în articol?:)
tibi, mă sperie cumva acel “să creştem rolul raţiunii în acţiunile noastre”
Ar putea insemna fie ca aceasta e una din situatiile in care, pentru mine, era nevoie si de argumente emotionale, sau ar mai putea insemna ca forta argumentelor tale rationale nu a fost indeajuns de mare 🙂
De fapt, ceea ce nu m-a convins a fost chiar vehementa cu care vrei sa aruncam cu totii ratiunea la gunoi. Daca ai fi fost putin mai moderat si discursul tau ar fi militat pentru constientizarea emotionalului alaturi de rational, si nu impotriva lui, cred ca as fi fost convinsa, chiar doar de argumente rationale. Then again, atunci nu ti-as mai fi comentat pe blog :p
In plus, faptul ca tu militezi pentru emotional exclusiv prin argumente rationale e ca si cum ai pune lupul paznic la oi – it kinda defeats the whole purpose 🙂
Pingback: Cica ratiunea suge! « Gramo
Dacă toţi oamenii ar acţiona numai pe baza raţiunii nu ar mai exista războaie, revolte, crize economice, nu ar mai fi risipă şi ineficienţă. Cu toate acestea pentru a fi un bun comunicator pentru mase, un maestru al persuasiunii trebuie să apelezi la iraţionalul din oameni, orice încercare de a-ţi raţionaliza argumentele fiind sortită unui eşec dezastruos. Raţiunea înseamnă structură şi organizare, iar emoţiile înseamnă energie. Numai energia poate pune în mişcare lucrurile, dar fără structură şi organizare se ajunge la risipă şi ineficienţă. Deci soluţia ar fi colaborarea armonioasă între raţiune şi “simţire”.
One more time, 10x pentru provocare! A fost foarte tare!
Depinde cum defineşti “raţional”…
restul comentariului de 10-15 rânduri a dispărut iar.