Povestiri istorice

0 Flares 0 Flares ×

Prin clasa a V-a sau a VI-a. Vacanţă de vară la bunici. Băteam cu văr-miu toate dealurile din jur căutând insecte si gâze. Pentru insectar. Piesele de rezistenţă le constituiau fluturii. Găseam prin fânaţuri toate culorile şi toate mărimile de fluturi. Îi prindeam cu tricoul şi apoi îi presam între paginile unui caiet.

În împrejurimile satului excursia noastră nu era numai una geografică, ci şi una istorică.
Exista movila lui Stefan cel Mare, o ridicătură de pământ în formă de potcoavă de unde vechii moldoveni semnalizau prin focuri venirea invadatorilor. Movila era destul de departe de sat, mergeai mult pe jos, însă priveliştea de acolo merita tot efortul.

Era atât de bine amplasată, lângă Drumul Păcurii (vezi Descrierea Moldovei), încăt vedeai totul pe o rază de 30 de km. Vedeai lunca Tazlăului dinspre Tescani, vedeai Moineştiul şi vedeai satele din nord dinspre Piatra Neamţ. Cu asemenea movile strategic amplasase, nu-i de mirare că moldovenii aflau foarte repede de năvala turcilor sau a tătarilor.

O altă excursie istorică era la drumul vechi. În anii ’70, traseul a fost schimbat, astfaltul s-a aruncat în altă parte, iar drumul vechi a rămas o simplă rută pentru a ajunge pe dealurile din jurul satului.

Drumul vechi, ne povestea bunicul, în ultimii ani de război era plin de maşini şi tancuri nemţeşti. În retragerea grăbită a armatei germane în faţa ofensivei ruseşti. În graba lor, coloanele germane lăsau arme, maşini şi obiecte casnice (zeci de ani mai târziu, maşina de cusut luată de la soldatii germani era încă funcţională)

La un moment dat, când bunicul era la cosit, un soldat neamţ rătăcit pe acele dealuri, a apărut de nicăieri şi l-a întrebat unde este Berlinul.
– După deal, tot înainte.

La ceilalţi bunici, în satul Bucşeşti (a se căuta personalităţile care s-au născut şi au copilărit în zona Poduri), povestea centrală era una cu haiduci.

În a doua jumătate a secolului XIX, o bandă de haiduci din care facea parte şi o fată era renumită în zonă. Haiducii au fost prinşi, închişi, iar după mulţi ani, fata (acum o femeie bătrână) a fost singurului supravieţuitor. Bântuia împrejurimile satului căutând peştera unde în tinereţile ei prietenii ei haiduci ascunseseră comorile. Pădurile crescuseră, relieful se schimbase şi nimeni n-a putut găsi acea peşteră.
– Şi acum, în padure , există acea comoară.

Bunica era adolescentă în timpul războiului. Îmi povestea că soldaţii germani erau bărbaţi frumoşi, urmăreau de peste gard balurile din sat şi ofereau ciocolată fetelor. Despre ruşi a păstrat o amintire mai puţin plăcută.

Era cu sora ei la cules cireşe, pe deal, când un tanc rusesc şi-a schimbat traseul şi a început să tragă către cireş. Când monstrul de metal ajunsese sub copac, fetele deja se pişaseră pe ele de frică.
Din tanc au ieşit căţiva soldaţi ruşi care au început să râdă zgomotos.

0 Flares Twitter 0 Facebook 0 0 Flares ×

6 thoughts on “Povestiri istorice

  1. jez

    si eu am avut un strabunic haiduc, povestile din pacate n-au mai ajuns pana la mine, insa cele ale bunicului, care a luptat pe ambele fronturi erau cu adevarat senzationale. cea pe care o rememora periodic se referea la faptul ca foarte multi se imbolnaveau de la bolile transmise de purici. ca sa scape, se debracau si puneau hainele noaptea afara in plin ger (frontul de est, iar dimineata luau puricii inghetati cu mitraliera, in straturi. ma rog….astea sunt povesti cam ca a le pescarilor. gen “am impuscat 3 nemti si cativa rusi. am fost ranit in brat
    chiar fusese. pentru vremurile acelea fusese foarte norocos ca scapase. atunci totul mi se parea indepartat. razboiul mai ales. in ’89 insa, cand vedeam de la geam trasoarele din popesti-leordeni sau berceni, totul parea foarte aproape si al naibii de real-ireal. la fel de ireala pare si urma glontului din umarul prietenului meu capatat in 22 de ziua lui. o sa avem ce povesti nepotilor. as fi preferat insa alte fapte de vitejie, curaj, patriotism si responsabilitate. cum ar fi…mersul la vot :)))

    Reply
  2. mihaela

    ei, bunica mea din Moinesti mi-a spus o poveste asemanatoare, doar ca soldatii rusi nu se multumeau sa rada de fete. o intalnire de genul asta era destul de temuta prin sate.

    Reply
  3. paul

    :)) …prima data cand te citesc, am aflat de tine de la buddha!
    unde voiam sa ajung e …Bucsesti :))) . Doamne ce amintiri 😀

    Reply

Leave a Reply

Your email address will not be published.