Povestea celor două zile cu un Citroën C4

4 Flares 4 Flares ×

E primul meu articol despre o mașină și te rog să fii îngăduitor. Nu este un review (n-am competența necesară), mai degrabă împărtăşesc o părere personală despre modul cum am interacționat timp de trei zile și 1300 de km cu un Citroën C4.

Ținând cont că până acum am condus un Golf 4 și o Škoda Octavia, C4 mi s-a părut venit din altă galaxie. A fost o încântare să ne cunoaştem şi să petrecem un week-end împreună urmând un traseu de la Bucureşti la Miercurea Ciuc, apoi prin Pasul Ghimeş către Moineşti. A doua zi am bifat barajul de la Bicaz, Lacul Roşu şi Târgu Neamţ (cu o vizită la Humuleşti şi Cetatea Neamţului)  întoarcându-ne seara în Bucureşti.

Voi detalia mai departe ce mi-a plăcut la această maşină, însă de departe surpriza a constituit-o cutia automată cu transmisie robotizată.

De ce mi-a plăcut? M-a ajutat prin Bucureşti unde în traficul aglomerat eşti nevoit să te “răzgândeşti” de foarte multe ori şi m-a eliberat de schimbatul vitezelor lăsându-mi mai multă atenţie pentru celelalte manevre. De asemenea, m-a ajutat la drum lung şi sunt sigur că aş fi obosit mult mai repede dacă aş fi avut o cutie manuală.

Singurul minus pe care l-am simţit la acest tip de cutie a fost modul cum te suprinde uneori când vrei să o calci mai puternic. Face o pauză când schimbă şi apoi maşina se smuceşte. De exemplu, dacă ești într-a cincea și apeși mai ferm accelerația, e foarte posibil să schimbe automat într-a patra și abia după o scurtă pauză să tâșnească. Nu se pretează unui condus sportiv (cum am observat că e moda prin România), însă n-am simţit deloc că e leneşă când ai nevoie de un demaraj mai serios.

Dincolo de cutia automată, am mai apreciat:

– farurile care urmau traseul volanului
– la curbele mai strânse, pentru o vizibilitate mai bună, se aprinde un proiector lateral (din manual: proiectoare ceață cu funcție “cornering”)
– sistemul Start-Stop (când opream la semafor motorul se oprea la rândul lui, iar când doream să plec și luam piciorul de pe frână motorul pornea instant)
– scaunele cu funcție de masaj şi reglare pe înălţime
– oglinzile laterale care te avertizau (un led) când o altă mașină se afla în unghiul mort
– am descoperit beneficiile cotierei la drum lung
– scaunele foarte comode (aici am primit feed-back și de la domnișoara din dreapta)
– senzorii de parcare care te avertizau sonor când te apropiai prea mult de o altă maşină
– consumul mediu undeva în jur de 5l/100 km
– un mic spațiu frigorific între scaunele din față

Au mai fost două lucruri utile de care totuși nu m-am bucurat căci pur și simplu am uitat de ele: priza de 220 V și acoperișul din sticlă.

Cuiva experimentat lucrurile de mai sus pot părea banale şi deja obişnuite pe multe alte modele, însă pentru mine a fost o primă întâlnire şi entuziasmul a fost cu atât mai mare. Noul C4 mi-a dat senzaţia că este o maşină destul de comodă pentru drumurile lungi și destul de vioaie pentru traficul bucureștean (Cabral a avut dreptate să mă îndrume către acest model din gama Citroën).

Toate pozele din această excursie le-am pus aici.
Alte review-uri despre acest model am citit pe cerecomand.ro, automarket.ro şi 0-100.ro.

4 Flares Twitter 0 Facebook 4 4 Flares ×

8 thoughts on “Povestea celor două zile cu un Citroën C4

  1. Adrian Ciubotaru Post author

    Sorin, da, am observat că cere ceva atenție din această perspectivă

    Bloghita, suspensiile sunt destul moi, iar în curbe n-am avut șansa sau ghinionul să simt mă dezavantajează pentru că la acest capitol conduc ca un… pensionar prudent:)

    Reply
  2. Pingback: Cum m-am înțeles cu noul Ford Focus | Adrian Ciubotaru

Leave a Reply

Your email address will not be published.