Poveștile fac parte din cifrul propriei noastre vieți

0 Flares 0 Flares ×

“Încă un articol despre poveşti, poate cititorii tăi s-au săturat, oamenii au alte probleme” mi-am spus când mi-am notat câteva idei pentru acest articol după ce, revenit azi noapte de la o petrecere, am recitit Pe strada Mântuleasa.

Cred că poveștile fac parte din cifrul propriei noastre vieți și, mai mult decât nevoia de  a le citi și asculta, avem nevoie să le creăm noi înșine, să le trăim pe pielea noastră, să le punem la încercare.



Există o legătură între povești și sensul pe care îl acordăm propriei noastre vieți, iar lipsa poveștilor ar sărăci atât de mult natura umană încât cu greu mi-aș putea imagina ceva mai specific omului decât o poveste.

Dacă viața este un imens camuflaj (sunt destule semne care indică această idee), sunt convins că acest camuflaj este constituit de o rețea de povești. O reţea de poveşti în care sunt topite vieţile noastre, o reţea de poveşti care conturează destine, iubiri şi opere.

Nu există privire aruncată asupra lumii care să nu aibă în spatele ochilor o dorinţă de a căuta povestea existenţei noastre în această lume.

O mie şi una de nopţi este destinul tuturor în măsura în care toţi trebuie să ne spunem propriile poveşti în faţa morţii. Moartea adevărată este lipsa de poveste, este opacitatea unei vieţi lipsite de provocări, poveşti de dragoste şi suferinţe iniţiatice. Oamenii îmbătrânesc mai repede dacă nu sunt susţinuţi de o poveste.

Poveştile se întâmplă chiar dacă nu sunt reale, Crăciunul este plin de sens chiar şi dacă Isus n-ar fi existat.

Nu există o asumare plenară a vieţii care să nu aibă în centrul ei o poveste care aşteptă să fie creată, trăită şi spusă mai departe. În lumina acestei idei, doresc să vă urez Sărbători fericite!

0 Flares Twitter 0 Facebook 0 0 Flares ×

4 thoughts on “Poveștile fac parte din cifrul propriei noastre vieți

  1. Gherman Adrian

    esti mai mult ganditor decat povestitor. Acesta este motivul pentru care iti accesez blogul. Cu toate ca de data asta nu te-ai incordat la maxim.
    🙂 Mantuleasa… ii un soi de fantezie. Puritatea nu se altereaza in sfera fanteziei.

    Reply
  2. Nona

    of ce bine cand mai intru si gasesc (din ce in ce mai rar) si cate ceva scris cu sinceritate si cu o preocupare reala. imi place preocuparea ta pentru povesti si poveste.

    chiar aseara stateam cu niste fete la o petrecere de Craciun si fiecare a spus povestea bunicii ei. a fost minunat, mai ales ca bunica mea nu mai e si tot ce a ramas e o poveste foarte foarte frumoasa de viata traita tumultos si cu mult curaj. si chiar m-am gandit ca povestile raman dupa noi si tine de noi sa facem povestea sa poata trai cat mai mult.

    Reply
  3. Zina

    Frumoase lucruri ai scris despre povesti, mi-au mers la inima, mai ales ca preocuparea centrala a blogului meu (deci a mea) sunt chiar povestile 🙂

    Reply

Leave a Reply

Your email address will not be published.