Am descoperit muzica clasică printr-un ocol făcut prin literatură. Găseam în cărțile preferate referințe, le căutam și apoi, ascultându-le, simțeam cum intru atât în lumea compozitorului, cât și în lumea cărții care m-a inspirat.

De exemplu, în Lacrimi și sfinți sunt pagini întregi unde muzica clasică devine prilej de… mântuire pentru un autor care și-a făcut o vocație din cârcotirea absolutului. Când asculţi pe Bach vezi cum se înfiripă Dumnezeu, spunea acel tânăr Cioran parcă zbătându-se între propriile suspiciuni și propriile revelații.

Pe același drum al literaturii, aflasem cum asculta Marin Preda muzica clasică în tinerețile sale. Cumpăra zeci de discuri ordonate pe compozitori și apoi le asculta pe rând, metodic. Săptămâni întregi în care se îmbiba cu creațiile unui artist pentru a trece apoi în lumea altui compozitor. Indiferent dacă scria, citea sau era vizitat de prieteni, muzica curgea zi și noapte.

Am încercat de multe ori acest experiment, însă l-am redus – fast food culture, nu-i așa? – la “ziua și compozitorul”. Este inutil de descris magia unei zile cufundate în creațiile unui Händel (unul dintre preferații mei) sau ale unui Mozart. Sau magia unei nopți în care adormi cu un concert de Bach pus pe repeat.

Acum câțiva ani, în cadrul Festivalulului George Enescu, parcarea de lângă Ateneu fusese transformată într-un mic oraș vienez. Mici alei și grădini, personaje îmbrăcate în costume clasice sau expoziții foto. Seara, în mijlocul aceluiași orășel, începeau concertele care țineau mult după miezul nopții.
În mod paradoxal, atunci am avut prima întâlnire cu muzica jazz. Un prieten cunoscător a insistat să nu pierdem seara în care regretata Anca Parghel a ținut unul dincele cele mai vii recitaluri la care am participat vreodată.

Anul acesta, Festivalul Enescu – aflat la cea de-a XX-a ediție – are loc între 1 și 25 septembrie atât în București, cât și în Sibiu, Cluj și Timișoara, iar programul reflectă bunul renume internațional al festivalului.

Rompetrol, unul dintre partenerii festivalului m-a stârnit cu câteva bilete pe care le voi oferi mai departe câtorva iubitori de muzică sau celor care doresc să cunoască magia muzicii clasice și încă nu au avut prilejul. Am pornit de câteva zile o mică joacă pe Facebook și pe Twitter despre piese din repertoriul clasic și voi oferi bilete celor care participă la provocările lansate.