Pe strada Mântuleasa

0 Flares 0 Flares ×

Am ajuns în Bucureşti pentru primă dată în 1999, odată cu admiterea la facultate (n-a fost să fie, am ales Iașul într-un final). Am pornit din Comăneşti cu trenul de la 11 seara pe care trebuia să-l schimb – după o oră – în Adjud pentru acceleratul de Vatra Dornei.

În barul din gara Adjud am întâlnit-o pe cea care avea să mă iniţieze în “tainele” Bucureştilor. Era o studentă la drept din Oneşti şi citea o carte de Alexandru Paleologu la singura masă liberă din acea bodegă. M-am aşezat şi ne-am luat în vorbă. Am stat împreună restul drumului până la Bucureşti, în picioare pe hol, discutând de Paleologu, Eliade și Nae Ionescu, despre ţară, despre viaţa ei şi despre viaţa mea.

Ajunși in Gara de Nord, la metrou m-a învățat să folosesc cartelele și să mă orientez după panourile cu numele stațiilor.

Ne-am văzut de câteva ori atunci în acele zile, am ieșit la câteva plimbări prin Bucureștiul pe care eu mi-l imaginam din cărți și de la televizor, i-am cunoscut cățiva colegi și prieteni, am mers prin anticariate (îmi cumpărasem atunci Nostalgia Originilor), însă amintirea cea mai frumoasă este legată de acea plimbare pe strada Mântuleasa. 

În acea zi ploioasă de început de septembrie am văzut strada Mântuleasa la brațul ei, ascunși amândoi sub o umbrelă mare neagră. Am adulmecat fiecare casă, fiecare colţ de curte, fiecare parfum interbelic. Căzusem amândoi într-o lume magică unde inventam tot felul de poveşti şi scenarii (aici a fost o şcoală, oare ce familie locuia aici în anii ’30? ş.a.) care au luat sfârşit la capătul străzii când am văzut pe blocuri reclamele din Piaţa Unirii, parcă pentru a ne aminti în ce timp eram.

De atunci n-am mai văzut-o pe acea fată cu părul blond şi cârlionţat , îmi lăsase un număr de telefon pe care l-am pierdut mai apoi şi, deşi am revenit în Bucureşti în anii următori, nu am mai trecut pe strada Mântuleasa de teamă să nu stric o amintire frumoasă.


0 Flares Twitter 0 Facebook 0 0 Flares ×

6 thoughts on “Pe strada Mântuleasa

  1. teardrop

    Este interesant ca oricat de departe ai ajunge, amintirile iti hranesc in mod placut sufletul si mintea. E bine ca oamenii au un mecanism de selectare al memoriei care nu le permite sa isi aminteasca decat lucrurile cu o anumita rezonanta, care candva, desi nu si-au dat seama, le-a produs placere. Inca o dovada, zic eu, ca toti tind spre o stare de bine…
    P.S. Mi-e rusine sa recunosc ca desi locuiesc in Bucuresti, nu stiu unde vine strada Mantuleasa…

    Reply
  2. Cosmin

    Foarte misto. Impacheteaza amintirea asta si tine-o la loc ferit 🙂

    Mantuleasa e cum vii pe Mosilor dinspre Bucur Obor inspre Mihai Eminescu – treci de Eminescu si apare Mantuleasa la intersectia Mosilor cu Bulevardul Carol I. Daca faci dreapta, o iei spre Armeneasca, apoi Universitate, daca faci usor dreapta o iei pe Mosilor, inspre capatul lui 21 si daca mergi inainte e Mantuleasa. E o straduta mica, cu sens unic 🙂

    Reply
  3. jez

    Celine: I believe if there’s any kind of God it wouldn’t be in any of us, not you or me but just this little space in between. If there’s any kind of magic in this world it must be in the attempt of understanding someone sharing something. I know, it’s almost impossible to succeed but who cares really? The answer must be in the attempt.

    Reply

Leave a Reply

Your email address will not be published.