În afară de dulapul cu haine și pat, camera mea cuprinde un birou cu laptop, iar peste tot (pe cele două noptiere, pe pat) sunt aruncate cărți. Uneori mi-ar părea ca o cameră de pustnic, dacă nu ar fi plină de prezența mai mult decât simbolică a două rețele în care cred: cărțile și internetul.
Spun toate acestea pentru că observ la mine, mai ales în ultimul an, o tendință către un minimalism în același ton întâlnit în alte locuri (finding simplicity in the daily chaos of our lives, the power of less, elogiul lentorii).
Simt că mă decuplez de la un motor oficial creat de media actuală și modele culturale ale zilei pentru a mă cupla la o realitate proprie, pentru a-mi construi interior propria liniște și propriile diferențe.
Dincolo de dezideratul acelei libertăți în care pot așeza în mine doar lucrurile pe care eu le aleg (iar nu cele alese de alții), e un proces de dezinstalare a unor programe despre care am fost învățat că am neapărată nevoie, însă care îmi consumă resurse ce pot fi alocate altor lucruri și altor idealuri.
Bravo Adrian, vrem mai multi ca tine. Si sa speram ca multi isi vor da seama de ce inseamna power of less.
Foarte tare…marea minune a internetului si cartilor este ca “Imi aleg singur ce consum, nu astept sa mi se dea” 😉
Ma rog…am ajuns sa spun ca in momentul in care aleg ceva…este o minune :))