Îmi place PR-ul şi consider că oamenii care lucrează în PR pot face lumea mai bună. În plus, cunosc destui oameni din acest domeniu cu care am putut colabora decent şi fără problemele de care mulţi dintre colegii bloggeri se plâng. E drept ca uneori mai întâlneşti câte o poamă, însă nu simt să fac mare caz de asemenea întâlniri.

Astazi totuşi ceva s-a întîmplat şi merită povestit. Cineva m-a abordat pe chat-ul de pe Facebook la modul cel mai familiar şi m-a chemat la o lansare de carte care va avea mâine:
“Si…nah….ma gandeam ca daca tot iti place sa citesti…, poate iti face placere sa vii”

Şi ca şi cum pasiunea mea pentru lectură n-ar fi fost de-ajuns, argumentul suprem nu s-a lăsat aşteptat:
“Mai avem si un piscotel, bautura bla bla”

Băutură bla bla! Ai înţeles, prostul dracului? Uite că nici măcar nu-mi dau silinţa să-ţi umplu nişte cuvinte.

Formularea “dacă tot”, deşi se doreşte a fi o întărire (citeşti, iar noi lansăm ceva de tu poţi citi), este de fapt o expresie care face secundară acţiunea la care se referă (dacă tot citeşti – printre alte lucruri asociate cititului – ai putea veni şi la evenimentul nostru). Acestea pentru a nu menţiona gustul peiorativ pe care formularea ţi-o lasă:
“Dacă tot îţi place să citeşti”
“Dacă tot îţi plac telefoanele”
“Dacă tot eşti un blogger de succes”
“Dacă tot eşti tu isteţ”

Pe lângă toate acestea, a te simţi şi ieftin este fix ceea ce mai lipsea. Un pişcoţel, o băutură, eu ştiu, poate ţi-e foame şi uite că-ţi dăm noi şi cireaşa de pe tort.
Ştiu că nu toate domnişoarele care lucrează în PR sunt astfel, însă mai ştiu o tradiţie destul de curentă care încă se miră de importanţa pe care bloggerii o au (ia mai dă-i naibii şi pe ăştia!). Aceeaşi tradiţie care crede că a chema nişte bloggeri la o lansare, a le oferi câteva dulciuri, o pungă cu promoţionale şi un stick cadou este garanţia unui articol favorabil.

Nu mă ofusc, nu sar în sus şi dau nume, însă prefer să-mi selectez colaborările pe măsura bunului simţ cu care sunt abordat.