Mahalaua – balet urban

0 Flares 0 Flares ×

15.jpg

Au trecut vreo doua saptamani de munca inversunata de cand nu am mai fost prin centru. Pana azi. Trebuia sa ma vad cu Bobby (din intamplare, m-am intalnit si cu cake la Victoriei) si, dincolo de astea am raman cu doua chestii imprimate pe retina memoriei de scurta durata:

1. piciorul unei unei tipe de vreo 20-22 de ani. Era dragutica, eram imbracata intr-o fusta scurta de blugi, insa detaliul semnificativ l-am intalnit la picioarele (frumoase, de altfel) julite pe genunchi si mai jos. La aura ei erotica (de fapt, sex-appeal), mi-am imaginat instantaneu ca ranile ei de la picioare sunt datorate unor posturi sexuale asumate intens. Mi-am imaginat-o in patru labe pe gresie/faianta/beton penetrata de un mascul prea putin interesat de estetica epidermei ei. Mi-am imaginat-o intinsa pe burta pe aceleasi tipuri de suprafete fiind impinsa ritmic de un acelasi mascul nepasator la fragilitatea ei. Ranile picioarelor ei pareau efectul unui razboi erotic de invidiat. Nu conteaza realitatea in sine (probabil a alunecat pe niste scari etc.), ci proiectiile noastre asupra ei. La fel cum nu conteaza cat ai suferit, ci ce anume ai gandit despre ce anume ai suferit. Interpretarea pe care o mulezi asupra unui eveniment ramane ca amintire in sine a acelui eveniment etc.

2. Avea vreo 18-20 de ani, era imbracat ca un zidar si se plimba tantos pe peronul statiei de metrou de la Piata Victoriei. Vorbea la telefon tinandu-l la jumatate de palma distanta de ureche, cu cotul mainii ce tinea telefonul ridicat in sus, dincolo de nivelul urechii. Mana cealalta o balansa in exterior de parca tricepsii si muschii spatelui il obligau la un unchi aproape obtuz. Mers usor cracanat cu genunchii aruncati in exterior. In figuri; you know the type…
Auzi!? Pe el nu-l intereseaza combinatiile mele cu Aurică…
e singurul fragment ce l-am supra-auzit din conversatia sa intima, caci apoi am izbucnit in ras. Genul asta de smecher-taran-cartierist credeam ca e tipic Iasului. De fapt, era un pustan pierdut in masa de muncitori, agenti de vanzari si  manageri fara blog ce se intorceau de la munca cu metroul.
Pornind de la acest caz, se poate filozofa pe tema lipsei unei culturi urbane, a inexistentei oraselor in Romania si cu atat mai mult a lipsei de identitate urbana pe care Bucurestiul il ofera provincialilor si bucurestenilor propriu-zisi. Sa recunoastem! cel mai conturat model urban pe care capitala il poate oferi este mahalaua.

Mahalaua este o evolutie culturala totusi, satele nu-au mahalale si probabil le simt dorul futuro-spectiv cumva. Mahalale exista in multe orase romanesti, insa numai Bucurestiul si le-a exportat in literatura si-n mentalitate. De ce? Pentru ca nu exista altceva de exportat.

Caragiale l-a schitat pe Mitică cu gandul la lumea Bucurestilor si-a fost nevoie de cativa critici mediocri pentru a extrapola miticismul la nivelul unei natii. Balcanii, Fanarul, mahalaua, Mitică sunt branduri ale identitatii bucurestene, iar nu ale celei romanesti. Iasul nu este un oras balcanic, la fel nici Suceava, nici Clujul, Brasovul sau Timisoara. Vezi prostie, vezi taranie, insa nu vezi mentalitate de mahala.

P.S.: In Iasi pe bulevarul Independentei (care chiar este un bulevald), ani de zile nu au existat semafoare pentru pietoni. Doar treceri de pietoni pe care traversai in mod normal. In mod normal insemnand fara claxoane din parte soferilor, fara ambalari de motoare menite a te zori, fara injuraturi.

0 Flares Twitter 0 Facebook 0 0 Flares ×

9 thoughts on “Mahalaua – balet urban

  1. teardrop

    Ai dreptate cu Bucurestiul din pacate. Se intampla un fenomen ciudat. De obicei, cand unindivid necioplit ca ala pe care l-ai dat exemplu vine intr-o comunitate cu un nivel cultural (se presupune) mai ridicat, automat el, constient de lacunele sale incearca sa isi ridice standardele constient de inferioritatea sa. La noi e invers, frate. Maidegraba toti se iau dupa prostul ala, astfel incat incepi sa vezi la orice colt de strada gesturi care tradeaza atitudinea asta infecta de taran analfabet (taran la figurat, n-am nimic cu mediul rural). Este ca o boala, impotriva careia se pare ca societatea din mediul urban romanesc nu are imunitate.

    Reply
  2. teardrop

    Cat despre gagica, poate te-a vazut pe tine si i s-au taiat genunchii… nu se stie 😛
    Sau pur si simplu o fi cazut cu rolele saraca… daca n-are cine sa o tina de manutza 🙁

    Reply
  3. grey

    ce n-ai auzit tu din conversatia ‘necalificatului’: “ma-ntelegi? nu e vorba da 100 da ieuro, ca p-aia ii dau, nu-i problema… daca e…” acest “daca e” ma enerveaza nespus. imagineaza-ti discutie in metrou: Q: ‘ba, te-ai insura cu d-na directoare?’ A: ‘Da, daca e!’

    ps & off topic: de ce nu-ti pot vedea blog-ul de acasa?

    Reply
  4. geo

    Apropo de faza cu trecerea de pietoni, de 16 ani stau in Bucuresti. Stiu cum este. Anu asta am fost prima oara la Targu mures care m-a impresionat prin spiritualitatea locuitorilor, dar ca sa fiu la subiect, nu m-a claxonat nimeni la treceri de pietoni( ca sunt ceva mai multe decat semafoare) de langa primarie. Orase sunt, dar nu suntem noi in ele. Si da, si TgMoo are mahalale 🙂

    Reply
  5. tzafna

    Nu o sa incep sa-tzi povestesc cum erau bucureshtii inainte de inceperea re_construirii lor(epoca de aur), desi era o vreme cand erau traversatzi pe la trecerile pietonale. Nu o sa zic nici ca afluxul muncitorilor (in constructzii) din moldova au stricat conduita si bunul simt local. Pentru ca nu am de ce sa te conving. Dar o sa-tzi zic ca faci excesiv de des pe moralul shi amandoi (chiar amantrei) shtim ca nu e cazul. Oamenii ca tine au facut ceea ce-tzi provoaca atata uimire shi falsa indignare. Apropos, cat de des scuipi pe strazile bucureshtene?

    Reply
  6. sunhunter Post author

    tony, accentul meu e bine fixat pe niste frumoase coordonate
    tzafna, m-au spart ideile tale. Daca muncitorii in constructii din Moldova au stricat bunul simt local, inseamna ca acest bun simt local era al naibii de fragil. Astfel in mod logic, ideea e jenanta.

    Reply
  7. tzafna

    Ideile mele, ca tot ce vine de la mine, te cam sparg deobicei. Asha declari mai mereu. Asta e soarta ta, sa fii un spart in fatza mea. Cu mentziunea ca eu nu cred nimic din ceea ce spui.
    Ideea, jenanta sau nu, era putzin mai alaturi de ceea ce vrei tu sa pricepi. Exista inca in bucureshti bun simtz. Numai ca vezi tu, suntem cam in minoritate. Shi culmea, minotritarii-cu-bun-simtz nu fac atata tevatura. Si raspunsul tb sa fie simplu: “tzafna, scuip regulat pe tot ce apuc”.
    Tony, dragule, stai linishtit. Nu are cum sa-shi schimbe accentul. Cel mult sa shi-l strice pe cel moldovenesc.

    Reply

Leave a Reply

Your email address will not be published.