Richard Branson este un antreprenor britanic care a început să facă afaceri la 15 ani editând o revistă studenţească, iar acum este în lista celor 300 de cei mai bogaţi oameni ai planetei.

Este un antreprenor atipic care sub brandul Virgin a lansat, încă deţine sau a vândut în jur de 360 de companii. Case de discuri, magazine de muzică, companii aeriene, transport feroviar, băuturi răcoritoare, telefonie mobilă, cosmetice, televiziune, radio, cluburi, asigurări şi turism spaţial (se pot face rezervări) ş.a. S-a băgat unde a putut şi unde n-a putut.

Losing my virginity este autobiografia lui fascinantă în care cunoşti un om idealist şi încăpăţânat, cu o toleranţă foarte mare la risc, pasionat de aventuri insolite (traversarea Atlanticului şi Pacificului cu balonul, apoi incercarea de-a face ocolul Pământului în balon) şi fără simţul ridicolului când e vorba să-şi promoveze afacerile (s-a ras şi s-a îmbrăcat în rochie de mireasă la lansarea Virgin Bride).

Un pattern în aventurile sale antreprenoriale a fost supralicitarea. A riscat tot timpul. Când era în pană de bani, când vânzările îi mergeau prost, în loc să facă reduceri şi restructurări, Branson se împrumuta de la bănci şi mai deschidea o afacere, mai incheia un contract imens (riscându-şi toată agoniseala de până atunci) şi reuşea să o scoată la capăt.

În 1984 a lansat Virgin Atlantic, s-a izbit de monopolul şi concurenţa neloială a celor de la British Airways, a început să piardă bani mulţi, a vândut Virgin Records (afacerea lui cea mai dragă), a dat in judecată BA şi a câştigat. A obţinut licenţe peste licenţe, iar acum Virgin Airways este ceea ce s-a putea numi o companie de succes.

O carte motivaţională şi o autobiografie pasionantă care merită a fi tradusă şi la noi.