se cheama formatia pe care am descoperit-o recent si de care nu ma pot desparti. Piesa de rezistenta este Voila’l’été.
Cautati-o pe retea, se merita.
se cheama formatia pe care am descoperit-o recent si de care nu ma pot desparti. Piesa de rezistenta este Voila’l’été.
Cautati-o pe retea, se merita.
face a la mer e la fel de buna 🙂
asta venisem să zic: face a la mer. les yeux de ton pere. şi multe-multe altele, chiar şi remixul Massive Attack de pe unul dintre cafe del mar-uri.
keep on learning 😉
am ascultat voila l’ete, face a la mer, zombi la mouche si sous le soleil de bodega
ai observat ca sunt, de fapt, manele?…
incredibil cum a penetrat orientul, turcismele sunt peste tot
in curand o sa ne rugam toti la minarete, cu fundurile-n sus
add. ti-am raspuns la invitatie pe mail
povestea aia a ta de mai jos e cam otravita… 🙂
da, da, da: au o multime de melodii bune.”face a la mer” e una dintre ele
m, n-am observat ca-s manele, totusi de ce “sa peioretizam” (suna aiurea) orientalismele oriunde le gasim?
“incredibil cum a penetrat orientul” – nu e atat de incredibil… atata timp cat va avea ce oferi si atata timp cat noi (europenii) vom avea probleme in a ne crea propriile modele…
corect… am putea invata si de la aborigenii din australia, si chiar o vom face, de vreme ce noi, bine mersi, ne-am oprit
hm, ai dreptate cu peioratizarea, dar daca muzcia, ritmurile, vestimentatia etc. ar veni singure, n-ar fi nici o problema…
cam tarziu ai descoperit’o. eu aveam raritati cu ei in 1991. de danasat pe masa asea. meserie! ce sa zic, daca te intereseaza, iti mai zic cateva. daca nu’i stii pe’astia sigur nu’i stii nici pe’aia. stutz
better late than never… desigur, poti arunca cu recomandari si-n masura in care le gasesc, le voi asculta;)