Am luat într-o doară Educația sentimentală din raftul bibliotecii din dormitor și am început să citesc. “Într-o doară” înseamnă că aveam doar 10 minute la dispoziție (chestiuni casnice urmau să fie rezolvate apoi) și înseamnă că nu aveam de gând să citesc tot romanul lui Flaubert.
Poate m-am oprit asupra acestei cărți pentru că acum câteva zile, un amic căruia îi făceam turul bibliotecilor din casă, a luat romanul de pe raft și a recitat admirativ, punctând anumite aluzii și expresii, ultima pagină. Flaubert e tata lor, a zis, sau cam așa ceva.

În cele 10 minute libere, după câteva pagini, am fost uimit de prospețimea stilului. Nu spui că e scris în secolul XIX. E cinematografic, e dens, e ironic. Am vrut să aflu în ce an a fost publicat romanul, am intrat de pe telefon pe Wikipedia, iar pe pagina dedicată autorului am găsit citatul unui critic literar despre importanța lui Flaubert în istoria literaturii.
Mi-a atras atenția titlul cărții de unde era luat fragmentul. How Fiction Works. Am luat cartea de pe net și în aceeași seară am început să o citesc. Cu pixul în mână, cu note de lectură, ca în vremurile bune.

În ultimele săptămâni, eliberat de prima versiune a romanului (lăsat deocamdată la dospit), am devenit interesat de teorie literară și de arta romanului. Mi-am completat lecturi din Toma Pavel, Antoine Compagnon, Harold Bloom și am recitit Romancierul naiv și sentimental.

Acest interes nu este unul pur bibliografic. Pe parcursul scrierii romanului mi-a devenit clar că trebuie să înțeleg mai bine anumite lucruri pe care lecturile mele de creative writing nu le-au atins. Nu e suficient să am povestea și destul material biografic pentru a o susține, nu e suficient să știu câteva trucuri.

În fine, cartea lui James Wood a fost fix ceea ce aveam nevoie. Mai mult, nu știam că am nevoie și nu speram să existe o asemenea carte, scurtă și totuși atât de lămuritoare (pentru mine). Entuziasmul a fost cu atât mai mare cu cât am găsit-o în mod întâmplător. Răsfoirea romanului Educația sentimentală, pagina de Wikipedia dedicată lui Flaubert, un titlu bun și urmărirea proprie a acestei întâmplări.

Am avut noroc, am transformat o întâmplare într-o descoperire, într-un prilej fericit. Am fost norocos pentru că de data asta s-a întâmplat să fiu atent. Am trecut de multe ori pe lângă lucruri care m-ar fi putut ajuta doar pentru că am fost neatent.

Întâmplarea mi-a adus aminte de un experiement despre noroc. Subiecții au fost întrebați dacă se consideră sau nu norocoși, apoi li s-a dat un simplu test: să numere toate pozele dintr-un ziar. Pe a doua pagină a ziarului era scris cu litere mari următorul text: “Nu mai număra, în ziar sunt 43 de poze”.
Nu e greu de ghicit rezultatul testului. Majoritatea celor care s-au declarat ghinioniști nu au văzut pontul și au terminat testul doar după ce au numărat fiecare poză în parte. “Norocoșii” – doar pentru că au fost mai atenți – au văzut textul cu răspunsul final.