Îmi place la nebunie

0 Flares 0 Flares ×

M-a prins greu și târziu acest microb, “la 30 de ani”, dar nu mi-am găsit încă antibiotic. Îmi place la nebunie să conduc, să mă plimb, să fac drumuri lungi, să frec gazul aiurea, să merg pe un deal, să mă joc pe niște serpentine sau să merg cu 50 km/h fumând o țigară. E ceva incredibil în acest registru în care stau confortabil pe un scaun de mașină și mă mișc. Uneori lent, alteori în viteză. Uneori cu treabă, alteori aiurea.

Am întâlnit târziu această pasiune, dar m-a prins undeva la marginea obsesiei și fetișului. Îmi va trece probabil, dar acum savurez fiecare secundă când sunt la volan, mă bucur de fiecare oprire, de fiecare peisaj și traseu. Port cu mine amintirea unor plimbări pe drumuri pustii, diminețile când E85 e aglomerat, străduțele înguste din Bergamo, șoseaua de-a lungul Lacului Como, Transalpina sau oprirea într-un lan de grâu încă verde.

Pentru mine a fost descoperirea unui nou univers. Cu noi semne, cu noi ritmuri și noi lucruri pe care le-am aflat despre mine însumi.

Ador să mă joc cu diferite mașini, însă nu din vreun imbold profesionist sau dintr-o rațiune jurnalistică. Fiecare nouă mașină are personalitatea proprie care te obligă la un nou tip de interacțiune. Fiecare model te obligă la un joc al adaptării și te împinge către alte tipuri de experiențe.
În plus, în acest an, șofatul s-a suprapus peste dorința de călătorii, plăcerea de a face poze și de a descoperi locuri noi.

Descoperi lucruri despre tine însuţi, interacţionând cu un instrument care treptat şi-a creat propria mitologie. Automobilul este alchimia spaţiului. Cum minereurile erau prelucrate să devină aur grăbind cursa timpului, la fel o maşină topeşte distanţele, unind puncte pe o hartă și transmutând prezentul.

Creierul uman nu a fost construit să se deplaseze cu asemenea viteze şi probabil tot ce este dincolo de galopul unui cal devine o mirare perpetuă şi o bucurie amestecată cu teamă de care nu vrei să te mai desparţi.

Dincolo de plăcerea pură de a te plimba cu o maşină, fiecare drum este o adevărată provocare. Cu alţi oameni alături, cu alte coordonate, în alte condiţii, 10 luni și 46.000 de km mai târziu, a te urca la volan face parte pentru mine din registrul cum e cu putință ceva nou.

0 Flares Twitter 0 Facebook 0 0 Flares ×

10 thoughts on “Îmi place la nebunie

  1. Marius

    La mai mare si la cat mai multe provocari!

    Uneori mi se pare ca a devenit condusul asa de mecanic pentru mine, incat vad doar soferii nesimtiti din trafic si orele state pe sosea la cozi.
    Ma face sa reflectez articolul tau. Ms!

    Reply
  2. Andra

    Si si 🙂 La volan n-am facut-o pana acum 😀 Mi-as dori sa am candva ocazia. Sa fructific faptul ca posed permis de conducere (inainte asta era dorinta: sa am permis de conducere dar acum vad ca il am oarecum degeaba :)) Ar fi o provocare sa ma aventurez pe 4 roti. Un fel de drive test semnificativ

    Reply
  3. Farah

    Cand sunt la volan dau muzica tare si nu sunt decat eu si motorul care toarce ca un leu sub capota. Condusul este pentru mine modalitatea de relaxare perfecta, pana imi apar in cale tot felul de teribilisti ce nu ii apreciaza pe ceilalti participanti la trafic.

    Reply
  4. Elena

    Pe o scara de la 1 la 10 , firmei ford ii dau un 8, insa daca vorbim despre audi nu pot decat ii dau 10.
    Sunt eu mai inebunita dupa audi sper ca nu va suparati

    Reply
  5. Costela

    Este bine si mai tarziu 😀 din fericire acest microb il am si eu, din fericire pentru mine 😀 sunt pasionata de masini si plimbari 🙂

    Reply
  6. Cristi

    Daca-ti place cu conserva, o sa-ti placa la nebunie cu motocicleta.

    Ia-ti permisul pentru A, cumpara-ti echipament si motocicleta si sa vezi atunci calatorii!

    Reply

Leave a Reply

Your email address will not be published.