“Franta este o tara in care mi-am dorit dintotdeauna sa fiu. Pe vremuri, cand ma gandeam in ce oras as putea trai, in alta parte a lumii, doar Parisul imi venea in minte.”
Citat dintr-un interviu dat de Nicolae Manolescu pentru hotnews.ro.
Nu mă interesează că raportul Tismăneanu n-a apărut în presa din Franţa – de ce n-am deplânge că n-a apărut deloc în Marea Britanie sau în Germania? – cât această eternă raportare la Franţa, la lumea franceză în general.
Aceeaşi Franţă ca putere militară de mâna a treia şi putere culturală de mână a patra. Aceeaşi Franţă pe care ne-o inventăm de la Iluminism încoace.
Când Cioran a vizitat Londra prin anii ’70, a fost uimit negăsindu-şi opere în librăriile londoneze. Exista ca mare autor doar în Paris, doar în Franţa – şi poate în Spania.
Poţi discuta mult mai uşor despre Cioran sau Eugen Ionescu – autori cantonaţi în salonul franţuzit – doar cu francezi, belgieni sau magrebieni.
Mitologia francofonă de care s-a tot îmbibat cultura română a contribuit şi contribuie încă la un soi de minorat în care ne zbatem.
Când există atâtea exemple de modele culturale străine (Anglia, Germania, SUA etc.), este jenantă această fixaţie franceză care încă bântuie bătrânii intelectuali.
Adrian, de curiozitate, vorbesti franceza?
Fluture, da.
moama mia, meriti batut la fund. cu nuiaua.
🙂
Adrian, intradevar romanii au avut tot timpul ca reper sistemul francez sau valorile culturale ale spatiului francez. Pana si actuala constiturie si implicit regimul politic, sunt de inspiratie franceza. Nu stiu daca e neaparat un lucru rau, dar nici nu stiu daca e un lucru bun. Si asta pentru ca tot timpul ne-am raporta la valorile francofone mai mult decat la alte valori occidentale. Insa cred cu tarie ca Romania poate ar trebui sa isi formeze un sistem propriu de referinta, original, fara prea multe inspratii, dar in acelasi timp sa ia in considerare importanta celorlalte culturi europene si nu numai.
“sistem propriu de referinta”??? Domnule Alex Ciobanu, noi nu stim sa votam cum trebuie si putem fi in stare sa ne cream un sistem propriu de referinta?
Aici e – zic eu – una din marile probleme a neamului asta al nostru. Aici e buba. Ne credem prea buni, prea tari, prea prea. Avem fotbal bun, dar n-avem noroc. Avem o tara frumoasa dar o mizerim de cate ori iesim din casa. Avem oameni de valoare dar politicieni de rahat. Avem valoare dar n-are cine sa ne-o recunoaca (invidiosii naibii!). Si acum hai sa ne facem si un sistem de referinta propriu. Ca si cum nu gravitam deja fiecare in jurul nostru de parca am fi niste sori…
@Adrian – felicitari:)
Alex, discuţia e lungă, însă mă bucur că ai punctat
Fluture, îţi mulţumesc de felicitări, ce m-aş fi făcut fără ele?:)
@fluture: ai dreptate in ceea ce zici. tocmai de asta trebuie sa ne cream un sistem propriu de referinta. macar unul relativ sau artificial. dar ar trebui sa avem unul.
@adrian: corect! este foarte mult de discutat si de polemizat ;).
Cu toate acestea coroana britanica se trage dintr-o dinastie franceza asa ca vrem sau nu mai toti avem rude pe acolo.