Au fost trei situaţii în care m-am izbit de cultura generală în copilărie.
Uriaşi si pitici în lumea vie (1986, Editura Ceres) era o cărticică (cum erau cele de la Ştiinţa pentru toţi) plină de superlative din lumea animală. Acolo am aflat prima dată de arborele Sequoia, de mamba neagră sau de ghepard (fiecare cu recordurile sale). Acolo am aflat despre tot felul de recorduri (o boabă de fasole de 16 kg, un măr cât un pepene etc.), cea mai veninoasa insectă, cel mai bâtrân copac ş.a.
În copilărie am citit şi am recitit fascinat această carte, la fel de fascinat cum citeam cărţile şi atlasele de geografie, instrumentele perfecte pentru jocul ŢOMANAP. Îmi făcusem un tabel cu tot alfabetul şi cu toate rubricile completate, iar apoi mă luam la întrecere cu colegii de clasă.
RoBingo era un joc de cultură generală difuzat de TVR în fiecare duminică pe care îl urmăream cu o fascinaţie în care mă imaginam viitor concurent.
Teleencienclopedia.
Toate acestea erau instrumente rudimentare în comparaţie de arsenalul de canalele media prin care acum cineva îşi poate cultiva cultura generală (Discovery Channel, National Geographic, History Channel, wikipedia.org etc.)
Am crescut îmbibat de cultura generală şi am admirat acele figuri ale omenirii cu cunoştinte vaste în domenii variate (Aristotel, Da Vinci, Pascal, Goethe), fascinat de mitul omului universal. Totuşi, pe când homo universalis reprezenta o ambiţie de cunoastere unitară şi de întelegere a resorturilor ultime ale realităţii, cultura generală de azi este doar o sumă de informaţii şi proceduri dispersate. Deşi este consecinţa unui act de curiozitate şi întelegere, proiectul de-a înţelege lumea ca totalitate nu se regăseşte în demersurile culturii generale.
Dincolo de acestea, observ un fetişism al culturii generale doar de dragul ei. Suntem fiinţe care la urma urmei ne permitem luxul de-a dobândi cunoştinte nefolositoare supravieţuirii noastre. A ştii că Moscova este o capitală mai populată decât Madridul sau Parisul nu-ţi schimbă calitatea vieţii.
Am pierdut zile întregi pe wikipedia, fiind interesat de tot felul de subiecte fără nicio legătură evidentă între ele:
– Project for the New American Century
– High Frequency Active Auroral Research Program
– Post-Cold War era
– List of pneumonia victims
– List of statistically superlative countries
– List of American words not widely used in the United Kingdom
– Center of population
– Coulrophobia
Însă de la informaţie la cunoaştere şi înţelegere este o cale lungă. Deocamdată trăim într-o epocă în care totul se popularizează în fragmente, se vinde pe bucăţi şi se digeră pe stomacul gol.
Am observat ca vin prea multe informatii din prea multe locuri. Aproape ca suntem in situatia sa nu avem niciodata destula cultura generala. La fel si cu cultura propriu-zisa. Astazi avem prea multe carti pe rafturile librariilor. Asta e si o problema: prea multe carti.In epoca lui Eliade adolescentul sa zicem, nu erau chiar atatea, insa atunci cine avea ambitia putea deveni un om de cultura cel baga in buzunar pe orice coate-goale.
iata si un alt mod de a privi cultura, mai fetisist 😀
http://iavaleriana.wordpress.com/2008/10/07/nostalgie/