Pe oriunde îți declari vreo simpatie sau admirație, cineva se găsește în jurul tău să te tempereze cu suspiciune. Dacă spui ceva de bine de Liiceanu, Pleșu sau Patapievici, se vor găsi oameni care cunosc amănunte, detalii și pași greșiti care conturează lipsa de admirație.
Cred că avem nevoie de modele, cred că avem nevoie de intelectuali în spațiul public (cu stângăciile și pașii lor greșiti), iar lipsa acestora ar fi resimțită dur de societatea românească.
Horia Roman Patapievici nu stârnește multă simpatie, ceva din prezența lui deranjează pe mulți, unii îl consideră intelectualul lui Băsescu, alții spun că nu face mare lucru la ICR, însă, dincolo de toate acestea, este un om care merită respectat și admirat. Este o voce distinctă în peisajul actual și o prezență tonică pe care o citesc, o urmăresc și o recomand ori de câte ori am ocazia:
Sursă: adevarul.ro
Dar nu vorbim aici numai despre domnul Patapievici, vorbim mai bine despre un fenomen national ce se desfasoara in ultimii ani si care creste mereu.
Se duce o lupta de denigrare a tot ce-i bun si romanesc. Tot ce-i de valoare trebuie sa dispara! Asta e impresia ce mi-o lasa tara asta, la momentul asta.
Pingback: Vacanțele proaste încep din problemele pe care le avem noi cu noi înșine | Adrian Ciubotaru