Este o replică pe care o mai aud din când în când, dar nu m-aș fi așteptat să vină de la un adolescent sau un tânăr.
Conform unui studiu:
– 57% dintre tinerii chestionați declară că situația este mai rea decât în perioada comunistă
– 38% dintre adolescenți cred că în sistemul public de sănătate lucrurile mergeau mai bine în perioada comunistă
– În ceea ce privește respectul față de lege 65,5% dintre tineri spun că perioada comunistă era mai bine
Una din cauze: „41% dintre profesori sunt percepuți de către elevi ca fiind nostalgici ai perioadei comuniste”
Nu știu ce manuale de istorie se mai predau la școală acum, dar știu că o mare parte din comunicarea dintre generații cuprinde, inevitabil și de cele mai multe ori nostalgic, subiectul comunismului.
via spranceana.com
Pui de Le…comunisti
Cred ca la partea de sanatate suntem arsi. Atunci erau alte probleme acum sunt altele, dar din pacate cele din ziua de azi sunt vitale.
te inseli?! cei care aveau o abordare melancolica a comunismului nu mai sunt activi, iar cei de vârsta mea si a ta nu sunt melancolici cu privire la comunism pentru ca trebuie sa traiasca; melancolia noastra ne cuprinde când discutam despre perioada interbelica;
Eu m-am nascu in 1980. Singura nostalgie pe care o am eu fata de comunism ar fi ca atunci chiar eram copil, deci, la nivel statistic, nu avea cum sa-mi fie prea rau…desi as simti nevoia sa mentionez ca in RSR de fapt nu prea era un comunism deosebit de competent, nici pe departe, de ex, ca asta din Norvegia, plus ca era un sistem eminamente doritor totalitar, (iar ala nu e neaparat comunist, poate sa fie si fascist, poate sa fie si SF utopic, etc), iar in Romania, dupa parerea mea, a fost vorba de un sistem pseudo-totalitar, sau totalitar subcompetent…(din fericire).
Totodata, dupa parerea mea este un mit ca sist de sanatate este mai bun in comunism sau intr-un sistem totalitar, ca NU e. Chiar si in RSR statisticile OMS erau chiar proaste, numai ca am auzit ca erau secret de stat, nu erau date publicitatii…desi la nivel de screening copii era parca mai bine ca probabil era mai organizat, (fiind un sistem pseudototalitar), si acum e mai haos in legatura cu sanatatea copiilor, si in general a persoanelor mai vulnerabile, (inclusiv pensionari), care cam trebuie sa razbata singuri pt a-si procura ce au nevoie, inclusiv servicii de sanatate, deoarece societatea nu mai e atat de supravegheata, si s-a renuntat si la logistica de inspiratie sovietica.
Faptul ca profesorii din Romania par a fi nostalgici dupa perioada comunista, poate spune niste chestii nu atat direct despre acea perioada din Romania, sau despre functionalitatea diverselor categorii de profesionisti de pe atuncea, ci cel mult despre grupul profesional al profesorilor contemporani, care, la nivel statistic, (observabil nu numai pe Romania, dar si pe UE si SUA):
a) sunt niste persoane mai subcompetente si mai vulnerabile ca functionalitate generala decat generatiile anterioare, (in Norvegia s-a si facut statistica serioasa data publicitatii ca au profesorii contemporani au IQ semnificativ mai scazut decat cei de acum 30 de ani, iar in USA se ingramadesc in aceasta meserie persoane de sex feminin de tip mame singure care au nevoie de securitatea unui salariu, oricat de mic ar fi, insa ele reprezinta una din categoriile sociale destul de defavorizate, doar o idee mai sus decat persoanele de tip vulnerabil)
b) profesorii contemporani se lupta cu o atmosfera real cauzatoare de traume reale, fara competente deosebite sau training special pt asa ceva, fara screening adecvat la intrarea in profesie pt a fi respinsi cei mai vulnerabili din ei care efectiv e risc sa se imbolnaveasca fizic de stress
c) nu exista absolut nici un sprijin competenta de la minister sau inspectorate a corpului profesoral, nici cei mai dedicati sau talentati dintre profesori nu pot rezista in acest set de conditii
d) desigur ca nu exista gratificatie sau prestigiu in profesia de profesor, nu exista nici macar role-model-uri ca lumea, cand insesi asa zisii (pseudo)-intelectuali (auto-numiti in aceasta functie) a tarii au fugit cat au putut de vreo raspundere educativa reala practica in teren si se multumesc sa declame pompozitati de la tribune jurnalistice desuete, pe interese si din mentalitati de secol real XIX romanesc, cu o spoiala subcalitativa de nivel de copy-paste de pe Internet, cu Google dat in mod real incompetent in ceea ce priveste subiectele abordate sau chiar, la nivel de minister, alcatuire de curricule sau programe de invatamant.
Poate am fost prea dur si grosolan nerafinat si superficial in exprimare, insa in legatura cu perioada RSR si cu educatia, trebuie sa mentionez ca:
1. tind sa fiu in general de acord cu opiniile exprimate pe blogul Diacritica, si
2. poate ca si eu am un respect deosebit de inalt pt activitatile didactice, deci, prin urmare si pretentii excesive si probabil nerealiste de la corpul profesoral, pe care il si cainez insa il si flagelez in acelasi timp, la nivel de relatie a mea personala conflictuala cu orice activitati de tip educativ, (atat datul cat si primitul), care, in cazul intelegerii mele de nivel autentic ignorant ating aproape un nivel de activitati cvasi-BDSM…insa in legatura cu asta e posibil fiu si influentat oarecum de cultura mai larga central-europeeana,
3. eu personal in plus avand experienta de a ma intalni majoritar cu profesori deosebit de inalt calitativ competenti pe timpul scolarizarii mele obligatorii, insa eu am fost un copil relativ privilegiat.
Nu cred ca profesorii sunt cei care ii influenteaza pe elevi in a crede ca era mai bine in comunism, ci mai mult bunicii, multi dintre fiind crescuti de bunici.