După cum ştim, există dragoste chiar în vremea holerei

0 Flares 0 Flares ×

În Noaptea de Sânziene, Stefan Viziru, aflându-se într-un adăpost, citește din Shakespeare în timp ce nemții bombardează Londra. Gestul lui, cel puțin astfel și-l asumă, este unul de libertate în mijlocul a ceea ce el numește “Teroarea Istoriei”. Ideea lui este că există evenimente pe care le trăiești fără puterea de a le alege, însă chiar în mijlocul acelor evenimente ești liber să faci ce dorești și să semnifici cum vrei acele clipe.

Un război, o calamitate, un deces sau o concediere, toate acestea sunt evenimente pe care le trăim pur și simplu, ne vin, ni se întâmplă și nu e nimic de ales aici. Ce putem alege totuși este sensul pe care îl oferim acestor evenimente. Acele semnificații pe care alegem să le oferim unor întâmplări și care conturează realitatea acelor întâmplări.

Nu alegi ceea ce trăiești, însă poți alege ceea ce simți față de ceea ce trăiești. Cu alte cuvinte, avem o libertate exterioară pe care nu o deținem și putem câștiga o libertate interioară pe care nu știm c-o avem.

Am reținut metafora de mai sus pentru că are în spate o idee generoasă: cumva, pe un plan sau altul, suntem liberi.

Ideea se aplică și în acele modele terapeutice unde pacientul este privit nu prin prisma a ceea ce i s-a întâmplat, cât mai ales prin prisma a ceea ce a simțit cu privire la cele întâmplate. În mod evident, un deces este o dramă, însă pentru unii pierderea cuiva apropiat poate fi un motiv de învinovățire, un semn, un mesaj, o eliberare sau un nou început.

Experienţa nu înseamnă că ai trăit multe, înseamnă că ai văzut multe în ceea ce ai trăit. Ai semnificat, ai făcut legături, ai ales.

Scriu aceste rânduri mai mult pentru mine însumi pentru că sunt invadat de ceva vreme de ştiri pesimiste şi alarmiste care cuprind, în prezent şi în viitor, războaie, catastrofe climatice, crize financiare şi alte zile noroase. Zile, ani, decenii, o viaţă.

Stoicii spuneau că înţelepciunea vine atunci când îţi dai seama ce lucruri pot fi schimbate şi ce lucruri nu pot fi schimbate. Şi, slavă Domnului, sunt destule lucruri pe care nu le putem schimba, destule evenimente pe care nu le alegem şi care se întâmplă undeva deasupra noastră.

Nu am dat accept pentru criza globală şi totuşi s-a întâmplat, nu am bifat al Doilea Război Mondial (care a conturat lumea de azi) şi totuşi s-a întâmplat. Nu voi dori nici destrămarea UE sau căderea monedei euro și probabil se vor întâmpla.

Lecția pe care mi-o repet aici și vreau să o transmit cititorilor este libertatea pe care o avem în mijlocul acestor evenimente. La fel cum eroul lui Eliade putea să citească în timpul unui bombardament aerian – pentru că altceva mai consistent nu putea să facă, noi înşine ne putem urma visele chiar în aceste timpuri tulburi. Indiferent de ce ni se întâmplă, putem alege ce să visăm, iar “aroganţa” asta va fi cumva răsplătită.

După cum ştim, există dragoste chiar în vremea holerei.

sursă foto

0 Flares Twitter 0 Facebook 0 0 Flares ×

4 thoughts on “După cum ştim, există dragoste chiar în vremea holerei

  1. Andra

    Foarte bune ideile din in articol. Ele imi amintesc de taoism sau mai bine spus de unul din principiile sale si anume de jocul circumstantelor si cunoasterea unei alte perspective a lucrurilor (cea opusa) si de actiunea sau nonactiunea prin adaptarea la conditiile exterioare.
    Un ex: obiectivul emana din subiectiv si subiectivul din obiectiv.
    Nice reading you!

    Reply
  2. sarah

    cred ca asta face diferenta dintre un om cu credinta si unul fara. Cel cu credinta, stiind ca Dumnezeu este in control total al vietii lui si absolut orice din viata lui are un scop, chiar daca il vede acum/peste o luna/peste 10 ani, primeste mult mai usor o veste proasta

    Reply
  3. theoremaadleriana

    E un principiu care apartine (si) existentialismului lui Viktor Frankl, acela ca avem de ales chiar si atunci cand avem o singura posibilitate, putem alege sa “da” sau sa “nu” – el a fundamentat teoria aceasta a libertatii de alegere in lagarul de la Auschwitz unde a fost inchis si unde a observat ca detinutii alegeau sa traiasca sau sa moara, si drept urmare asta li se intampla. Si pentru ca pomenesti de psihoterapii, Adler spunea ca nu conteaza ce avem ci ce facem cu ceea ce avem si nu conteaza ce ne lipseste (un handicap fizic de ex) ci ce facem cu acel lucru care ne lipseste. Sunt idei extraordinar de utile.

    Reply

Leave a Reply

Your email address will not be published.