După nouă minute, discuţia cu Dragoş C. Butuzea a fost la întreruptă la propriu, însă câteva idei şi puncte de vedere au avut şansa să fie exprimate: am citit puţin din Jurnalul Oanei Pellea, am vorbit despre fundamentele moralei, imagine, spaţiul public/privat.
Pe scurt:
– e ceva în mine mai profund decât mine însumi (Sf. Augustin)
– oare dacă Dumnzeu nu există, chiar totul este permis?
– tu pentru tine însuţi eşti o instanţă?
– o mică poveste din ultima carte a lui Teodorovici.
– ce este boieria?
imi place Buena Vista Social Club de pe fundal 🙂
esti o cenzura si o instanta pentru tine insuti dar care sunt valorile care te-au construit ca astfel de instanta?
daca Dumnezeu nu exista, in cateva generatii nu s-ar schimba valorile care stau la baza constitutiei tale interioare?
Exact cartea asta o citesc acum … in 41, inghesuita, citesc intrebarile Oanei Pellea. M-am indragostit de ea…
asta lasa loc de sequel
…”din pacate trebuie sa ma iau intotdeauna cu mine”. Pare ca inteligenta se opune adevaratelor noastre impresii. Nu este la indemana oricui, aceasta calatorie estetica; sa renunti la “numele” lucrurilor si sa te dezbraci in fata realitatii, de toate notiunile sale de inteligenta.
m-am uitat de 2x la vid si nu pot sa trec peste privirea amuzata a lui Dragos cand zice ‘Ce spune Oana Pellea?’ 🙂
mai vreau 😀
propun sa facem o petitie, sa se reia firul discutiei.
nu e drept…
🙂
Pingback: Discuţie neîntreruptă at Adrian Ciubotaru
Oana Pellea spune foarte ok ce spune…! Jurnalul este exceptional! Bascalia domnului Dragos…este usor ridicola in acest caz!