– popularitatea personalitatii nu se converteste intr-o popularitate a ideilor sale.

– in mediul intelectual romanesc nu s-a coagulat nici o traditie de gandire; nimeni nu continua pe nimeni – Conta n-a fost urmat de nimeni, Blaga n-a fertilizat nici un urmas, recesivitatea lui Florian n-a avut ecou etc

Culturii romane ii lipseste:
– o piata a ideilor
– traditiile de cercetare viabile.

In perioada interbelica:
– schimbul de idei era exogen – impresia ca adevaratele repere sunt formate intr-o alta piata (occidentala) decat cea interna.
– schimbul de idei era incremenit, iar referintele erau defazate – odata intorsi de la studiile lor occidentale, specialistii nostri incremeneau cu informatie si cunostintele lor la nivelul epocii in care isi completasera instructia de baza ori isi trecusera doctoratul.
– dependenta si vasalitatea

Modelul cultural romanesc era bazat pe separarea si non-comunicarea dintre cultura generala si culturile de specialitate.

Realitatea este garantata de existenta unui spatiu public.
Pierce: Nu subiectul este transcendental in raport cu realitatea, ci comunitatea este transcendentala in raport cu constituirea si cu obiectivitatea ei.
Originea ideii de realitate implica in mod esential notiunea de comunitate.

Numai existenta unei comunitati asigura neirosirea succeselor si valorificarea esecurilor.

Marea victorie a celor care au preluat puterea dupa decembrie ’89 a fost capacitatea lor de a ne tine dezbinati.

Trasaturi:
– indolenta – ne lasam sa fim asa cum suntem, ne abandonam letargic in formula noastra comportamentala; zăcem in ceea ce suntem.
– deconsiderarea aproapelui – niciodata nu il luam in serios cu adevarat pe cel de langa noi.
– incapacitatea de a accepta regulile valabile pentru toti – mereu ne consideram exceptia de la regula.

Quoi faire? Ar trebui sa ne luam in serios. Ar trebui sa-i luam pe ceilalti in serios. Ar trebui sa admitem, impreuna cu fondatorii modernitatii, ca ratiunea este in mod egal raspandita intre toti oamenii.

In secolul XIX cultura romana avand ca nucleu de crestere modelul culturii generale.
Cultura generala s-a constituit in jurul beletristicii. Erai cult daca stiai numele catorva autori canoni, daca erai la curent cu literatura de circularie etc.
Cultura romana a ramas si in prezent o cultura de literati, animata de o sensibilitate de literatori.

Exista o prapastie imensa intre revistele de specialitate si revistele de cultura.
Oamenii din culturile de specialitate nu mai au un limbaj comun cu oamenii din cultura generala.
– cultura publica arata ca “maioneza taiata” (expresia lui Cartarescu).
– specializarile nu comunica
– personalitatile se suspecteaza
– premiile sunt gandire ca premii-contra
– lumea culturala e sfasiata intre provincii istorice, cartele de generatie, partizani de ideologie, neo-oportunesti si paleo-oportunisti.