Dejectia unor condiţii incerte de civilizaţie

0 Flares 0 Flares ×

Am găsit într-o însemnare următorul videoclip şi mi s-a făcut rău. Fizic. E un filmuleţ care prezintă momente recente petrecute întru-un oarecare studio de la o oarecare televiziune. Imaginează-ţi că în timpul acelei înregistrări tu citeai o carte, tu scriai pe blog, tu veneai de la muncă, tu erai ieşit în oras cu prietenii. În acelaşi timp, contemporani cu tine, doua personaje îşi cântau oda prostului gust pe un anumit post de televiziune în cadrul aceleiaşi comunităţi din care faci şi tu parte.

Aceeaşi senzatie fizică de greaţă m-a lovit în plină petrecere RoBlogfest când, undeva în cursul festivităţii de premiere, moderatorul încercând să-şi ilustreze nu ştiu ce poantă, a zis menţionat România în spiritul lui “păcat că-i locuită”. Cu o bere în mână, măcinat de o stare de bună dispoziţie fără culori naţionale, subit cineva mi-a adus aminte de România sub aceeaşi formulă peiorativă inoculată de părinţi dezamăgiţi, profesori acriţi şi spirite ruşinate de destinul mioritic.

Cineva m-a tras de mânecă şi mi-a amintit despre presupusa vinovăţie a faptului de-a fi român, despre presupusa calitate de-a fi român în orice situaţie coditiană. Vechiul sindrom al românii au ieşit la picnic de 1 Mai, românii au luat cu asalt supermarketurile de sărbători. Care români? Care e legatura solidă între o identitate naţională construită şi reflexele de consumator?

Dorm ca un român, beau bere ca un român, dansez ca un român? Scriu din România, ma duc la w.c. în România?
Cât de uşor într-o conversaţie pe tren apar substantivele român, România. Cât de uşor ne amintim unora altora că suntem problematici ca nationalitate, ca suntem peiorativi ca normalitate civică, că suntem dejectia unor condiţii incerte de civilizaţie, că suntem produsul expirat al unui trecut suspect?

Sunt zile în care consum dureros de multă energie pentru a mă ţine la distanţă de o realitate contemporană pe care sigiliul meu de iluzii n-o poate digera la nivel intim. Recent, au fost zile în care pata pe trecutul lui Traian Răzvan Ungureanu n-a existat, în care filtrarea balcanic-mediatică asupra lui Costel Busuioc (vezi articolul lui Alex Mihaileanu) am încercat s-o fac inexistentă, când ieşirea la rampă a lui Traian Basescu a avut loc într-o realitate îndepartată, când (azi) am încercat să mă şterg la ochi văzând prestaţia scenografică marca Bahmuţeanu/Prigoană (ştiu ca există şi invidiez pe cei care n-au auzit în viaţa loc de aceste nume).

Dincolo de necrezutul propriei mirări prosteşti, există pentru mine şi un necrezut al situaţiei în sine. În genul: nu, pe bune, lucrurile acestea chiar sunt posibile? adică, chiar au existat şi încă există în jurul nostru? adică, nu i s-a făcut nimănui rău până acum?

Unde sunt masochiştii propriei normalităţi construite? Când ajungi la capătul unei senzaţii de vomă din cauza unei Românii ce doreşte să te imbine cât mai des cu propria duhoare, ce speranţe te mai menţin a doua zi în starea ciudată a sictirului amestecat cu dorinţa de-a schimba ceva în jurul tău?

Uneori, mă simt în mod tâmp depăşit.

Pe scurt, cum naiba vă amagiţi? Cum vă consolaţi? Care-i secretul acestei imunităţi la sentimentul de căcat de-a fi român?

0 Flares Twitter 0 Facebook 0 0 Flares ×

27 thoughts on “Dejectia unor condiţii incerte de civilizaţie

  1. mihai

    Tare a rezonat cu pareri mai vechi de-ale mele postu asta. Cum probabil este pt orice tanar care simte pe undeva ca e mai mult decat exponatul unui “neam”, si ca lumea de azi si de maine ii permite asta (fara a fi vb de o razvratire impotriva originii).

    Oricum sunt multe de facut, prea multe posibilitati, prea multe de trait ca sa nu te detasezi de rahaturi d-astea.

    Reply
  2. did

    regret ca ti s-a facut rau. 😀
    m-am enervat prima data in viata mea pe Romania, si-apoi la sfarsit am dat de video respectiv.. nu-mi ichipui cum mi-a ajuns in fata ochilor, dar am considerat ca e asa, un fel de semn.

    imagineaza-ti un musuroi imens, unde fiecare animalut se zbate sa faca ceva, unul scrie pe blog, altul bla bla, si peste toate astea, ca venind din ceruri – trilurile lui bahmu cu prigoana. e clar, suntem salvati!

    sa-ti vina sa te duci la cules floricele de pe campii, si alta nu. hai pa.

    Reply
  3. diana

    nu cred trebuie bagati toti romanii in aceiasi oala. iar voi sunteti tineri. ar trebui sa va implicati si sa schimbati ceea ce nu va convine. n-o veti face peste noapte, dar va fi un inceput

    Reply
  4. Fluture

    Adrian, secretul este concentrarea pe un obiectiv personal clar si de durata. Ignorarea semnalelor nocive (televizor stins, oprirea din fasa a discutiilor politice/mondene). Plecarea din tara (temporar). Setea de a cunoaste alte tari, populatii, civilizatii (daca e posibil in afara Europei).

    @diana tusa – este incredibil cat de mult v-a batut in cap – pe voi, tinerii politicieni – cocina in care va desfasurati activitatea. Nu o lua personal, eu vorbesc de voi, TOTI TINERII politicieni, nu de tine personal. De-abia acum te intreb, pe tine, personal: CE MARE CACAT AI SCHIMBAT in Romania de cand ai intrat in politica? Ce mari schimbari crezi ca vor fi in urmatorii 5 ani, datorita atitudinii pe care o luati voi, tinerii politicieni, in momentele astea? Sau poate ca tu si ceilalti nu ati intrat pentru asta…

    Sunteti absolut deliranti cand veniti cu argumente din astea “sunteti tineri, trebuie sa va implicati si sa schimbati”. Pai ce sa schimbam cand voi care sunteti acolo de ani de zile nu ati schimbat nimic?

    Reply
  5. Adrian Ciubotaru Post author

    mihai, multe de facut, prea multe posibilitati spui, da-mi te rog niste exemple, daca doresti.

    did, existenta ta imi intareste anumite sperante de mai bine:)

    diana, uneori am impresia ca suntem toti complici pe intuneric intr-o imensa toaleta.

    Deplang lipsa de implicare civica a tinerilor, la fel cum deplang un stil de-a face politica care se perpetueaza.

    Fluture, cred ca avem mai multa putere (pe care nu o folosim) decat politicienii in exercitiu. Insa spre deosebire de ei, responsabilitatile noastre sunt si mai mari. Daca politicienii pot da vina (pe termen scurt) pe mostenirea lasata de ceilalti, noi pe termen lung nu putem da vina decat pe noi insine.

    Reply
  6. jez

    Fluture, poate ca ai dreptate, dar asta e ca aia cu “de ce cacat sa ma chinui sa nu arunc hartii pe jos, sau daca mi-au cazut din greseala, de ce sa ma aplec frumos sa le iau si sa le pun la cos, sau sa ii invat pe altii sa o faca, din moment ce sunt oameni platiti sa curete?, oameni care ma mai si indeamna sa pastrez curatenia cand ei fac curat prost si inafara programului arunca si ei hartii pe jos?”
    poate ca exemplul e pueril si deplasat, dar…nu o lua si tu asa personal, chiar in ideea absurda ca Diana ar fi cel mai “naspa” politician al momentului, fa si tu ce zice doctoru, nu ce face doctoru.

    eu zic sa ne vedem fiecare de ale noastre, fara sa “romanizam” tot. uscaturi, aberatii, vome si greata sunt peste tot, asa cum si frumuseti (fizice, morale, materiale, spirituale) ca la noi nu-s la nimeni ;).

    nu e mare diferenta intre individ si natiune. toti avem si bune si rele. nu e nimic rau in a fi “fruncia” sau a fi total cacacios si lame. este minunat ca suntem.

    nu e nimic rau in indemnul de a fi “proactive”.
    sa nu fim ANTIpoluare, sa fim PROnatura, sa nu fim ANTItampenie, sa fim PROintelepciune. sa nu criticam, ci sa ne autodepasim. (acu tocmai critic :p, cata ipocrizie)

    lozincile astea, ingretosabile or ba, POT si VOR crea un viitor. nimanui nu ii place stilul heirupist, dar ce te faci daca altfel nu se inainteaza? trebuie sa tina cineva cont de stroc si sa il mareasca. poate daca acceleram peisajul pare mai frumos 🙂

    Reply
  7. Fluture

    Adrian, de unul singur nu vei schimba nimic. Trebuie sa-i convingi si pe (multi) altii si sa actionati SIMULTAN. Lucru care, in Romania, se va intampla doar daca ne va ajunge (iar) cutitul la os. Dar asta nu cred ca se va intampla prea curand. Avem o mare rezilienta, ca natie. Si o mare doza de nesimtire. Prin asta ne deosebim de alte natii.

    Reply
  8. jez

    da, Fluture, dar asta si pentru ca nu ne identificam cat de putin cu natia asta, nu ne integram, ne repudiem.

    tara mea nu e tara mea, strada mea nu e strada mea, e a municipalitatii, sa se ocupe “ăia” de ea, scara/aleea plina de zapada nu e a mea, e a vecinilor mei, spatiul verde din fata blocului nu mai e nici macar al asociatiei de proprietari, e al primariei, deci arunc si o pe geam sticla asta. liftul asta nu e al meu, deci ii trag si o flegma.

    de la macro la micro. uite asa se baga organu.
    daca nu face ala, nu fac nici eu. tara de cacat, atentate de cacat. daca ala isi baga organu, mi-l bag si eu, ca daca nu lucram simultan si unu sapa groapa si altu o astupa nu ajungem nicaieri, decat cu pistolu la tampla si sula in coaste….

    talk less, do more! :*

    Reply
  9. vorbaretu'

    jez, asa este…trebuie facut fizic ceva, altfel murim cu totii in aceasta “eternitate locala”…exista si solutia detasarii in vis, poezie, reverie… dar e una temporara…eu iubesc tara asta, pamantul, glia…si imi e mila de ea…imi e mila de Bucuresti, il aud cum plange uneori si sufar cu orasul asta in care m-am nascut; intorc ochii spre sat, spre Dambovita si ce vad…oameni care nu mai stiu cine sunt, batrani cu celulare la urechi scotand apa din fantana, biciclisti cu piciorele jiulite scriind SMS-uri catre iubite…si peste toate domneste teama de tigani…ne temem de ei, vorbim cu primarul, cu politistul, cu popa…ne pierdem in “ce e de facut?”, dar nimeni nu face nimic…cred ca fiecare trebuie sa faca ceva si apoi sa scriem intr-un carnetel: “astazi am facut asta pentru orasul asta, pentru tara mea, pentru neamul meu…pentru mine”

    Reply
  10. jez

    vorbaretu’, unii au chestia asta in sange, si nu simt nevoia sa scrie in carnetel sau pe raboj; dar, ce sa zic?, o mere si asa, cu carnetelul de note sau cu plannerul zilnic din care mai taiem/bifam cate-un accomplished task
    🙂
    oricum, e multa suferinta si ceva confuzie in sufletul tau, ca is niste chestii ciudate in expunerea ta…:-)
    e ok sa visezi, sa proiectezi. e de fapt o conditie sine qua non ca ceva sa se (si) intample 🙂

    Reply
  11. vorbaretu'

    update_la_jez: un carnetel purtat cu tine, intr-un buzunar la blugi, sac, etc. e binevenit: te ajuta sa-ti amintesti fapte, momente, etc. si te-ndeamna la a mai bifa ceva, de a-ti organiza si o anumita continuitate in sistemul asta, al bifelor “de fapte bune”…pe mine ma ajuta.
    altfel, felicitari pentru organizarea social-emotionala perfecta de care te bucuri si care te face sa nu ai nevoie de niciun “accesoriu”! esti o rara avis in peisajul haotic-macabru in care traim! 🙂

    Reply
  12. Darius

    Salutare!

    Ţi-am descoperit de curând blog-ul şi vreau să-ţi spun că-mi place foarte tare. Am stat ieri seara câteva ore lecturând din arhivă şi m-am oprit doar când deja eram chiar prea obosită (am avut o săptămână groaznică la serviciu). Azi chiar m-am trezit mai devreme, ca să reiau de unde rămăsesem. Mi-am băut cafeaua la muncă, citindu-te pe tine.

    Doar vroiam să te anunţ că ai încă o fană care te urmăreşte din urmă. Poate nu am să comentez de fiecare dată, dar să ştii că te citesc mai departe.

    Reply
  13. gygyk

    adrian, te rog nu mi/o lua in nume de rau..oricine vede ca esti un tip destept..da` intr`o situatie similara, la banii lor, cand poti cumpara orice, te`ai purta altfel??…si, incearca sa fii sincer…

    Reply
  14. jez

    @ Darius

    Dragă fană, ne bucuram ca ai gasit si ai citit acest blog minunat. Imi pari o tipa simpatica.
    Da-mi te rog si mie aidiul tau de messenjeg sa te spamuiesc cum m-oi pricepe mai bine.

    Reply
  15. hai

    S-ar putea spune ca incerci sa copiezi “Politice” – H.R. Patapievici. Faţă de discursul din Politice am următoarea obiecţie – de ce trebuie neapărat să îndreptăm împotriva noastră critica. Nu vorbim doar despre români, România, ci şi despre americani, America, francezi, Franţa, ruşi, Rusia şi aşa mai departe. În jurul nostru ruşii sunt ruşi, maghiarii sunt maghiari, sârbii sunt sârbi, dar când vine vorba de români, aici nu mai suntem la fel de siguri. Ar fi interesant şi coerent dacă ai publica un text în care să pui la îndoială specificul francez al civilizaţiei care a dat Parisul.

    Reply
  16. mihai

    @adrian: poate e domeniu in care activez (IT), poate e faptul ca mi-am gandit mereu pasii inainte pe principiu precaut, sa nu ajung jos, poate mult noroc si faptul ca inca nu m-a lovit viata, poate ceva din firea mea .. dar .. zilele astea fac 24 ani si inca nu ma simt blazat, deceptionat, scarbit profund de ce e in jur. E o viziune personala si nereprezentativa poate, dar daca vrei exemple concrete putem vb pe mail de posibilitati, lucruri de facut etc.

    Pur si simplu nu mi se pare pragmatic sa las sa ma afecteze cine se da in stamba la televizor sau care politician a mai incasat ceva banuti publici. Sa vrei sa schimbi asa o masinarie de azi pe maine e sinucidere. Se poate actiona cu sanse mari de reusita doar asupra vietii tale, si a unei “vecinatati”. Dar daca schimbi acolo ceva, tot se reflecta pozitiv inapoi, si cu timpul, educatia, cizelarea, inlocuirea vechilor cu noi (totusi mai buni) o sa se imbunatateasca lucrurile si sus, poate.

    Reply
  17. geni

    ..da, da, doi fractali in spatiul Hilbert!..demonstreaza ca omul e in stare de orice; trebuie doar sa-si reseteze mentalul si sa aplice mecanismul generativ pt. a castiga orice “joc combinatoriu”. Astfel, e posibil sa-si insuseasca atat de multi bani, incat sa le piarda notiunea si sa ajunga in situatia de a-si cumpara popularitatea cu momente penibile substitutive.
    ..un frumos exemplu de grila aplicativa romaneasca!

    Reply
  18. Escadocak

    Today good day 🙂
    The interesting name of a site – adrian.filozofie.ro
    I yesterday 4 hours
    has spent to the Internet So I have found your site 🙂
    The interesting site but does not suffice several sections!
    However this section is very necessary!
    Necessarily I shall advise your site to the friends!
    Forgive I is drunk :))

    Reply

Leave a Reply

Your email address will not be published.