Am învățat destul de lent că oamenii exagerează urgența propriilor probleme și importanța propriilor proiecte. Poate nu le exagerează în raport cu ei înșiși, însă cu siguranță au tendința să le exagereze în raport cu ceilalți și mai ales în raport cu timpul și disponibilitatea celorlalți.
Primesc destul de frecvent mailuri care cer un răspuns pe loc, în câteva ore sau în aceeași zi și de fiecare dată senzația care mă încearcă este disponibilitatea mea eternă, nemijlocită și rapidă, ca și cum balanța importanței timpului nu este niciodată de partea mea. În plus, când cineva pe care nu îl cunoști te abordează, sentimenul că ți se cere ceva este de multe ori prea evident.
Am renunțat să-mi verific mailul de zeci de ori pe zi începând să reduc timpului pierdut doar în verificarea mesajelor. Am început să verific mailul de două-trei ori pe zi și aproape întotdeauna am senzația că actul verificării mesajelor ar fi mai putut fi amânat cu câteva ore sau chiar lăsat pe ziua următoare
Urgența unui mesaj nu necesită un mail – poate un telefon – și traduce adesea incapacitatea rezolvării unei situații sau lipsa de respect pentru urgențele celuilalt. Transformarea urgenței tale în propria mea problemă trece prin mai multe filtre decât atât. Aceeași situație poate fi urgentă din partea unui prieten sau poate fi lipsită de tact din partea unui străin.
Am renunțat – nu în totalitate – să răspund la telefon numerelor necunoscute pentru că de fiecare dată am avut impresia că nu a fost necesar, că am pierdut timpul, că importanța lucrurilor stă doar de cealaltă parte a firului.
Dacă vrei o întâlnire sau o colaborare, mă aștept ca situația să nu fie atât de improvizată încât să necesite graba “de azi pe mâine”.
Verificând mailul o dată sau de două ori pe zi sau nerăspunzând la numerele necunoscute, nu am cunoștință să fi pierdut o veste importantă, o urgență colosală sau o oportunitate de zile mari. Dimpotrivă, de cele mai multe ori, am șansa să mă pierd în lucruri puțin importante, care îmi consumă timp și, nu de puține ori, nervi.
Am început să aplic acest sistem urmând câteva recomandări citite în The 4-Hour Workweek și cantitatea de zgomot din viața mea a scăzut în modul cel mai plăcut cu putință.
Nu este fost ușor încă de la început. Ai tendința să simți panica deconectării, să ai iluzia că o mulțime de lucruri îți rămân necunoscute sau trec pe lângă tine. Totuşi, dacă ceva este în mod urgent important pentru tine, în mod sigur afli de la un prieten care te poate suna și îi răspunzi pe loc (sau îți dă un sms, dacă nu poți răspunde).
A fi conectat nu înseamnă a fi în permanență și în mod nediscriminat disponibil şi nici nu ar trebui să încurajeze abuzul de timpul şi răbdarea celuilalt. Propriile tale proiecte sau probleme pot fi importante şi urgente, însă este o cale lungă până la a-i câştiga pe ceilalţi de partea lor.
Un raspuns ar putea fi: fiindca esti un om de afaceri. Fiindca si tu vrei ceva de la cei cu urgentele. Neraspunzand in ritmul pe care il vor acestia, risti sa pierzi o afacere (sau niste termeni avantajosi).
De acord, pe moment e liniste si pace in jurul tau, insa incepi sa acumulezi o datorie de conectare, care, la un moment dat, va trebui sa o platesti.
am inceput sa abordez si eu stilul “exista viata dincolo de mobil” si acum deseori mi se intampla sa nici nu port la mine permanent telefoanele mobile
si, in mod miraculos, nu pierd absolut nimic important/urgent/vital ;9
Textul asta pare scris in foarte mare graba: “Transformarea urgenței tale în propria mea proprie”, “este de multe oride multe ori”. Stiu, sunt prea chitibusara, ideile sunt faine, dar balbele astea ii fac mai mult rau decat bine (textului), si mie la fel, ca trebuie sa recitesc ca sa prind ideea.
Ce spui tu este valabil pt emailul personal sau pentru cei cu un business mic sau care au o afacere care nu necesita verificarea continua a contului de email (au un restaurant, de exemplu). Pt emailul de business e insa vital sa ai Outlook-ul sincronizat tot timpul si sa ai email si pe telefonul mobil. Valabil pt cei care traiesc in mileniul asta, lucreaza intr-o corporatie si sunt nevoiti sa comunice preponderent online, nu pt dinozaurii care au cont de email pe yahoo si nu stiu ce e ala meeting request si ca trebuie sa apesi pe “accept” ca sa confirmi participarea. Crede-ma ca intr-un mediu corporatist daca nu iti verifici tot timpul emailul sau nu ai pe cineva care sa te ajute macar cu agenda esti pierdut dupa cateva zile de “deconectare”. Si da, poti pierde multi bani procedand asa.
corect …
Articolul este foarte bun si se vede ca vorbesti din suferinta, dar cam prea mult… inainte parca faceai proiectul ala “pestrada”…era ceva mai spontan asa…
Geo, a fi om de afaceri nu înseamnă conectare permanentă şi nediscriminată. Poţi să delegi, poţi să imprimi propriul ritm, poţi să prioritizezi.
Anca, mersi, am corectat.
Mediul corporatist nu e chintesenţa eficienţei şi sunt destule studii care au măsurat cât timp se pierde pe mail, în sedinţe şi în întâlniri puţin necesare. A fi ocupat de dragul ocupării:)
Interesat este că asociezi conectarea (mai degrabă, tirania ei) cu mediul corporatist şi cu “mileniul ăsta”.
Anca, eu am business de web design/hosting. Si inca nu a ars nimic, daca nu am dat reply la mail in 2 minute. Asta ti-o spun dupa ce am incercat tot felul de metode, inclusiv sa stau calare pe mail toata ziua.
Majoritatea urgentelor de fapt nu sunt urgente, sunt mofturi. E adevarat ca e frumos sa dai reply in ziua respectiva (chestie pe care incerc si eu sa o fac), dar sa stai 24/7 calare pe mail e o prostie. Niciunde in lumea asta nu se asteapta cineva sa-i raspunzi la 2 noaptea. Nu vad de ce eu as fi altfel. Nu e vorba de support, unde ai oameni in ture pentru cand se sparge ceva, vorbim de contacte normale, de genul vreau si eu asta si cat m-ar costa.
Adrian, am citit si eu cartea si incep sa pun la punct unele chestii de acolo. Faza asta cu verificat mailul mai rar, este o idee buna. daca intri dimineata si seara, io zic ca e destul. Plus ca, daca sunt chestii ce nu iau mai mult de 5 minute, le faci direct, pentru restul dai reply.
Una este sa muncesti si alta e sa ajungi sluga tuturor. Nu mi-am facut business, sa dorm 2 ore pe noapte, doar pentru ca altii au alte prioritati.
Plec din tara 6 luni din nou. Anul trecut am facut la fel. Am inchis telefonul toata perioada asta. Culmea e ca n-a crapat nimeni. Cine a trebuit sa ma gaseasca a dat de mine, pe email sau Skype. Abia astept sa repet figura.
Adrian, tind sa cred ca faci apel la aceste studii pentru ca iti lipseste experienta intr-un astfel de mediu. Daca gresesc, te rog sa ma corectezi.
Imagineaza-ti o situatie in care e vorba de un client potential. x-ulescu din biroul de la, sa zicem, Praga, trimite un email altora 5 impreuna cu care trebuie sa ia o decizie destul de rapid. In Cc sunt alti 5 insi care au si ei un cuvant de spus (sau n-au, dar din diverse motive trebuie informati de toata tarasenia). Sa organizezi un conference call cu toti astia 10 ca sa discute direct, cum zici tu ca e eficient, nu se justifica; in primul rand ca e o discutie preliminara, in al doilea ca e aproape imposibil ca toti sa fie liberi in acelasi timp ca sa discute despre asta: unii sunt in sedinte, dar isi mai verifica emailul, altii la aeroport, asteapta imbarcarea sau tocmai si-au inchis telefonul, altii sunt in SUA, pe cu totul alt fus orar si deabia se trezesc, altii ar fi liberi, dar nu sunt ceilalti, iar altii pur si simplu isi verifica emailul de 3 ori pe zi si apoi petrec o ora intreaga citind cele 15 emailuri schimbate intre timp incercand sa isi dea seama ce se intampla. Intre timp aia care sunt “ocupati de dragul preocuparii”, cum zici tu, au reusit sa cada de acord macar in cateva puncte esentiale, daca nu in toate. Ei sunt aia care iau deciziile si care da, pierd mult timp in intalniri, sedinte, scriind/citind si emailuri neimportante, pentru ca neimportante fiind pentru ei, sunt importante pt altii. Tu vorbesti strict de realitatea ta in care a nu-ti citi emailurile frecvent s-a dovedit a fi un lucru bun. Iar eu iti spun ca exista realitati in care sa nu-ti citesti emailurile, chiar si cele care nu-ti sunt direct adresate, sa nu raspunzi la ele cat de rapid, e un lucru care numai bun nu e.
Dojo: webdesign/hosting?! Am zis din start ca nu ma refer la afaceri mici, ci la corporatii, la oameni care calatoresc frecvent, care iau decizii rapid, care au o agenda extrem de incarcata, care lucreaza cu oameni din tari diferite. Si stii cum au ajuns acolo? Pt ca n-au considerat ca a fi disponibil echivaleaza cu a fi sluga tuturor. Asta-i o teama tipic romaneasca, sa nu carecumva sa fim luati drept niste slugi, fraieri, etc. Si da, unii raspund si la 2 noaptea, fara sa faca prea mult caz de asta.
Adrian, foarte urat ca nu raspunzi la numerele necunoscute. Si tu s-ar putea sa fii intr-o zi cel cu “numar necunoscut” care are o “urgenta” si care trebuie sa ceara ceva. Sau nu trebuie, dar oricum celalalt n-o sa afle niciodata ce vrei pentru ca n-o sa-ti raspunda 🙂
Anca, am lucrat în firme mai mari sau mai mici unde răspundeam la mailuri si la telefoane în lucru direct cu clienţii.
Rapiditatea care mi se cerea în 90% din cazuri era cauzată de clienţii care se trezeau pe ultima sută de metri că mai doresc ceva.
“Pe ultima sută de metri” înseamnă slabă capacitate de prioritizare, jonglat cu telefoane şi mailuri, strecurat în agendă întâlniri şi lămuriri. Asta e tipic românesc!
Sunt joburi de suport unde asistența este oferită 24 h, sunt oameni plățiti să stea cu o cască în ureche.
Eu mă refeream la situațiile în care poți alege. Povestești de viața într-o corporație unde nu poți alege să amâni un răspuns.
Pe de altă parte, sunt freelanceri și oameni în firme mici care au agenda încărcată.
Discuția a început de la o metodă pe care o pot alege pe măsura stilului meu de viață și nu se referă la munca într-o corporație unde stilul de lucru îți este impus de mediu și șefi.
Discuția a început având în minte că poți refuza un client nesimțit cu timpul tău și ai de ales.
Mde! Eu n-aş solicita serviciile cuiva care scrie despre un client că e nesimţit, ai grijă ce spui ! Şi e de rău când ai impresia că poţi să te detaşezi de ceilalţi, eventual să te cocoţi într-un turn…
foarte tare! scurt şi la obiect!
îţi anunţi disponibilitatea doar când vrei.
e un alt fel de a spune lumii: ho bre! e viaţa mea totuşi! vreau să trăiesc eu viaţa mea, nu vreau şă mi-o trăiţi voi!
bravos man! mai vreau de-astea… 🙂
te rog să ştergi unul din mesaje! mulţam fain!
…interesant…
Daca as fi citit aceste randuri acum 1 an, cu siguranta nu as fi ajuns in postura de ‘nesimtita’…
In acest moment, chiar si cuvantul ‘nesimtit’ are un alt inteles pentru mine: egoist, ignorant, nesigur…
Un prieten bun (dupa 1 an, pot spune asta) cu care am colaborat la un proiect important pentru afacerea mea, m-a facut sa inteleg perfect subiectul atins de Adrian.
Nu numai ca am invatat ca nu trebuie sa impun ‘urgente’, am inteles sa fac diferenta intre urgente si disperari/impulsuri de moment, la care cautam solutii… in secunda 2…
Desi, intotdeauna am fost adepta urgentelor la telefon si nu prin email, in acea perioada… ABSOLUT TOTUL era urgent si foarte important! Aiurea…. S-a dovedit ca eram buimaca, dezorganizata, vroiam 1001 lucruri si reuseam sa stresez tot ce respira…
Multumesc prietene!!! Iar tie Adrian, felicitari ca ai avut curajul sa abordezi un subiect atat de delicat…dupa cum o demonstreaza si comentariile…
Ne placem sa ne impunem punctul de vedere, corectam, si nu-i dam Cezarului ceea ce-i apartine.
Bun articolul. Toata stima!