Nu știu dacă am început cu dreptul prima zi la Festivalul Internațional de Teatru de la Sibiu, pentru că imediat cum am ajuns în camera de hotel și-am început să desfac bagajul, am realizat că am uitat încărcătorul de la laptop în tren. Nu știu nici dacă am început cu stângul pentru că într-un final l-am găsit.

Am sunat la informații, la gara Sibiu, am vorbit cu o doamnă amabilă care mi-a spus sincer că nu știe cum se procedează în asemenea situații, însă va da câteva telefoane. Am ajuns la Poliția Feroviară de unde am fost îndrumat la Revizie unde, pe biroul unui funcționar, mi-am găsit încărcătorul.

Apoi, în nici 20 de minute, după o plimbare scurtă, eram deja la primul spectacol. Ruxa: “Pe Trocadeo chiar nu trebuie să-i ratezi!”

Niște băieți sau – judecând după stil, maniere şi maturitatea artistică – niște domni din trupa canadiană Trocadeo au făcut ca oboseala drumului de 7 ore să dispară instant. Pentru prima dată în Europa, pentru prima dată în România, originari de Quebec, după primele replici în engleză și având asigurarea publicului, au dat-o în franceză și ne-au încântat cu un repertoriul de zile mari care au transformat scaunele din sală în obiecte care deranjau dansul pe care-l cerea prestația de pe scenă.

Ca un semn de curtoazie, au condimentat totul cu replici în română, iar unul dintre gesturile care au impresionat publicul și mai mult (oricum o făcuseră deja) a fost interpretarea melodiei Drumurile noastre toate.

Pe seară, învigorați de victoria echipei naționale (cât de mult ne-a păsat!), am prins în Piața Mare, un spectacol de acrobație al unei trupe numite Voleo. Dansuri și acrobații la înălțime, totul acompaniat de trupa rock proprie, mi-au amintit că poți scoate artă din orice. La acest capitol, nu pot uita experiența de anul trecut a făcut ca sunetele să plutească în aer folosindu-se de, s-o spun ca la bunici, două ligheane puse unul peste celălalt.

Am citit la Dragoș o scurtă poveste despre cum a fost posibil Festivalul Internațional de Teatru de la Sibiu.