Este 6:00, deși alarma am pus-o pentru 8:00. Mic dejun, articol pe blog, plimbare prin Sibiu.

Conferința de presă la 10:00, Ruxa şi Cristi. Reţin o artistă engleză care a cărei specialitate este dansul cu cârjele. Vorbeşte despre body awareness şi despre cum defectele, frustrările sau dezabilităţile pot fi transformare în virtuţi artistice.
Apar Cristina şi Nebuloasa. Un artist japonez explică cum a dorit să îşi inventeze propriul stil de dans. Traducătorul (japonez şi el) spune la un moment dat că “timpul este presat”. Traducere stângace, dar inspirată.

Ne retragem la o terasă. Masa plină de laptopuri şi telefoane. Citesc de la Cristina un articol din Time despre optimismul ca tehnică de supravieţuire. Are we hardwired for optimism? Raul cumpără bilete pentru un spectacol de diseară.

Este aproape 14:00,  mă duc să mă întind puţin în cameră. Am reuşit să dorm o oră. La 16:00, cobor, mergem la circ. Au venit Alex şi Miruna. Nu mai văzusem un spectacol de circ de când eram mic. Sala plină de copii. Trupa de canadieni se descurcă onorabil. Sunt fascinat de cum pot să îşi schimbe atât de uşor centrul de greutate, să îşi coordoneze mişcările în timpul acrobaţiilor.

Ne retragem la terasa hotelului, la poveşti. Apare Tudor Chirilă care ne povesteşte cum a întrerupt spectacolul de aseară: cuiva din public îi sunase telefonul. Pe scenă totul s-a oprit, doamna a răspuns la telefon, actorii au aşteptat terminarea conversaţiei şi apoi au continuat.

La 19:00, ne facem planul de bătaie: noi mergem “la arabi”, alţii s-au dus la D-ale carnavalului.
O piesă a unei trupe din Emiratele Arabe Unite. Sala e plină, presa e multă. Piesa se joacă fără subtitrare, limba arabă pare să nu fie punctul nostru forte. Poate am fi înţeles mai multe, dacă un demnitar din spatele nostru n-ar fi vorbit la telefon.

După un sfert de oră, ieşim. Poate vom afla mai multe la conferinţa de presă de duminică. Ajugem într-o cramă cu tradiţie românească.

La 21:00 ne adunăm în faţa Teatrului Naţional. Mergem la Cisnădioara cu autobuzul, undeva la 9 km în afara Sibiului. Prindem un concert de muzică populară din Quebec. Sună bine, dar nu impresioneză, ne dăm mesaje, ieşim.

Taxi, Carul cu flori, o curte “ca la ţară”, mici, multă pâine. Se merge apoi în Oldies. Revin în cameră, le spun că mă întind jumătate de oră şi apoi ne regăsim în club. Adorm, e din nou 6:00 dimineaţa. Sper ca s-au distrat în club.