Cum este mai bine: să fii subestimat sau supraestimat?

0 Flares 0 Flares ×

Există o prospețime în orice subestimare pe care mulți o subevaluează. Este avantajul echipei care pornește cu șansa a doua, este motivația celui care știe că poate şi are de unde să crească în ochii celorlalți.

Este ceva din ideea lui George Constanza: atunci când nu ești plăcut, singura direcție este în sus. Atunci când eşti subestimat, singura supriză pe care o poţi produce este una pozitivă. Dacă nu reuşeşi, nu faci decât să confirmi aşteptările slabe pe care ceilalţi oricum le aveau. Nu e nicio dezamăgire aici.

În schimb, când eşti supraestimat – de exemplu, în urma unui proces de branding personal sau instituțional – miza este să nu dezamăgeşti. Presiunea – probabil şi responsabilitatea – este mai mare pentru că aşteptările au fost deja ridicate.

Atunci când eşti subestimat, încerci să vinzi o marfă pe care ceilalţi nu ştiu că o ai.
Atunci când eşti supraestimat, ceilalți cred că ai de vânzare ceva ce tu (încă) nu deții.

E posibil ca o mare parte din motivația noastră de a continua să fie legată de oameni și a unor grupuri care ne subestimează sau, mai abrupt spus, care nu știu și nu le pasă de existența noastră. Confirmi aici, confirmi dincolo, însă mereu va exista o masă oameni (din cercurile tale, din industria în care activezi) față de care vei încerca să te califici, în fața cărora vei încerca să dovedești ceva.

Supraestimarea vine de multe ori din confuzia unui context (favorabil, dar provizoriu) cu o caracteristică individuală (nișată, dar permanentă). E posibil să fi confirmat aici și dincolo datorită unor împrejurări propice, însă o dată acestea dispărute, regele devine gol.

Sunt riscuri, avantaje și dezavantaje în ambele situații, iar întrebarea din titlu porneşte de la presupunerea că rareori ne aflăm în situaţii în care ceilalţi ne apreciază în mod just calităţile şi abilităţile. Există o căutare a echilibrului, însă în orice moment eşti văzut mai mult sau mai puţin decât ceea ce eşti.
Astfel, care este situația în care te simți mai confortabil sau mai motivat: atunci când ești subestimat sau atunci când ești supraestimat?

0 Flares Twitter 0 Facebook 0 0 Flares ×

6 thoughts on “Cum este mai bine: să fii subestimat sau supraestimat?

  1. Dragoș Asaftei

    Eu unul consider că subestimarea e favorabilă doar dacă ești capabil să accepți greșeala, critica, și dacă ai puterea să treci peste. Altfel subestimarea poate distruge extrem de mult, asemănându-se cu criticile negative care, desoeri pot ajuta, însă tot de atâtea ori pot distruge. 🙂 Totuși, un balans între subestimare și supraestimare, adică o estimare relativ corectă, e ceea ce te poate ține la un nivel ridicat, cu unele fluctuații, bineînțeles. Cel puțin eu așa cred. 🙂

    Reply
  2. Marius Baban

    Nu ar trebui sa existe pe pamant oameni care sa subestimeze pentru ca ar putea destabiliza alti semeni de_ai lui ceea ce este necrestineste,iar daca exista este un semn al dezechilibrului etic in care ne aflam

    Reply

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *