Cum am ajuns de la Eliade la Becali

0 Flares 0 Flares ×

Pantanjali defineste astfel Yoga: “Suprimarea starilor de constiinta”. […] Yoga isi propune sa distruga diversele serii, specii si varietati ale “starilor de constiinta” (cittavrtti). […] Cauza acestor vrtti care formeaza fluxul psihomental este, bineinteles, ignoranta. Dar pentru Yoga abolirea ignorantei metafizice nu este de ajuns ca sa aneantizeze starile de constiinta…

Colajul e mai sus reprezinta cateva fraze despre Yoga apartinandu-i lui Mircea Eliade. Mi-au revenit in minte ascultand un fragment al emisiunii lui Robert Turcescu in dialog cu Gigi Becali (un sfarsit de fraza ce suna dubios). Fragment video (ce poate fi gasit pe site-ul televiziunii) intitulat: Vreau să omor o parte din personalitatea lui Hagi ca să fac din el un mare antrenor

Discutia poate fi transcrisa astfel:
– Cel mai mare dusman al lui Hagi este o parte din personalitatea lui. Eu vreau sa omor o parte din personalitatea lui ca sa fac din el un mare antrenor.
Intrebat de Turcescu, ca poate si Hagi doreste sa omoare o parte din personalitatea patronului Becali, acest replica automat:
– Nu poate, pentru eu am demostrat-o. In personalitatea mea am ajuns… un 15% la partid, am ajuns miliardar, am facut ce-am facut in toate domeniile de activitate.

Ce mi s-a parut ca vad aici? I-a aplicat lui Hagi un criteriu traditionalist, oriental – anihilarea personalitatii (a unei parti care oricum anihilata schimba ritmul anterior), iar lui si-a pastrat un criteriu modern – afirmarea personalitatii (caci doar prin afirmarea ei vin realizarile – ce legitimeaza apoi personalitatea. Cand complexul acesta se petrece (personalitate – realizari – legitimare) se creaza ceea ce numim in limbaj popular incredere de sine.

Dupa cum se observa, pentru a fi sustinuta si perpetuata pana la climaxul mistic, aceasta incredere are nevoie de standardele dublei gandiri. In cadrul acestei duble gandiri, respectul reciproc atat de necesar interactiunii umane se cheama ascultare si umilinta la un capat si impunere, autoritate si manipulare la celalalt capat. Astfel, nu e greu de ghicit c-am ajuns in interiorul unei logici totalitare: daca nu faci cum zici eu, inseamna ca nu ma respecti, deci esti impotriva mea.

De asemenea, permanenta afirmare a increderii de sine ascunde de fapt o criza interna: suprafata legitima a personalitatii este atat de subtire incat are nevoie incontinuu de noi si noi confirmari ale valorii proprii. Dorinta de dominare si manipulare aici isi are salasul.

Cineva care cu orice prilej doreste sa domine, sa vocifereze mai mult, sa-si impuna conditiile e acelasi cineva care nu va indrazni niciodata sa se autoironizeze (luxul celor cu adevarati puternici, sclipirea celor care-si aduc aminte ca sunt totusi oameni – adica imperfecti). Hitler era incapabil de autoironie, vi-l imaginati pe Becali capabil de autoironie? Pe aceeasi frecventa de limbaj, este in stare sa faca caterinca de propriile-i sperante?

Autoironia este inteligenta celui care stie cand sa ridice putin piciorul de pe acceleratie, este geniul celui care se indoieste ludic de propriile idealuri si proiecte, este o frunte descretita aplecata asupra fundamentelor ontice ale lumii. Este la urma urmei o fidelitate fata de natura umana. Lipsa autoironiei apare in cazul dublelor standarde aplicate (unul pentru propria persoana si altul pentru ceilalti) si poate degenera in cazul domnului Becali la paranoia, mesianisme de studio si la o permanenta bruscare a bunului simt.

Speranta mea ca stilul increzator al aceluiasi domn Becali nu va lua proportii prezidentiale intr-un viitor oarecare se bazeaza pe intrevederea unei clase medii urbane care rezoneaza din ce in ce mai putin la simboluri voievodale.

Ce are Becali in plus? Are echilibrul sanatos pe care noi ceilalti oameni cuminti si onesti cu noi insine l-am pierdut. Daca noi remixam dubla gandire in detrimentul nostru (caci ne e jena, ne este frica sa ne amagim pana la ultimele consecinte), el si-a transformat-o in arma.

Becali este lipsa de imaginatie a spatiului public in care suntem reprezentanti cu totii, este incapacitatea unei democratii de-a-si furniza propriile mituri sanatoase, este ezitarea emotionala cu care ne gestionam propria nesimtire.

subliminal.jpg

Precizare: voi incerca sa atasez fiecarui nou text o poza proprie a carei legatura cu subiectului articolului sa fie doar una vag subliminala. Sper ca aceasta ciudatenie va fi primita cu entuziasm de cititorii acestui modest blog.

0 Flares Twitter 0 Facebook 0 0 Flares ×

11 thoughts on “Cum am ajuns de la Eliade la Becali

  1. Silversun

    ia mai da-l naibi 🙂 lumea se uita la el ca la circ si o sa ramana in memoria colectiva ca un clovn nebun cu bani … cel mult o sa mai ia cateva procente la alegerile parlamentare da presedinte n-o sa ajunga niciodata

    Reply
  2. CJ

    In afara de faptul ca m-am saturat si de unul, si de celalalt, mi-a placut mult textul. 🙂 Pentru ca e adevarat ca toti tampitii se caracterizeaza prin incoerenta morala (double standards) si aroganta (hence, nu se pot autoironiza). Ah, si poza e foarte misto, doi pusti frumosi. Inca caut legatura vag subliminala… Eliade si Becali cuplu indragostit? :)) A propos de pasiunea celui de-al doilea pentru filosofie.

    Reply
  3. ioana

    nu prea vad legatura dintre poza si text…de ce becali?n-ar trebui sa pasioneze un iubitor de filosofie… 🙂 e un idiot cu bani.de la el nu poti invata.tema textului cred ca a fost ce gandire echilibrata are becali… haida-de! e ridicol.BECALI ARE ECHILIBRU SANATOS?! Adi,ma uimesti cu prostia asta.nu are niciun echilibru.pur si simplu nu are notiunea ridicolului.
    a,si care sunt simbolurile voievodale,pe care le amintesti in text?
    “ezitarea emotionala cu care ne gestionam propria nesimtire”??Stiam ca nesimtirea este chiar LIPSA oricarei emotii…deci ar fi trebuit sa fie absenta oricarei emotii…
    hmmm…. 🙂

    Reply
  4. Adrian Ciubotaru Post author

    scrierea acestui post m-a deprimat putin, iar poza de la final mi-a adus o umbra de buna dispozitie.

    ciprian, mersi de complimentul pentru poza:)

    ioana, n-ai fost atenta la paragraful cu echilibrul. Nu prea cred in lipsa oricarei emotii (e un “mit” folosit in cartile de psihiatrie si criminalistica), iar nesimtirea mi se pare o interpretare eronata si neonesta a propriilor emotii.

    Reply
  5. Artistu'

    Interesant !
    Dar dupa parerea mea, i-ai “lipit” prea multe “etichete bune” lu JJ ! La fel ca el are orice cioban cu vreo 2-3 milioane de euro in cont. Singurul paragraf in concordantza cu realitatea (dupa umila mea parere), e ultimul ! In rest, cred ca ai bagat un pic prea multa “drojdie” in acesta “gogoasa” si s-a umflat cam mult. 😉

    Reply
  6. monsoux

    foarte misto si pertinent, dar impermeabil la o intreaga societate romaneasca care a inceput incetul cu incetul, dar sigur, sa fie imbecalizata. Spectacolul oribil pe care il da Becali continua sa functioneze, din pacate…

    Reply

Leave a Reply

Your email address will not be published.