Ce faci când te simţi singur?

0 Flares 0 Flares ×

Acest articol a rezultat din curajul cuiva care m-a întrebat “tu ce faci când te simţi singur?”.

Uneori dăruiesc chestii mici şi gesturi mici. Am observat că ridicarea stimei de sine este cea mai la îndemână atunci când dăruiesc ceva. Uneori citesc, ma uit la un film, scriu, sun pe cineva, ies afară.

Mă simt singur atunci când mă cufund în mine însumi, când cad în propriul neant. Pentru a nu cădea, apelez la Ceilalţi.
Pentru mine însumi sunt cel mai mare duşman şi, doar ţinându-mă ocupat cu Ceilalţi, reuşesc să nu mă autodistrug în propria singurătate.

Mă simt liber chiar şi printre oameni.

Genul acela de singurătate în care conştient sau inconştient ne închidem pe noi înşine, îmi aduce aminte de fiecare dată de reacţia melcului atunci când îi atingi ochii. Atunci când îi atingi, se apără şi-i retrage.
În acelaşi timp, îşi retrage şi posibilitatea de-a privi şi de-a se orienta.

La fel şi noi, în momentele vulnerabile, când ne retragem, când credem că ne apărăm vulnerabilitatea, ne rupem nişte punţi. Ne rupem punţile pe care ar putea circula toate lucrurile frumoase care vin de la Ceilalţi.
În mod evident, de la Ceilalţi nu vin numai lucruri frumoase, însă dacă nu riscăm deschiderea noastră, ar trebui să ex+plodăm în propria noastră păguboasă im-plozie.

Mă gândesc ce s-ar întâmpla dacă propriul organism s-ar închide în sine însuşi cu totul atunci când este bolnav. Ce s-ar întâmpla dacă corpul nostru ar acţiona atât de orbeşte şi resentimentar?
Şi-ar retrage şi posibilitatea de-a se vindeca, în mod evident. Din fericire, nu se întâmplă astfel.

Atunci când suntem bolnavi corpul îşi ridică propriile bariere, dar rămâne totuşi un sistem deschis, rămâne sugestionabil la stimulii care îl pot vindeca. Îşi permite riscul ca aceeaşi sugestionabilitate să-i provoace mai mult rău.

Astfel, atunci când mă simt singur, primul meu gând este cum pot să mă deschid mai mult, cum pot să dăruiesc mai mult, cum pot să risc şi mai mult propria vulnerabilitate.

0 Flares Twitter 0 Facebook 0 0 Flares ×

64 thoughts on “Ce faci când te simţi singur?

  1. fcb

    depinde ce fel de singuratate… am citit o chestie cum ca exista vreo patru faze ale cunoasterii la mistici si una din ele (penultima) inainte de revelatie e caderea intr-un intuneric al singuratatii cand i se pare celui care cauta adevarul/lumina ca este parasit, ca e singur. dupa care desigur urmeaza pasul in sens invers – fiinta superioara intinde o mana, deschide o usa fiintei care o cauta.
    ma rog… tu vorbeai de altceva dar ca de obicei nu m-am putut abtine.

    Reply
  2. firstlast

    Am incercat sa fug de singuratate, se pare ca nu vine din exterior…
    Eu aproape ma resuscitez dupa ce observ ca iar m-am insingurat…scriu mesaje, la care astept sa mi se raspunda, dau telefoane in care vocea controlata e aproape vesela…si in final ma mai linistesc. Un an nou mai bun!

    Reply
  3. ddunia

    Micile gesturi le apreciez cel mai mult, argumentez: spontane si independente de vointa, vadesc dragalasenie, tandrete neasteptata. Care e ultimul tau mic gest, domnisorule?
    Iar cu singuratatea, ma descurc in doua feluri: imi imbogatesc spiritul cu intrebari filozofice sau dau peste cap un shot cu fetele intr-un bar oarecare!!!:)

    Reply
  4. vorbaretu'

    cum trebuie: totul e sa nu percepi singuratatea ta ca pe ceva frustrant; i-o ca o mica depresie, un episod melancolic pe care organismul ti-l cere pentru a se reface.

    cum fac eu: cum e mai prost posibil; aha, deci sunt singura? pana cand? nu ma suna? nu sun nici io, etc, etc, etc. sfarsesc prin a da un scop singuratatii mele (termin o carte inceputa de 100 de ani) dar si o motivatie (mi-aduc aminte cu mandrie de prima fraza de sus 😉 )
    egoism, auto victimizare, false motivatii…deci sunt un exemplu cat se poate de prost! un fel de “asa nu!”

    Reply
  5. Relu

    Permite`mi te rog sa citez o parte din ce ai scris, m`a pus pe ganduri si deja am gandirea haotica, m`au atins cuvintele tale,si vroiam sa continuu pe blogul meu.
    Poate odata voi avea un strop de coerenta incat sa aflu ceea ce vreau, dar pentru moment, mi`am dat seama ca ceea ce nu vreau niciodata e sa fiu singur 🙂

    Spor.

    Reply
    1. Sandy

      Si eu,draga mea ,si eu sint foarte singura,dar eu am o virsta,deși cred ca m-am născut cu Tristețea in suflet si cu singurătatea in inima…

      Reply
  6. sorina

    eu nici nu mai stiu cand ma simt singura sau cand ma mint ca ma simt singura…uneori parca imi place sa ma scufund intr-o stare de surghiun… alteori ma privesc din unghiuri impopotonate pentru a-mi crea iluzia ca sunt mai apreciata si mai iubita decat sunt in realitate. Oricum…singuratatea, dincolo de superficialitatile construite social, tine de constiinta si subconstientul fiecaruia- poate fi drama sau poate fi eliberare

    Reply
  7. Maria Barbu

    Adrian, la multi ani pentru acest 2009, in care nici nu stiu daca vom mai avea timpul ori curajul de a ne decela singuratatea, si nici nu sunt foarte sigura ca ceilalti ne vor mai sustine in vreun fel. Din fericire pentru solitari, ceilalti sunt peisajul neintentional, pentru ca altfel ar fi chiar dramatic!

    Reply
  8. Maria Barbu

    Adrian, cand spui ca ai fi preferat o ne-legatura inseamna ca nu am evoluat nici unul dintre noi? Nu cred. Pentru mine e simplu sa ignor pe cineva, dar in cazul asta mi s-ar parea o vanitate marunta si cred ca am depasit faza asta.

    Reply
  9. ars poetica

    Sunt un om. Si de obicei ei tind sa fie slabi. Nu stiu daca sunt slaba, dar fara alt om langa mine, fara o persoana care sa vibreze, care sa respire, simt ca rezonez in van.
    Ce fac cand sunt singura?
    Visez..
    Ma pierd, scriu, cant si.. visez. Si mi se face frica si un fior imi cuprinde sira spinarii.
    Nu-mi place sa fiu singura. Am nevoie de oameni, desi ei ranesc si sunt salbatici.
    Love your blog.

    Reply
  10. yvon

    Ma simt singura acum cind persoana iubita m-a abandonat,ma simt extrem de singura!ce pot s afac sa trec mai departe?

    Reply
  11. slam

    Poti fi singr si cu Ceilalti in jurul tau. Ideea este ca putem vorbi de multe feluri de singuratate… Ce faci, de exemplu, cand realizezi nu ca esti singur ci ca esti Singurul?

    Reply
  12. yvon

    Atunci cind ma simt singura,asa cum ma simt acum nu vreau sa vad pe niemni nu vreau sa fac nimic ,vreau sa fiu eu cu mine si atit..

    Reply
  13. damy

    cand ma simt singura asa cum ma simt mai tot timpul vreau sa vorbesc cu cineva dar de cele mai multe ori nu am cu cine …toata lumea e ocupata …parintii , sora si putinii prieteni pe care ii mai am …..de obicei ma mai pun pe scaun la calculator imi pun castile-n urechi si incep sa caut diferite lucruri sa incept sa traiesc o lume falsa a mea pt a nu ma mai simti singura ceea ce ma indepartat foarte mult de lume si nu mai stiu cum sa ma apropriu de o persoana deoarece tot timpul am impresia ca se indeparteaza de mine … de ex cand incerc sa ma apropriu de sora mea cand am nevoie de ea incep sa vorbesc cu ea ea se indeparteaza de mn nu are timp pt mine tot timpul are alceva “mai bun de facut” cum spune ea decat sa vb cu mine iar parintii lucreaza toata ziua si asa ma simt eu tot timpul singura 😐

    Reply
  14. haifa

    Singuratatea este un lucru care, daca nu stii cum sa-l depasesti, te innebuneste,te face sa te simti inutil, neapreciat de ceilalti, exclus si incepi sa te indepartezi de toti prietenii si sa te desconsideri tot mai mult….eu am trecut prin asta si chiar si acum ma simt singura si am momente cand pur si simplu imi vine sa plang…imi doresc atat de mult sa scap din starea asta, sa nu ma mai gandesc la tot felul de lucruri care ma fac sa ma simt rau…sa pot fi mandra de mine si sa-mi pot face cat mai multi prieteni pentru a-mi alunga singuratatea.

    Reply
  15. feelingalone

    sentimentul de singuraate este atat de complex…
    eu una,am cazut in aceasta prapstie atunci cand am avut o problema,sa spunem in dragoste care imi implica prietenii,amicii.a urmat o perioada in care m’am izolat de acest esec facut cu propria-mi mana din cauza orgoliului si egoismului meu.m’am izolat si cand in sfarshit am scapat din aceasta izolare siam hotorat sa ma bucur d elibertatea sufletului meu.surpriiiizaa…ramassesm doar cu prietenii mei adevarati pe care i am si acum si ii numar pe degete;)
    de atunci viata mea a revenit la normal.normal eu numesc banal.nimic nou,nimic complicat,nimic care sa-mi de fiori sau sa ma faca sa simt ca traiesc.desi am prieteni si o groaza de opersoane cu care pot sa ies,ma simt singura.dar nu sunt!
    daca cineva intelege ce am scris aici,acel cineva trebuie sa stie ca nu e singurul care trece prin asta si ca asta nu e un necaz.

    Reply
  16. monica

    ….. m-am insingurat cand m-am indragostit.. nebuneste, profund. Era lumea mea si .. nu mi-am dat seama de singuratatea in care ma cufundam. Atunci nu realizam. Mi-am dat seama.. am constientizat in momentul in care el s-a indragostit iar eu am ramas ..singura. Nu e vina nimanui.. s-a intamplat.. poate oar a mea. Mi-am dat seama de un lucru. Prietenia e importanta, te satisface in multe privinte si e de neinlocuit. Pasiunea.. te satisface dar e trecatoare si inselatoare.

    Reply
  17. Più Pio

    Cel mai inselator si torturant gand pe care il poti avea atunci cand te simti singur este ca cineva te asteapta cu o farfurie de ciorba calda. Mie mi-a trecut de mult apetitul…si m-am lasat prada fricii de frica.

    Reply
    1. Sandy

      Da,Frica este un sentiment extrem de periculos,si mie imi e frica ca mi-e frica si nu știu unde sa fug de ea,mi-e frica de o mulțime de lucruri,de moarte ,de singuratate , de liniște, de întuneric,de pustiul din jurul meu si din viața mea.Adevarul e ca nu am prieteni, nu am o viața socială ,nu am o prietena buna,sau doua cu care sa ies, sa ma vad cind sint singura,sa conversez,sa ma simt bine…din păcate, nu am nici servici,sint in pensie,soțul meu lipseste mult(e medic) ,iar orașul in care trăiesc, nu oferă nimic,e un oraș mort si nu-mi găsesc drumul de atita timp…as vrea sa ies din gaura asta de singuratate si gol si nu știu cum…

      Reply
  18. vali

    feelingone:aceeasi experienta si eu.povestita de altcineva provoaca ilaritate.pe bune.acum ca sunt si eu cu tine sper sa radem impreuna:).temporar,nu vreau sa ramai iarasi dezamagita.UN SINGUR pupic:)

    Reply
  19. carmen

    as vrea sa ma alatur vou singuraticilor…sa scriu ca totul e sub amprenta noasra.noi facem situatii bune si rele.totul depinde de noi,doar ca ..viata nu e atat de usoara in vremuri critice.trebuie sa stii cand sa tii situatia sub control,si daca simti ca nu e asa cum ti-ai dori..pune punct si de la capat!

    Reply
  20. dexter

    Foarte multi care simt asta…:(, cred ca pana la urma e ceva banal ca din cand in cand sa ai acest sentiment care ma apasa si pe mine in momentul de fata.Trece tot…dupa aceasta faza de singuratate ganditi-va ca va veti ridica cu forte noi si veti “cucerii lumea”!

    Cele mai bune ganduri ,
    dexter!

    Reply
  21. claudia

    singuratatea apare atunci cand simtim ca cei din jur nu ne mai inteleg si ca totul ne merge pe dos,dar asa cum dupa ploaie apare soarele tot asa in viata noastra apare si binele dupa rau…la mine una,asa se intampla.oricum viata merita traita in fiecare zi ca si cum ar putea fi ultima.capul sus si mergeti inainte.noi ne facem viata,nu ea pe noi…aveti grija de voi!!!si nu va lasati doborati,D-zeu nu ne da mai mult decat putem duce!!!

    Reply
  22. liub4ik

    singuratatea este un fenomen care ne da de inteles ca in inima noastra nu este decit un gol… o camera libera oglindita de sperante. Eu am fost singura mereu… ce folos ca am prieteni daca ei isi fac treburile lor si sunt prieteni cu mine numai daca le ascult durerile si ii ajut cu sfaturi … cu toate ca am doar 17 ani , am invatat a-mi caut de singuratatea mea… cint la pian la miezul noptii, compun poezii si … kam atit,pentru ca mai mult de atit nici nu exista…cu toate ca am viata inainte sa scap de singuratate, sunt trista pentru ca acuma cind am cea mai mare energie de viata nu mi-o pot manifesta… dar in adincul inimii sunt si mai trista ,atunci ajung seara sa-mi spun rugaciunea si sa merg la culcare si imi dau seama ca sunt foarte singura…dar viata merge inainte…

    Reply
  23. yiza

    Ma revolta singuratatea,,,viate e facuta sa te bucuri ca ii vezi pe ceilalti,sa dai fara sa astepti sa primesti,sa incerci sa inveti mereu ceva nou,sa vibrezi de energie,sa vii cu idei noi si simple de a-ti infrumuseta mediul in care traiesti,,,m-am saturat sa ma simt , sa fiu si sa raman singura!!!

    Reply
  24. cata

    tot ce sa vb aici e un pic din altfel din ce cred eu,am trcut in viata prin toate am 26 de ani tot ce vreau bani vila apartament dar cu toate astea am trcut si mai trec prin singuratate dar stiu ca e cel mai bine sa las timpul sa reolve tot bafta si aveti grija de voi deoaece toate sunt trecatoare si viata e scurta bafta

    Reply
  25. korint

    Am aproape 29 ani si credeam ca imi doresc “bani, casa, masina” … dar mi-am dat seama ca nu astea ma fac fericit , nu contest ca imi displac, dar sincer nu asta imi doresc cu adevarat. Ceea ce imi doresc este un zambet din partea ei, un sarut, o atingere , cateva cuvinte rostite cu sinceritate … DA, imi doresc o “jumatate” care sa ma completeze. Traim in era tuturor posibilitatilor si eu nu sunt in stare sa o gasesc. Acum de sarbatori singuratatea ma apasa cel mai tare, cand ii obs pe cei din jur tinundu-se de mana, imi este greu si speranta e singura care ma tine pe linie.

    Reply
  26. Singura...

    Cind stau singura…ce frumos suna!si totodata ….cit de amar.Singuratatea este o forma de a te odihni,o lume unde doar tu poti schimba totul si inzestrezi acea lume cu frica,teroare..ori..flori si magie.As zice ca visele si singuratatea sunt la fel…dar in acelasi timp atit de diferite..Stau de mica singura,am familie ,locuiesc cu cei dragi mie dar ma simt mai bine singura….Cred ca a devenit o obsesie dar…prefer sa stau singura,sa nu gindesc,sa ma uit si sa imi imaginez..Ma simt ca o omida mica si plapinda…cu o mare durere in suflet..Ma regasesc doar atunci cind stau singura..iubesc singuratatea si nu o consider un dusman al omului….

    Reply
  27. viorela

    in singuratate ma refac/ma regasesc…. Nici nu-mi pot imagina cum as rezista daca nu as avea posibilitatea de a fi singura eu cu mine cel putin pentru o zi pe saptamina…..Sint de parerea ca singuratatea are aportul ei in construirea eului, insa ….Insa, cred ca in ultimul timp prea abuzez….Nu vreau sa ma vad cu prietenii, nu vreau sa joc teatru, nu cred in nimeni, nimic nu ma impresioneaza. Sint asa dezamagita in oameni fiindca nu gasesc persoana care sa gindeasca la fel, sa ma inteleaga caci nu mi-i interesant sa ma manifest in fata oricui. Nu stiu de ce ma simt mereu mai superioara ca cei din jur si nu mii interesant cu ce e ise ocupa(mai ales cind se distrreaza).
    simt ca am o energie mare in mine dar care sta acolo nedescoperita. Mie nu mii interesant sa pierd timpul asa doar ca sa treaca. Deasemenea vreau sa iubesc. Dar iarasi- nu ma pot indragosti caci sint prea justa…. Acum ma gindesc ce-mi lipseste…. Nu stiu! Sugestii?

    Reply
  28. oana

    este foarte greu atunci cand incepi sa simti sentimentul de singuratate….ma simt singura, fara prieteni, departe de familie de toti cei dragi…Buc asta ma omoara…:((

    Reply
  29. Anka

    Uite, am gasit acest post pe google din dorinta de a afla trucuri atunci cand esti singur. Nu trebuie sa fie revelionul ca sa te simti singur, desi a trecut chiar martisorul. Desi unii pareaza glumind ce ar putea sa faca, fereasca Dumnezeu sa fii singur. Eu una simt ca am facut tot posibilul sa nu ajung in situatia asta si chiar sa gasesc resurse care s-au epuizat. Am blog, am hobbyuri, pe care le fac de una singura desi am tot cautat sa leg prietenii. Da, mi-am dat seama ca si varsta conteaza. Imi dau seama, la a doua tinerete, cu toate schimbarile vremurilor, ca poti muri si de foame fara sa iti deschida cineva o usa, si totodata sa ramai si singur. Suntem un popor de oameni rai. Eu vorbesc din prisma omului care are o experienta in campul muncii, un om care a socializat destul de mult, un om care a fost si voluntar al unor ong-uri si a avut ocazia sa cunoasca lume. Orice incepe bine in Romania se termina si prost. Ce faci cand te simti singur? eu una ajung sa imi plang de mila… altceva nu iti mai ramane. Chiar si in situatia asta as putea oferi zambete celorlalti dar de teama unor interpretari, te si abtii din cauza rautatii oamenilor care ti arunca grimase, sau te privesc malitios.
    Numai bine va urez! Fiti fericiti ca, atata vreme cat aveti prieteni in romania inseamna ca aveti si bani 😉

    Reply
  30. Ely

    Salut!

    Si eu sunt singura de mai bine de doi ani, dar atita timp cit am acess la net nu ma mai simt singura, miam facut multi prieteni online. Nu toti sunt romani dar ce conteaza. Cum simt ca ma apuca tristetea decshid netul si imi trece. ^_^

    Reply
  31. eu doar eu

    cand sunt singura incerc sa ma gandesc la trecutul meu si pe urma la ce va urma in viata ………incercati si voi va veti descoperi din nou!!!!!1:-)

    Reply
  32. Un om

    Va spun eu raspunsul la toti:singuratatea este un simptom al depresii,care pleaca de la o problema indelungata,esecuri in multe realizari,si nu in ultimul rand o tristete indelungata,provocata uneori chiar de noi.Singuratatea noi singuri o creem noi o rezolvam,trebuie doar sa gasiti momentul in care sa spuneti:AM CURAJ SA FAC CE IMI PLACE!aici nu ma refer la sex sau droguri :)),ci la chestii care candva erau normale,gen o plimbare pe jos,chiar si singur,e excursie care nu e planuita cap coada,etc…

    Reply
  33. Simona Florea

    Buna Adrian,

    You are not alone, so stop answering to wrong questions :)!

    Ma amuz atunci cand ma simt singura, fac haz de necazul propriu si reusesc sa ies imediat din stare:muzica, gatit, prieteni, un party, poate chiar o zi de liniste in casa, o carte , o plimbare, un film,un spectacol, un telefon, initiativa unei iesiri cu iubitul meu atunci cand el exista, sau alte si alte lucruri care ma fac sa simt stari de bine si caldura printre cei dragi.

    Cu drag,

    Reply
  34. Pingback: A fi om înseamnă a fi în permanență pregătit de o îmbrățișare | Adrian Ciubotaru

  35. andras stefan

    Va invit sa participati la un proiect carese intituleaza NU MAI SUNT SINGUR destinat special persoanelor carese simt singure.Singuratatea nu este intot deauna o stare depresiva si pot dovedi prin faptul ca uneori simti nevoia sa fi singur pentru ati repune in ordine sentimentele si trairile.Suinguratatea aparedin 2 motive
    1:teama de a nu fi singur( cea ce se si intimpla)
    2:teama de esec( cea ce se si intimpla)
    Cea mai mare problema pe care o infrunta oamenii este lipsa de ajutor oferita din partea cuiva.Trebuie sa ai ambitie si sa vrei sa te opresti din ati face rau singur.totusi ma intreb DE CE ATUNCI CIND OFERI AJUTORUL CUIVA ACEA PERSOANA ITI REFUZA AJUTORUL CU SI MAI MULTA INCAPATINARE? Pentru ca ai place sa isi plinga de mila?Nici pe departe.Se comporta asa pentru ca nu stiu cum altfel sa atraga atentia si dragostea de care are nevoie.Va invit intr+o alta lume plina de posibilitati,o lume in care veti invata (daca aveti vointa) satreceti peste aceasta mare problema.In plus pe http://asasiniinemilosi.ablog.ro/ aveti un studiu aprofundat despre cum familia si prietenii deevin asasinii visurilor,sperantelor si ambitiilor dumneavoastra.Ma gasiti pe mesenger: numaisuntsingur. bafta

    Reply
  36. Suflet anonim

    Buna tuturor,topicul discutiei…singuratatea…am sa postez si eu problema mea cu speranta ca nu am sa deranjez intr-un fel…singura m-am simtit mereu nu stiam insa de ce….nu am fost capabila sa ma atasez de nici o colega nici din scoala…de nimeni..oare de ce?Povestea mea incepe din frageda copilarie datorita parintilor mei…nu ca la varsta mea,28 de ani le reprosez asta ca nu am reusit eu sa ma adaptez insa cred ca au lasat o amprenta in viata mea pe care am lasat-o sa se manifeste asupra mea dintotdeauna.Mama mea imi spunea mereu ca toate fetele sunt..si ca nu trebuie sa ies cu ele…la acea varsta nu aveam discernamantul de a vedea daca are sau nu dreptate.(mentionez ca inca de la gradinita eram facuta c..va de ambii parinti)…in fine…Anii au trecut si eu…fetita silitoare am invatat bine la scoala si am ajuns bine…zic eu… comparativ cu toata familia mea, sa fac o facultate,un doctorat si in acelasi timp sa fiu condamnata tot de ea,ca sant o ciudata…ca nu ma adaptez…desi in sufletul meu tanjesc dupa atentia celorlaltor persoane si dragostea lor… Totul a pornit insa, si sa stiti ca nu este frustrarea mea,din faptul ca insasi mama mea care mi-a dat viata…m-a urat din prima clipa in care m-am nascut,deoarece datorita problemelor din casnicie cu tatal meu…batai,certuri,amenintari cu moartea(a mamei)si la care am asistat, si tarata fara voia mea, am fost implicata la o varsta la care nu stiam ce inseamna toate acestea…practic ea a facut ca in intrega familie sa nu fiu tolerata…suportata,urata,uracioasa(conform spuselor tatalui meu,vorbe care mi le adreseaza in fiecare zi cand are ocazia si in prezent…si multe altele…)Parintii mei au filtrat asa zisa dragoste de care aveam nevoie prin faptul ca m-au purtat in scoala pana in liceu…si cu dreptate aici..insa nu totul se rezuma insa la acest lucru…si aici va rog sa judecati si Dvs.si sa ma sfatuiti cum sa procedez pe viitor..Sant constienta ca am o varsta si ca ar trebui sa am viata mea insa va spun ca desi am o cariera si o viata sociala…nu reusesc sa ma apropii de nimeni…desi imi doresc acest lucru mult…In propria mea familie simt ca sant o straina…ca nu am ce cauta acolo…si de ceva timp ochii mi s-au deschis…in urma divortului prin care am trecut si in urma caruia am fost devastata…eram pe punctul de a ma pierde cu totul…psihic,social,emotional nu va mai zic…eram distrusa…Parintii mei a carui unica fiica sant,m-au primit in casa lor,pentru ca asa imi repeta mereu …deoarece nu aveau ce sa faca..de ochii lumii…mama mea mi-a zis ca ar trebuie sa merg sa dorm intr-o Biserica sa dorm si sa traiesc…aceeasi mama care mi-a dat viata si caruia ar trebui sa ii fiu recunoscatoare…Totul s-a reactivat de la aspectul financiar in urma divortului..eu semnand pentru parintii mei ca ei sa nu aiba probleme financiare…fostul meu sot sa ramana cu tot inclusiv cu banii de la nunta pe care o avusesem cu 3 luni inaintea divortului…si asa am si facut…astazi insa s-a uitat tot…si eu nu am decat un biet salariu de functionar la stat pentru care am muncit inca din copilarie.Suferinta mea nu s-a mentionat deloc decat durerea lor…cat de jecmaniti au fost si cat de distrusi au fost….Va spun sincer ca am ajunsesem sa merg pe strada si sa nu stiu unde merg.nu imi mai stiam nici varsta intrebata fiind de medicul de familie..si mama mea cea care mi-a dat viata nici nu baga asta in seama…Am decis sa imi iau concediu si sa plec cateva luni in afara tarii…pentru ca nu aveam un leu sa ma intretin…si astfel a trebuit sa invat ce este viata…singura…fiind pentru prima oara cand plecam de acasa…poate asta era ceea ce imi lipsea…deoarece toata viata parintii mei nu mi-au dat permis sa ma implic in luarea deciziilor si la aceea varsta nu stiam ce inseamna asta.Am inceput sa deschid ochii si sa ma trezesc la realitate…incet incet si sa vad ce statut am eu in viata mea de familie….si asta m-a ranit enorm(aluzii dureroase ale mamei la adresa defectelor mele fizice,recunosc ca nu sant o frumusete,dar macar sant normala,si un parinte nu ar trebui sa faca asta unui copil nici in copilarie, nici acum la maturitate cand mi se spune zilnic ca sant urata ca arat ca o persoana in varsta…(ca sa nu va zic cuvintele lor)ca voi ramane mereu singura…si voi cersi pe drumuri…desi eu momentan am un serviciu stabil ca si cadru didactic,titular inca din primul an…Si aici revin la sfaturile care vi le cer ce s-ar cuveni sa fac…sa parasesc acest camin numit FAMILIE…si sa imi fac o familie a mea in alta tara,pentru ca posibilitate de a ma muta in alt oras departe de ai mei ,nu am,sau sa plec in afara tarii…departe de tot si toate relele care mi s-au intamplat…Care sant sfaturile dumneavoastra???Astept orce sugestie…mi-e frica sa las acest serviciu care de rau de bine macar imi ofera o stabilitate…singura de fapt acum…Mai grav este,va spun,cu toata frica de Dumnezeu ca minunatii mei parinti fac in asa fel incat ei sa cada bine in fata lumii iar din mine musca cu o rautate care nici un strain poate nu ar gandi-o sa mi-o faca.Ei au ramas cu totul in urma divortului meu…si eu sant criticata de ei si aratata la lume ca nu am facut nimic pe lumea asta…(intre 4 ochi primesc replica de la tatal meu ca nu o sa moara oaia ci iedul..si multe alte cuvinte vulgare si de o duritate care te pune la pamant ca om)In fine…povestindu-va cum este intr-o mica masura viata mea…ca cer un sfat din inima… CE ATI FACE IN LOCUL MEU?

    Reply
  37. andras stefan

    nu mai sunt singur este un program destinat celor care au nevoie sa isi refaca viata.Peste 100 de persoane au incercat si au reusit sa scape de singuratate dea lungul timpului.Problema oamenilor nu este in esenta singuratatea ci faptul ca siau pierdut increderea in ei, respectul de sine si capacitatea de a gandi pozitiv.Anul trecut sau sinucis 3.468 de persoane doar in Romania.NU MAI SUNT SINGUR este destinat celor care trec prin clipe grele.Trebuie sa intelegeti ca nu dumneavoastra sunteti in totatlitate raspunzator de esecurile pe care le aveti,ci institutiile bine privite care in mod normal ar trebui sa lucreze pentru dumneavoastra nu invers.Prietenii,familia,religia,mass media si mancarea sunt vinovatii care ucid milioane de suflete din tara noastra,distrugandule sperantele ambitiile si visurile.Daca vrei sa schimbi ceva in viata ta este timpul sa pui piciorul in prag si sa spui :AJUNGE.Pentru cei ce vor o raza de lumina ma puteti gasi pe mesenger la idiul:numamaisuntsingur sau imi puteti scrie pe email la aceasi adresa identica cu idiul de mess.Si nu mai spun ca totul este absolut gratuit.

    Reply
  38. Cristian

    Mda..si eu ma simt singur acum..ma simt complet inutil,nefolositor…simt ca toata lumea ma uraste.
    si in ultimu timp…acest sentiment revine din ce in ce mai des..ce sa fac sa scap ?..de exemplu acuma am stat la o tigara[prima oara cand fumez] si..ce pot spune e ca am inceput sa plang.imi venea oarecum sa evadez 😮 .
    Ce sa fac cine ma ajuta si pe mine ?:(

    Reply
  39. elena

    ma simt foarte singura dragii mei..ca si voi..si nu inteleg unde este problema..la maine sau la societate..la faptul ca oamenii sunt indiferenti la ce ti se intampla….sunt plecata din orasul meu de 6 ani si acum am inceput sa simt lipsa familiei. nu am pe nimeni aici. in urma cu cativa ani mi-am pierdut tatal…in ult luni mi am pierdut una din acele fiinte la care am tinut cel mai mult.s-a suparat pe mn dintr-un motiv copilaresc..am incercat sa vb cu ea.dar nu m-a putut ierta. acum nici nu mai stiu daca mi-a fost prietena sau nu..baiatul pe care il iubeam s-a dovedit a fi cu totul altfel de cum il credeam..m-am saturat de aceeasi rutina la servici..am incercat sa imi caut de munca in alta parte…dar Romania nu prea iti ofera multe sanse..am o personalitate puternica.dar acum simt ca nu mai am nici o speranta. nu mai vad de unde ar putea aparea luminta..ma simt f singura. in jurul meu vad numai lumea fericita. sunt doi cate doi…

    Reply
  40. singur

    Si eu ma simt f singur 🙁 . Nu credeam ca sunt sunt atatia oameni cu aceeasi problema. De obicei programul meu este lucru->acasa->somn

    Reply
  41. Sanda

    Am ajuns sa fiu atât de singura încât mi-e teama si sa ma întorc pe strada care duce la blocul meu,unde nu ma așteaptă nimeni,nu vad decât un gol imens in jurul meu,un pustiu,deși am un soț acesta fiind medic chirurg,înțelegeți ce viața are el si ce viața am eu. Singura fiica e peste ocean,nu mai am prieteni, as dori o prietena buna cu care sa ma vad cind sint singura, sa vina la mine, sa merg la ea, sa ieșim,sa discutam,sa avem un grup de prieteni buni, constanți ,dar nu am nimic… Ceea ce e mai grav si un mare păcat este ca invidiez pe toate femeile pe care le cunosc, care sint cu familie,copii,prieteni,viața socială…inclusiv pe sora mea care e in America,cu fetele ei, nepoți,soț, prieteni,o viața plină,pe care eu nu mai am cind sa o trăiesc,am 64 de ani, sufăr de insomnie cronica,depresie, anxietate,gânduri negative . Cred ca nu mai am pentru ce sa trăiesc, nu mai am niciun rost,totul e inutil, m-am saturat de somnifere, am obosit sa caut in fiecare zi o soluție ca sa nu mai fiu singura,vad telefonul pe care nu ma suna nimeni,am cunoștințe care au prietene de o viața,iar eu nu pot sa-mi fac o prietena asa cum as dori…
    Ma roade invidia,as vrea sa trăiesc viața altora,a mea e mizerabila,fara rost,fara obiectiv…
    Gata,am obosit…

    Reply
  42. Ciprian

    Salut, ma numesc Ciprian. Si eu sunt in aceeasi situatie ca si majoritatea din voi, nu numai ca ma simt foarte singur, chiar sunt singur. De mic am fost o fire mai retrasa si mai timida si datorita acestui fapt nu am putut sa leg prietenii. Observ cum trec anii pe langa mine si nu reusesc sa ies din problema aceasta. Am o viata monotona, nu stiu decat munca, acasa si somn. Ma simteam mai bine singur inainte, dar acum nu mai pot continua asa. Eu mi-as dori ca noi cei care am scris aici sa ne intalnim si sa scapam de singuratate. Poate sunt si alte persoane care nu au aceasta problema si vor sa ne ajute. Impreuna trebuie sa luptam sa scapam de singuratate indiferent de varsta. Daca vreti sa stam de vorba ma gasiti la id de yahoo cipry_08

    Reply

Leave a Reply to feelingalone Cancel reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *