M-a onorat si parca m-a responsabilizat mai mult nominalizarea personala a lui Radu ce m-a trecut printre blogurile culturale bune. Apreciez RoblogFest (initiativa laudabila a lui Dragos Novac), insa nu e de mine toata treaba aia. Eu ma chinui din ce in ce mai mult sa redevin Adrian Ciubotaru in loc de sunhunter. Astfel un concurs pentru bloguri o e chestie ce-o apreciez pentru altii, iar nu pentru mine.
Mi-a fost imposibil sa trec pe langa cazul Gramos pornind de la acel articol furibund (comandat de cineva?) din Gandul (de altminteri, o fituica oarecare). Dincolo de tot scandalul mediatic regretabil (mai ales pentru gramo-girl), nu mi se pare corect sa folosesti site-ul institutiei de invatamant la care lucrezi pentru a face trimitere/a pune link catre blogul tau personal/colectiv. Dincolo de stima ce i-o port, cred ca clivajul intre identitatile asumate (cea de profesor si cea de blogger in cadrul unui blog colectiv) duce la consecinte nedorite. Pe de alta parte, mi-e ciuda ori de cate ori oamenii pe care ii admir (pe cei doi Gramos ii admir si-i invidiez, el mi se pare destul de antipatic) lasa in urma gesturi vulnerabile prin care pot fi atacati in cadrul unor politici editoriale neinspirate.

Christinel, sotia lui Eliade, era moldoveanca si si-a pastrat accentul.
In tramvai, o babuta era extrem de nemultumita de intarzierea lui si incepuse sa urle la vatman. Cineva in spatele ei, o voce feminina cu accent moldovenesc, ii raspunde amar:
– Daca asta ar fi ultima problema. S-ti ia apa casa, atunci s vedeti problemi…
In alt tramvai, doi copii cersetori.aveau un discurs cu accent dublu:
-Va rog, ajutati-ni si pe noi. Dumnezeu sa va dea sanatati!

Tot codindu-ma despre lucruri personale, intre timp am primit leapsa de la Andreea si trebuie sa scuip cateva lucruri despre care presupun ca cititorii mei habar nu au.Astfel:

1. sunt un amant mediocru.
2. in adolescenta furam benzina ca sa ne plimbam cu masina prin toate discotecile judetului.
3. in clasa a VIII-a aveam o parere proasta despre sexul oral.
4. sunt un bun jucator de tenis cu piciorul.
5. primul meu prenume este de fapt Valentin.

Arunc manusa mai departe catre Bobby si Andrei.

And I bet your agency did a stupid card

– Academia aveti?
– Nu, raspunsese babuta. Insa am Idei in dialog, tot a lor.
– Perfect.

O citesc uneori exact cand imi aduc aminte si aproape intotdeauna sunt impresionat de calitatea unor articole.
Articole:
1. Agonia crestinismului – H.-R. Patapievici

“Foarte putini oameni par sa-si dea seama in ce masura civilizatia noastra nu poate face fata concurentei cu alte civilizatii decat cu ajutorul culturii ei – cultura care, orice ar spune oricine, nu poate fi decat crestina in instinctele ei profunde.”

Povesteste doua situatii exemplare in care doua caractere ( Blaise si Jacqueline Pascal) care isi traiesc premisele pana la capat si pentru care demnitatea este primordiala in raport cu orice. Iar la sfarsit arunca o provocare:

“Si acum intrebati-va: oare cultura noastra relativista, hedonista si postmoderna mai poate inlesni aparitia unor asemenea caractere?”

2. Europa prea devreme, Romania prea tarziu – Traian Ungureanu

“Ar fi bine si inca nu prea tarziu sa intelegem ce efecte va avea drumul pe care Romania l-a inceput pe 1 ianuarie 2007. Cunoastem cu o exactitate optimista si expansiva care vor fi castigurile. Avem o imagine cu totul deformata asupra consecintelor dure.”

E un articol bun ce analizeaza modernitatea noastra mereu prematura care ne face mereu sa ne simtim nepregatiti.

Ma fascineaza, ma obsedeaza arhetipul cultural al tipului cu cana.
Il intalnesti in filmele, documentarele si emisiunile americane.
George Clooney invitat la Jay Leno Show bea ceva dintr-o cana din doua in doua replici.
Doi detectivi discuta intr-un birou nu stiu ce caz dificil cu o cana in mana si picioarele pe birouri.
Nu stiu ce emisiune, reporterul se uita catre camera si zice:
– Let’s go now into George’s office!
Stupoare, surpriza, George este surprins cu o cana in mana.
Pitch de creatie: cel putin doi tipi beau ceva dintr-o cana.
Secventa de film artistic. Ea noapte singura in bucatarie meditand la neintelegerile cu sotul. De obicei e filmata din lateral si are in fata o cana. Apoi apare sotul in capot:
– I thought I’ve heard something…
Se duce la frigider, scoate o sticla de ceva si apoi toarna acel ceva intr-o cana.
Webcam. Tip gras cu ochelari, gras fara ochelari, tip slab cu ochelari. Daca te uiti atent, langa tastatura lui se afla sigur o cana.
Se filmeaza un birou intr-o redactie, agentie etc. Sigur se vede si o cana cu un post-it pe ea, un smiley face sau numele posesorului.
Care-i misterul?:)

Am vrut sa vad cum se reflecta Eliade in blogurile straine si am dat search pe technorati.com. Stiam ca Eliade este inca citit in Occident, in ciuda contestarilor operei sale, si totusi am ramas uimit de actualitatea cercetarilor sale.
Pe scurt (e o ironie), ce-am gasit?

Frank are un text intitulat What IS that we do?. Il incepe cu I think that for the most part we ARE lost si-l concluzioneaza cu So, part of the what-ness of what we do as artist is to simply explore the alphabet of our oevre. Citeaza din Eliade si-l pune ca referinta:
– Eliade, Mircea. Myths, Dreams, and Mysteries. 1957. Trans. Philip
(actually this is one of the BEST books for any artist (ie, visual,
musical, theatrical, philsophcical, historians, etc) to read.

Reginitis si-a postat final discussion paper for Philosophy pe care a luat nota maxima. Lucrarea se cheama Understanding My Spirituality si este una destul de sincera si sumara:
– When I asked my Mom “What happens to us after we die?” she told me about reincarnation. When I asked my dad “Why do bad things happen to people sometimes?” he told me about karma. These eastern concepts were reinforced by my parents, and for a while that was enough for me.[…]
– I found the answers in this course and in the Mercia Eliade’s book Sacred and Profane. This book examines the spiritual existence within human beings and the ways we choose to acknowledge that part of us.

Why Write About Shamanism and Therapy? e un text gasit pe un alt blog in care autorul se intreaba:
– if the ‘primitive’lives in our brain stem as a pre-conscious memory or as a scrap of the accumulating collective unconscious , could it also be true that whatever we are-say, Western humans- lives in the brain stem of the primitive?
Probleme ridicate:
– Psychotherapy is one place where this ‘dialogue with the primitives’ must be made explicit and conscious, because this is where it is being conducted.
– I wonder what Eliade was thinking when he wrote that we are cut off from an important part of ourselves.

Din Orthodox Monk citez doar:
– Moreover, he finds when reading The Glass Bead Game of Hesse that his own Romanian-Orthodox tradition has an authentic tradition of meditation (in the Philokalia). Finally, he has discovered that Mircea Eliade, a Romanian, is an important figure in the study of religion
cu promisiunea ca voi reveni candva asupra textelor scrise acolo.

What is a Shaman? contine o lista extrem de utila despre samanism inceputa in stil confesiv:
– As a student on the shamanic path, the intent of my journey became a driving question for me. I seek to teach what I know, and if it is truly shamanic, what does the quest drive toward?
In colectia sa, Eliade este mentionat prin definitia sa celebra: shaman – a master of ecstasy. 

Saradevil:
– If in our history there is a writing of our future then what does that mean for me? Should I think perhaps on Mircea Eliade and his view upon time? We choke on all of our history, the line that builds and builds and builds without ending. It causes forces we cannot comprehend because as beings we cannot comprehend time unending. Let us celebrate in a pagan ritual and destroy the world, bring about our own apocalypse and let it wash over us, the end of all things.

Roseartemise a citit probabil Sacru si profanul si si-a postat notele de lectura.

SidThomas (tipul e chiar interesant):
– The fact that all humans share the trauma of birth to some degree (leaving C-sections aside) explains the Myth of Eternal Return – the psychological meta-datum of Mircea Eliade’s composit religious picture.

Spindlewholr dezbate despre mythical origins of drinking and toasting:
– Thus the act of drinking becomes a ritual act by which one can connect with the important, the sacred, or, as Eliade would say, the “real” that lies beyond the mundane. When we raise our glasses for a toast, the words seem to have greater import than words spoken in an ordinary context.

Lena (a sick blogger) in Notes from underground blog addict  vrea sa-si schimbe viata, sa fie activa, a citit multe confesiuni de sfinti, vrea sa gaseasca un adevar de care sa se lege si il mentioneaza pe Eliade doar in fraza urmatoare:
– I am not sure if it is Eliade or Campbell who talks about leaving St. Patrick’s holy atmosphere to enter the shock of the street-level consciousness.

Tipul asta si-a luat examenul la filozofie si mai are inca un examen in care trebuie sa invete despre:
-the EGC in light of Eliade’s theories on Sacred Space, Sacred Time, and Sacred Sex.

Iulia Spranceana e in Madrid si:
– I wonder what I am doing awake at 1 in the morning, after so many exhausting days…is it the heat? Eliade would agree. The heat contaminates our own environment creating some sort of time gap…John il mentioneaza pe Eliade drept un parinte modern al gnosticismului alaturi de Fiederich Neitzshe, Rudolf Otto, Carl Jung si Joseph Campbell.

Jessica e o tipa super interesanta:
– I struggle against gender essentialism every day and I wouldn’t describe myself as a structuralist.
– I simply do not believe that women have an innate connection with the moon or with the earth on the basis of having ovaries and a uterus that bleeds once a month. I just don’t believe it. Even Mircea Eliade, in The Sacred and the Profane, a classic tome of Religious Studies, propagates the notion that women have sacred knowledge, a kind of one-ness with the earth, based on their womanly essence, that men are not privy to.

Boaz e pasionat de/practica meditatia transcendentala si e entuziast c-a gasit o carte interesanta despre acest subiect.
– Now I can think about TM’s view of science in terms of an extended view of Eliade’s concept of “hierophany”, that is, a concrete occurence of the sacred in the world.

Un tablou interesant, nu-i asa? Tineri studenti, artisti sau simpli bloggeri studiind probleme, dezbatand chestiuni in care ideile lui Eliade sunt prezente. Bloguri/texte ce reflecta cautari spirituale, angoase sau simple meditatii asupra razboiului civil al ideilor (Civil War of Ideas). Din aceasta perspectiva, chestiunile dezbatute in blogosfera romaneasca par a fi la nivelul “arata-mi pasarica, ca-ti arat si eu cucul”.
Mi-as fi dorit sa citesc in romana bloguri ale unor studenti la filozofie chiar macinati de seminare despre Wittgenstein, bloguri de art-director facand conexiuni intre De vinculis in genere (a scris despre ea si Culianu in Eros si Magie in Renastere.1484) si publicitate, bloguri de tineri cercetatori romani specializati in mitologie, studii orientale etc.
Restul concluziilor si dorintelor le puteti trage singuri.

de inceput de saptamana. Via nihasa am gasit blogul Andei. Recomand pentru incalzire inseamnarea asta

Citat: Ne-am dezbracat pe rand. Chiar ma face sa ma simt o curva. La dracu. I-o sug si viata are noi definitii filosofice. Cel mai frumos lucru din lume e sa simti cum un penis se dezvolta in gura ta, regulandu-ti fiecare papila gustativa in parte. Doamne ce cap mare are.

Enjoy!

Stau si citesc in baie cartea lui Andrei Gheorghe scoasa la Polirom. Ieftina carte, are si CD de copil mic si cum nu ma asteptasem contine textele scrise pentru B-24-FUN. Cu cateva minute inainte jucasem table pe aceeasi carte a lui Andrei Gheorghe. Imi place omul asta, nu e prost deloc, insa cartea e un cacat de marketing. Scrie bine, scrie despre lucruri de care ma doare undeva, cacaturi din show-biz, spoieli dă Bucuresti, curve, shaormarii, fite si futut in cur. Si totusi citesc. Stau rezemat de cada si-l citesc in chiloti. Astept sa se raceasca apa.
In librarie mi-am luat Criza spiritului american (o carte ce-o asteptam de mult in romana), iar la iesire pe o masuta acolo, i-am vazut moaca lui Gheorghe: Hai sa te cumpar si pe tine.
Multumesc mult.
Doua cocalare.
– Fetele, va fac o librarie? caci de magazine de firma cred ca v-ati saturat.

Patria, filmul lui Scorsesse. O gasca de patru cocalari au comentat tot filmul, au luminat cu telefonul, au ras zgomotos, au completat replicile din film, s-au jucat cu soneriile. Oboristi.

Si totusi, era miezul noptii, faceam baie si citeam din Andrei Gheorghe exact ca o pula. O lume trista, urbana, plina de rozete sparte de bani gata, o viata de noapte cu shaormarii deschise si tipi cu gel in treninguri negre cu dungi albe. Mi se rupe de Bucurestiul asta pe care toti smecherii din media il descriu de parca e reprezentativ. E ca si cum ai intra intr-un bufet de la tara, vezi doi cosasi beti si concluzionezi ca taranul roman este alcoolic si lenes.
Andrei Gheorghe scrie despre smecheri si şteoarfe cu impresia ca a diagnosticat ceva. Nu mi-a placut si totusi am citit. O carte de doua sute de pagini ce-o citesti in cateva ore in chiloti in baie.
Vrea cineva cartea asta? O imprumut cu tot cu chilotii aia.