Un film genial în regia lui Horaţiu Mălăele. Tonic şi tragic. O peliculă plină de umor şi îmbibată de tristeţe.

Un film care ştie să te facă să râzi parcă tocmai pentru a-ţi crea o breşă unde ai fi putut să plângi.

L-am văzut plin de simboluri şi mesaje. L-am văzut plin de absurd – cum este Istoria uneori – şi plin de sens – cum este Arta.

O nuntă mută într-un sat românesc în anul 1953. Muţenia era fuga în codrii durerilor noastre, iar nunta era bruma de normalitate pe care comunismul a distrus-o întrând cu bocancii/tancul în sufletul nostru colectiv.

Am fost la Gaudeamus pentru cartea lui Liiceanu si pentru a spune două vorbe despre Soni (despre care încă nu am găsit inspiraţia să scriu), romanul lui Andrei Ruse, re-lansat la standul Editurii Tritonic.
Doarece evenimentele erau oarecum suprapuse, am prins doar câteva vorbe din discursul lui Liiceanu în care deconstruia câteva dintre prejudecăţile de fond şi de imagine pe care oamenii le au despre filozofi.

Despre Soni am vorbit câteva minute, eu şi Răzvan Ţupa. Dacă pe Răzvan l-a prins microfonul cu o cafea în mână, eu am vorbit cu o banană în mână. Pur şi simplu, nu aveam unde să o las şi apoi mi s-a părut interesant amănuntul.
Răzvan se gândise că voi face o legătură între banană şi carte, însă departe de mine orice încercare de analogie.

Deoarece microfonul avea o sensibilitate mică, am fost nevoit să vorbesc de foarte aproape şi uşor aplecat şi mi s-a zis c-am avut postură defensivă. Îmi este oricum clar că trebuie să-mi însuşesc nişte noţiuni de public speaking şi din acest motiv m-am şi înscris la Blogoree Workshop.

M-am dus cu Dragoş şi plecat cu Andrei, iar intre timp ne-am văzut cu Vasile Ernu, Ionuca şi amicul ei “indian”. L-am văzut şi pe Cezar Paul-Bădescu, însă era ocupat cu o lansare de poezie.

În drum către Gaudeamus, cu gândul să nu întârzii la eveniment, mă gândeam cum mi-am format bruma de civilizaţie de a ajunge la timp. Deşi cu toţii ştim că aproape de fiecare dată un eveniment va începe mai târziu decât ora de pe afiş, totuşi ne străduim să ajungem la timp. Standardul de întârziere este setat de ora oficială a evenimentului, iar nu de timpul real (întârziat) când începe evenimentul. Nu ştiu dacă ne gândim la riscul ca evenimentul să înceapă la fix, la socializarea de dinainte cu prietenii sau la gândul de a găsi un loc liber.

Update: Andrei a pus şi filmuleţul de la lansare:

Sunt oameni nu numai pasionaţi de ceea ce fac, ci oameni care fac bine ceea ce cred. Sunt oameni care inspiră încredere, iar din această categorie face şi Dan Dumitrescu.
Ne ştim de astă vară şi ştiu că respiră ecologie şi politică a bunului simţ. Continue reading →

Poţi merge pe mâna lui Lorin mergând la un experiment artistic de lectură-performance

iar înainte de aceasta poţi merge la o lansare plină de iluzii anti-comuniste alături  de Vasile Ernu, Costi Rogozanu and Co.
Diseară, de la 18:00 la MNAC.

Poftă bună!

Nu cred că voi apuca să-i mulţumesc îndeajuns lui Lorin pentru că şi-a dorit – cu răbdare şi uneori cu prea mult tact – ca o selecţie din articolele acestui blog să apară într-o carte la Curtea Veche.

Duminică, la un shooting de aproape patru ore pentru Revista ON, alături de Ina şi Lorin, Irene şi Cătălin, în timp ce-i povesteam lui Cătălin, mă gândeam cum încet-încet ajung treptat să cred şi eu în cartea mea. Nu doar in modul ludic şi autopersiflant în care-mi imaginam experienţa publicării înainte, ci de-a dreptul sincer şi îndrazneţ: va fi o carte bună, mă bucur că va apărea, iar acesta va fi doar începutul prezenţei lui Ciubotaru în spiritele voastre.

“Hai, dă-mi existenţialism!”

Ca un tip curajos ce sunt, am cântat la Blog & Roll alături de Jolly, melodia California dreamin’. Trebuia să o cântăm cu Ramona, însă au plecat mai devreme. Pe cât de urât şi ridicol am cântat-o, pe atât de mişto a fost sentimentul.

“Hai, dă-mi angoasă plină de romantism!” Continue reading →

Din motive ce ţin de structura unei zile lucrătoare, am prins doar ultima zi a Festivalului Internaţional de Literatură şi mi-a plăcut, şi locul, şi oamenii.

Am avut ocazia să-l văd şi să-l ascult pe Florin Lăzărescu (al cărui jurnal îl citeam frecvent acum 3-4 ani), însă n-am avut curajul să-l abordez, să-i spun că mi-a plăcut stilul lui de a fuma, accentul său ieşean şi ultima sa carte.

M-am revăzut cu Vasile Ernu, aceeaşi prezenţă insolită, acum şi în rol de organizator, am apucat să ascult pe Filip Florian, a cărui carte n-am apucat s-o termin. Împrumutată fiind de la Dragoş, mi-a cerut-o înapoi pentru a-i lua un autograf autorului.
Cartea e fascinantă, iar stilul în care este scrisă este inimitabil. Citind acele rânduri, simţi că te afli în faţa unui mare autor.

Ungurii (Attila Bartis şi György Dragomán) au fost delicioşi în poveştile lor şi în încercarea simpatică de-a vorbi în resturile de amintiri ale limbii române.
Attila a povestit cum anul acesta, invitat la Neptun, cu ocazia nu ştiu cărui festival de literatură, a fost bucuros să-şi găsească cartea într-o librărie din Mangalia, căci ce bucurie poate fi mai mare pentru un autor, decât atunci când îşi vede cartea expusă?
– Însă dacă revin la anul şi cartea mea e tot acolo, în librărie, avem o problemă…

Dincolo de alte întâlniri, Cristi Neagoe sau Ioana Nicolaie cu copilul, acest festival – care se află la prima sa ediţie -, se anunţă deja a deveni o serie interesantă de bune întâlniri cu tineri scriitori români şi străini.

Dragoş a fost mai harnic, a fost în toate cele trei zile şi a povestit aici, aici sau aici.

“Lansarea cartii Politica 2.0.08 va avea loc astazi, ora 19:00, in incinta magazinului Diverta (bdul Magheru nr.9, fostul magazin „Eva”). Va astept pe toti cu drag, incepand cu ora 18:30.”
Ne anunţă Sorin Tudor.

Este un carte inedită, o premieră editorială şi un eveniment care nu trebuie ratat. Voi fi acolo alături de mulţi bloggeri şi oameni interesanţi.

… mai ai trei luni de trăit. Şi timp să mai citeşti/reciteşti doar trei cărţi. Care-ar fi acelea?”

Este o leapşă – de la Dragoş – la a carei temă nu m-am gândit niciodată serios. În materie de cărţi şi situaţii-limită (mai ai puţin de trăit, eşti pe o insulă pustie, esti orb, esti la închisoare etc.) nu aş putea face decât un exerciţiu de imaginaţie destul de precar.
1. Mi-aş dori să citesc O mie şi una de nopţi
2. Aş reciti (pentru a câta oară?) Noaptea de Sânziene
3. Aş medita pe Biblie şi pe Bhagavad-Gita, sau pe Divina Comedie sau pe Faust.
Nu, nu, parcă mi-aş mai dori integrala lui Dostoievski, aş reciti Jocul cu mărgelele de sticlă, am uitat de Nietzsche, alte cărţi ale lui Eliade, Culianu. Dar nimic de Chuck sau pur şi simplu un autor de care n-am auzit nimic în viaţa mea?

Să presupunem în fiecare zi că mai avem trei luni de trăit, ar fi o idee rea?