Un film genial în regia lui Horaţiu Mălăele. Tonic şi tragic. O peliculă plină de umor şi îmbibată de tristeţe.
Un film care ştie să te facă să râzi parcă tocmai pentru a-ţi crea o breşă unde ai fi putut să plângi.
L-am văzut plin de simboluri şi mesaje. L-am văzut plin de absurd – cum este Istoria uneori – şi plin de sens – cum este Arta.
O nuntă mută într-un sat românesc în anul 1953. Muţenia era fuga în codrii durerilor noastre, iar nunta era bruma de normalitate pe care comunismul a distrus-o întrând cu bocancii/tancul în sufletul nostru colectiv.
Dupa cum ai descris filmul, abia astept sa il savurez.
puncte slabe :
1. aduce prea mult cu filmele lui Kusturica
2. scena nuntii
3. finalul
Pe mine m-a lasat fara cuvinte..
si pe mine tot fara cuvinte. nu are nici un punct slab. decat ca oamenii vorbesc prea “de la oras”.
e genial si autentic.
atat de autentic ca iti da senzatia ca drama chiar s-a intamplat candva, la moartea tatucului. elevii de atunci s-au bucurat. li s-a dat liber…
Pingback: Concertul (2009) | Adrian Ciubotaru
Pingback: Nuntă în Basarabia – o comedie despre diferenţe culturale | Adrian Ciubotaru