Category Archives: recomandări

Omul care a devenit “real” în virtual

Echipa de la pr365.ro, pornind de la studiul Cine influenteaza blogosfera in .ro?, a realizat mai multe profiluri de  bloggeri influenţi. Azi mi-a venit mie rândul să mă privesc în oglinda lor:

Mulți spun că Adrian Ciubotaru este un blogger. Şi, cum tot ei spun, totuşi, nu este  un blogger ca toţi ceilalţi. Nu oboseşti citindu-l. Nu te dor ochii de la prea multa înfumurare. Deşi este unul dintre cei mai citiţi. Nu îl vezi apărând la conferinţe, rotind aiurea scaunul, zâmbind arogant şi răspunzând leneş la orice întebare.

Are încredere în „PR-ul făcut de profesioniști” și crede în implicarea socială a bloggerilor și oamenilor de pe twitter1. Sau, altfel spus: dacă ai ai un proiect care vizează implicarea socială, te poți bizui pe ajutorul său.

Mai multe: Adrian Ciubotaru: filozofie si implicare sociala

Lista cu filme

ks_shrink

District 9 (2009) – Este un film atipic realizat în stil documentar-ştire. Am văzut că a fost destul de popular printre cei pe care-i urmăresc pe twitter, mie mi s-a părut doar un film ok.

Babylon A.D. (2008) – Genul acela de film de care îţi este jenă să recunoşti faţă de tine că l-ai văzut. Este o pierdere de timp, este cel mai prost film pe anul acesta.

The Negotiator (1998) – Un film bun, thriller poliţist şi psihologic. Doi negociatori – jucaţi de Kevin Spacey şi Samuel L. Jackson – sunt pe baricade diferite şi se confruntă.

English Patient (1996) – Îmi stătea de mult pe lista de aşteptare şi – probabil din pricina aşteptărilor prea lungi – nu m-a impresionat în mod special.

Shrink (2009) – Mi-a amintit puţin de Crash şi alte filme cu poveşti suprapuse. Kevin Spacey joacă bine, este un film bun, însă destul de sec.

17 Again (2009) – Mi-am adus aminte – abia după ce l-am văzut – că îmi spusese cineva acum câteva luni că este un film slab. Îmi pare rău că uneori uit.

Recomandările de filme bune sunt binevenite.

Trebuie citit: Riscuri şi inechităţi sociale în România

Raportul intitulat “Riscuri si inechitati sociale in Romania” a fost prezentat de Comisia prezidentiala pentru analiza riscurilor sociale si demografice, marti, la Palatul Cotroceni […]. Presedintele Comisiei este prof.univ.dr. Marian Preda, decan al Facultatii de Sociologie si Asistenta Sociala de la Universitatea Bucuresti.

[link]

Discuţiile din presă pe marginea raportului au gravitat în jurul problematicii legalizării prostituţiei şi a chestiunii drogurilor, însă sunt destule probleme destul de alarmante accentuate în raport care ar trebui să ne pună pe gânduri.

Am spicuit câteva date pe twitter, ca un mic teaser, căci consider că trebuie neapărat citit de către toţi:

Numărul şi ponderea copiilor născuţi în afara căsătoriei a crescut rapid în România după 1989.

În economia românească meritul este dat de vechime (care nu înseamnă obligatoriu eficienţă) şi de angajarea la stat.

Foarte mici sunt proporţiile gospodăriilor rurale care posedă auto¬turism (16,5%), calculator personal (13,0%) şi acces la internet (1,5%)

Există un decalaj în durata medie a vieţii, în favoarea urbanului (73,3 ani faţă de 71,6 în rural).

Deşi femeile din rural dau naştere la mai mulţi copii (rata totală de fertilitate fiind în rural de 1,5 şi în urban de 1,2 copii pe femeie), sporul natural este puternic negativ la sate (-4‰) şi se află în jurul lui zero în urban, căci îmbă­trânirea demografică mai puternică a ruralului (23,8% vârstnici în rural faţă de 15,9% în urban) generează o rată anuală mai mare de decese.

Recent s-au deschis în multe oraşe ale ţării (Braşov, Bacău, Galaţi, Hunedoara, Brăila, Iaşi, Bucureşti) magazine care vând produse etnobotanice ce au acelaşi efect ca drogurile ilegale uşoare şi efectele lor sociale nu par a fi vizibile.

Citiţi (.doc, 66 pagini) care este destul de concludentă sau raportul extins (.pdf, 382 pagini).

Desigur, este de întrebat de ce un asemenea raport apare abia acum – în perioadă electorală, însă aceasta este o altă discuţie.

Ce se întâmplă dacă arunci hârtii pe jos?

Mai jos este un spot care n-a mai apucat să vadă “lumina tiparului”. Clientul nu l-a dorit, însă nouă (mie şi foştilor colegi creativi de la AdVenture) ne-a plăcut ideea (a aparţinut Elisei Olteanu).

În filmuleţ joacă – uneori prea realist – Laur şi Cristi. Trecând peste duritatea apelativului final, este drept că mi-aş dori o legislaţie mai dură în asemenea cazuri:

Webstock 2009 – Prezentarea mea şi câteva impresii

M-a bucurat enorm participarea la Webstock 2009 şi în calitate de vorbitor, şi ca spectator, şi cu un proiect finalist. A fost prima mea editiţie de Webstock şi mi-a prins bine, după o vară plină de vacanţe, un eveniment de o asemenea amploare despre online.
Îi mulţumesc lui Cristi Manafu pentru invitaţie (organizarea şi eforturile depuse pentru acest eveniment au fost impresionante).

Am participat – printre finalişti – cu Tweetika la categoria Micro-blogging, însă prezentarea mea – pe care o puteţi urmări mai jos – a fost una venită din partea lui @adrianciubotaru, filtrată prin experienţa mea personala pe twitter, independent de afacerea tweetika.
Este o prezentare destul de densă, fără poze. M-a interesat mai putin prezenţa scenică, cât memorabilitatea câtorva idei:

Haideti şi dumneavoastră în ghiveci din când în când

Nu mai auzisem de CeRe – observ că  scriu cu oarecare hărnicie pe blogul propriu – de astă iarnă, de la Gala Premiilor Participării Publice şi nu puţin plăcută mi-a fost surpriza să-i citesc din nou într-un comentariu pe blogul lui Exarhu.

Răzvan Exarhu a scris un articol:  Bine că nu ne împuşcă, să nu ne mai chinuim care se încheie astfel:

Superb e spiritul românesc de solidaritate, care le va permite jurnaliştilor şi bloggerilor să vorbească la nesfârşit despre absurdul din jur. Societatea civilă o arde pe biciclete şi plantează copaci, guvernul e ocupat cu împrumuturile iar şoferii îşi arată degetele în trafic. Hai că suntem isteţi, să zicem merci că nu ne împuşcă, să nu ne mai chinuim.

Un articol-provocare la care Cristina de la CeRe nu a ezitat să răspundă şi bine a făcut: Continue reading