“Am nişte neamuri la ţară, în satul unde am crescut. O mătuşă şi un unchi. Îi vizitez din când în când şi niciodată nu mă duc cu mâna goală la ei. Ba un pachet de ţigări, ba un pachet de cafea, ca omul. Ei la noi vin cu mâna goală.”
“Da, se tot plâng de bani. Să vezi, îi sun zilele astea, pe la amiază, eram în maşina la Piaţa Sudului. Şi ghici ce făceau? Dormeau. Era 12 ziua şi ei dormeau. Păi, eu îmi permit să dorm? Trebuie să fac bani, să-mi întreţin familia!”

Nu credeam că se poate aduna atât de multă apă pe câteva străzi, după câteva minute de ploaie. La fel cum nu credeam că pe acestă urgie,cineva a ieșit din casă doar pentru a-și lua bere de la magazin.

În fiecare zi, fac cumpărăturile de la două magazine mici de cartier. Uneori, nimeresc în primul magazin unde vânzătoarea e acră, te servește greu, te lasă să aștepți în timp ce ea vorbește la telefon, nu răspunde nici la salut, nici la mulțumiri. În altă zi, nimeresc în celălalt magazin. Vânzătoarea este jovială, deși e mai în vârstă ca prima, te servește prompt, nu te lasă să aștepți, schimbă două-trei vorbe cu tine și răspunde întotdeauna la salut și la mulțumiri.

Când cumpăr de la primul magazin sunt o altă persoană. Am început să nu mai salut, să caut mereu motive de nemulțumire. Iar sunt lăsat să aștept, iar îmi aruncă pâinea de parcă îmi face un favor și tot așa.

Au fost zile în care lipsa de respect cu care eram tratat mi-o reproșam mie însumi. Poate sunt nebărbierit, cred că trebuie să mă tund, tricoul e cam sărăcăcios.

Au fost zile când observam o mică diferență. Veneam îmbrăcat la costum, mă prefăceam grăbit și preocupat și parcă eram servit mai repede. Totul era însă inutil. Nu mai salutam, nu mai mulțumeam și ceva din bună dispoziția inițială mi se spulberase.
Sunt doi ani de când cumpăr de la acest magazin și vânzătoarea se comportă de parcă în fiecare zi mă vede pentru prima dată, de parcă în fiecare zi o deranjez.

În celălalt magazin, sunt recunoscut drept un client fidel. Vânzătoarea zâmbește, de multe ori știe ce urmează să cumpăr, iar când lipsesc o săptămână sau două remarcă acest lucru cu o voiciune lipsită de reproș:
“N-ați mai trecut pe la noi!”

Vă întrebați probabil, având în vedere această discrepanță, de ce continui să cumpăr de la primul magazin și de ce aleg să mă lupt cu indispoziția creată de o vânzătoare, iar răspunsul este mai simplu decât sperați. Este vorba de același magazin și – cum omul sfințește locul – am ajuns să simt, în funcție de tura fiecăreia, că fac cumpărăturile în două locuri diferite.

Nu i-am găsit – probabil – mormântul lui Vlad Țepeș la Mănăstirea Snagov, dar am găsit – la fel de probabil – cel mai ingenios pescar din lume.

Azi merg la RoNewMedia pe lista invitaţilor din partea Orange.

În week-end, voi experimenta – alături de alţi bloggeri – ideea de volunturism, într-o călătorie organizată de J’Info Tours la Snagov.

Pe 31 mai, voi fi speaker la Social Media Summit Braşov.

M-am bucurat pentru cititorul care şi-a luat prietenul şi s-au dus împreună să testeze noul model de Ford Focus cu motorul Ecoboost de 1L.

Regret că până la finalul lunii nu am nici timpul şi nici banii – chiar în această ordine – să-mi pregătesc următoarea excursie prineuropa.ro.

Fac parte din grupul celor care-şi doresc ca Bobby Voicu să revină în ţară.

Aveam nevoie să-mi placă un proiect făcut de un brand mare şi Siemens Race a umplut acest gol. Mai am câteva articole în drafturi despre această experienţă.

Nu-mi place cum arată, dar îmi place ce ştie să facă şi îl vreau.

Unul dintre cele mai așteptate telefoane ale anului, Samsung Galaxy S III (cel puțin din ce am citit în urma lansării de zilele trecute, de la Londra) nu a dezamăgit.

Îmi place mult cum arată, îmi place că este mai mare, mi se par uimitoare unele tehnologii (încărcarea wireless, transferul de fișiere de la un telefon la altul doar prin atingerea lor), dar încă nu m-am plictisit de S II.

O altă generație lasă în urmă un Epistolar sau Jurnalul de la Păltiniș, iar noi – păstrând proporţiile – încercăm sa lăsăm invidii, scandaluri și ranchiune. Îți spun Vali Petcu și nu Zoso pentru a te ajuta tranziția de imagine pe care ți-o dorești, dar care pare mai anevoioasă decat probabil estimai și tu, și noi, ceilalți.

Uneori ți-am apreciat stilul, alteori ți-am tolerat derapajele, însă azi sunt dezamăgit în fața unei banale constatări: ești pur și simplu necinstit.

Dai exemple fără niciun criteriu coerent de 20 de advertoriale din 30 de articole și apoi tragi concluzia că eu distrug online-ul. Te întreb direct: cu ce tulbură apele blogosferei și cu ce distruge online-ul un asemenea articol, un asemenea articol sau un asemenea articol?

Primul comunică impresiile sincere ale unui șofer care a ieșit pentru prima dată din România cu mașina. Al doilea este un editorial powered by, un articol de opinie care nu trimite către niciun produs sau serviciu. Al treilea este un articol documentat – ştiu ce vorbesc când spun documentat – rezultat în urma unei călătorii la Köln la invitația Ford.
Arată-mi te rog un rând nesincer în aceste articole pe care le demonizezi atât de mult!

Ai făcut referire la un alt articol – Ce înseamnă a fi blogger în 2011? – care cuprinde o prezentare ținută la Social Media Snow Camp când erai şi tu prezent în sală, când lumea îţi atrăgea atenţia să-ţi potoleşti comportamentul de râzgâiat. O prezentare care nu expune cum vor fi, ci cum sunt lucrurile.

Îţi dai cu părerea cu privire la motivele – fără a le ghici – pentru care sunt invitat la conferinţe, reduci numărul de comentarii şi prezenţa Social Media la blog (nu e bai, ai mai comis aceleaşi greşeli de nenumărate ori), dar te rog nu plânge că îţi stric jucăria. Nu e bărbăteşte să urli şi să tragi faţa de masă cu impresia că doar astfel eşti ascultat.

Practicile scandalurilor, a vulgarităţilor, a suspiciunii generalizate, a împroşcării cu invective şi cu venin în toate direcţiile nu le-am inventat eu. Mă bucur ca îţi revii cu nervul caracteristic şi îţi doresc succes în pendularea dintre Zoso şi Vali Petcu, dar te rog opreşte-te să dai lecţii de logică şi bun simţ. De această de această legitimitate te despart câteva rigori şi – din păcate – un obraz prea gros .

Revin la rugămintea de mai sus: arată-mi un rând nesincer, care păcăleşte cititorii în articolele pe care le-am exemplificat şi care, tragi concluzia, distrug online-ul.

Fix înainte de a pleca în prima călătorie dineuropa.ro, am participat la un meci de fotbal între o selecţionată de bloggerilor şi echipa de la Dolce Sport. Bloggerii au pierdut onorabil, eu am jucat în atac şi n-am făcut nimic cu excepţia faptului că am primit un cap în nas de la Iulian Miu (unul dintre fundaşii echipei adverse).

A fost un meci frumos, iar în zilele următoare, eu călătoream prin Italia şi-l pomeneam pe Miu ori de câte ori nasul meu avea personalitate dureroasă. Glumesc, n-a fost atât de grav, dar nici floare la ureche.

Apreciez pe Toma – unde găseşti toate link-urile adunate – care s-a dat peste cap cu organizarea acestui eveniment inedit în care bloggerii au jucat atât împotriva vedetelor de la Dolce Sport (post care se pregăteşte pentru transmiterea Euro 2012), cât şi împotriva lui Miu sau a lui Viorel Moldovan (care i-a făcut viaţă grea lui Make).