Câte resurse îţi aloci întreţinerii propriei imagini?

2 Flares 2 Flares ×

În acele locuri sociale unde nu poţi ajunge tu în persoană, acolo vorbeşte imaginea ta. În locul unde tu nu poţi ajunge la un moment dat, ceva trebuie să te reprezinte şi să spună despre tine: propria ta imagine.

Atunci când cineva vorbeste despre mine în lipsa mea, prezenţa mea nu este reală (în carne şi oase), este doar o reprezentare. Pentru a putea fi evocată mental în condiţii optime, o reprezentare are nevoie de puţine calităţi. Condiţia este ca acestea să fie coerente şi necontradictorii.

Imaginea unei personalităţi publice – o persoană care nu poate ajunge fizic în toate locurile unde este evocat – trebuie să aibă doar câteva trăsături coerente. Despre Adrian Mutu trebuie să-ti reamineşti câteva trăsături, despre Noam Chomsky te interesează doar câteva lucruri, iar când auzi de Dalai Lama ştii imediat cu ce calităţi să îl asociezi.

Indiferent dacă suntem persoane publice sau nu, grija pentru imaginea proprie face parte din preocupările fiecăruia. Uneori această preocupare este obsesivă, alteori face parte dintr-o igienă interioară firească.

Grija faţă de propria imagine este preocuparea naturală cu privire la semnalele pe care le transmitem în câmpul nostru social, iar aceste semnale ar trebui să intereseze pe oricine. Prin intermediul lor suntem cunoscuţi, bârfiţi, citiţi, filtraţi, sortaţi, apreciaţi şi judecaţi, fie că ne place sau nu.

Nu putem controla tot ce suntem şi tot ce transmitem, însă grija faţă de propria imagine ţine de o curăţenie interioară şi de o pertinenţă socială pe care trebuie să ne-o dezvoltăm. Nu întotdeauna ceea ce suntem este oportun, nu orice context social se pliază pe ceea ce suntem, iar a accelera anumite calităţi şi a frâna pe altele, ţine de modul cum ne asumăm nişte reguli de ţin de un bun simţ de cele mai multe ori.

Suntem distribuiţi pe etajele unor roluri sociale şi de multe ori trebuie să ni le asumăm. Nu ne putem comporta oricum şi oricând, chiar dacă râmânem “noi înşine” în interiorul acelor comportamente, iar a-ţi asuma nişte roluri sociale în funcţie de un context anume nu ţine de ipocrizie sau despre anumite abilităţi “alunecoase”.

Poţi rămâne fidel ţie însuţi indiferent câte roluri sociale îţi asumi. Consistenţa propriei persoane poate fi asumată şi susţinută în mod natural şi sincer de-a lungul unor multiple avataruri.

O imagine falsă poate fi întreţinută cu un preţ aferent. Este la fel ca în cazul minciunii: o minciună poate fi susţinută cu un cost imens de resurse. O minciună îţi mănâncă timp, capacitate de memorie şi multe-multe energii psihice, iar preţul plătit în urma descoperirii ei este enorm.
O imagine falsă nu este sustenabilă pentru că necesită alocarea unor resurse uriaşe pentru a fi întreţinută. Pe termen lung, imaginile false se distilează şi din pricina acestui cost mare necesar “minciunii”.

O imagine falsă este o investiţie imprudentă – sau riscantă? – în nişte active scumpe şi volatile. O imagine falsă este un mare poluator al sinelui.

Dacă eşti fotbalist şi doreşti să te repoziţionezi ca cercetător în fizică nucleară, vei observa că mai eficient şi mai ieftin vei ieşi, dacă chiar te vei apuca de învăţat fizica nucleară.
În orice domeniu, credibilitatea pe termen lung se conturează dincolo de baricadele imaginii. Dante, Geothe sau Shakespeare nu ne-au putut minţi atâta că au fost geniali, iar imaginea lor de valori universale este la urma urmei una adevărată.

A-ţi fi adevărat este mai eficient şi mai ieftin decât a te minţi şi a te cosmetiza inutil, iar grija pentru imagine este face o parte firească din ceea ce putem numi administrarea sinelui.

Oamenii pasionaţi au o imagine mai bună decât oamenii lipsiţi de pasiune sau de pasiuni. Entuziasmul şi pasiune se simt şi dincolo de imagine nu neapărat datorită intensităţii lor, cât mai ales datorită coerenţei implicite. O pasiune produce o coerenţă în sufletul cuiva, iar această coerenţă se transmite şi la nivelul imaginii. Un om pasionat este un om coerent, focusat şi transmite puţine calităţi accentuate despre sine.

A avea un blog, a susţine un cont pe Facebook si pe twitter necesită activităţi de întreţinere atât la nivelul imaginii, cât şi la nivelul consistenţei identităţii tale. Eşti reprezentat de un blog, de un cont, de un profil. Aşadar, însuşi faptul de a exista în social media presupune un act de îngrijire al propriei imagini.

Câte resurse îţi aloci întreţinerii propriei imagini?

2 Flares Twitter 0 Facebook 2 2 Flares ×

10 thoughts on “Câte resurse îţi aloci întreţinerii propriei imagini?

  1. jez

    “Fiecare dimineaţă este o mică cosmogonie, un început de lume în miniatură în care te distrugi şi apoi te recreezi. La această recreere, ceilalţi au partea lor de poveste. Ceilalţi pot fi primul tău cerc de încredere, te recunosc ca fiind acelaşi, îţi amintesc propriul nume.

    Avem nevoie de reperele oferite de ceilalţi, altfel am deraia, am abera. Pe de o parte, e riscul deraierii, iar de celalaltă parte este dezavantajul stagnării. Nu te poti aerisi când presiunea celorlalţi este prea mare decât vâslind împotriva curentului. Ceilalţi, ca indici de distanţă sau de apropiere, poartă totuşi inerţia imaginii tale.

    Fiecare dintre noi, dincolo de dictatura şi inerţia propriei imagini, ne negociem eul şi ne negociem în permanenţă propria identitate. Nu suportăm să fim încadraţi la repezeală, nu vrem să fim citiţi unilateral, căci, la urma urmei, identitatea noastră e un proces continuu, iar propriul nume este o luptă zilnică. Cu ceilalţi, cu noi inşine şi cu propria noastră imagine despre noi inşine.”

    ce bine “le ziceai” acum ceva vreme…..

    Reply
  2. Pingback: Santiago Bernabeu: Un stadion de poveste | Adrian Ciubotaru

  3. anonim

    pentru mine omul cel mai dezamagitor e acela in care regasesti sclipire si profunzime in rolurile sale asumate (libera alegere) si constati ulterior cel putin la fel de multa superficialitate si un gol in rolurile desemnate (impuse de context) si/sau asumate.

    Oamenii “mari” sunt aceia cu un caracter extrem de puternic si un suflet foarte bun. Una fara cealalta face o treaba pe jumatate, duce un mesaj cel mult aproape de capat si lupta pentru o cauza nobila pe care nu reusesc sa o innobileze.

    Reply
  4. Pingback: Dacă li se aruncă privirea potrivită, oamenii pot deveni mai buni | Adrian Ciubotaru

  5. Pingback: Cum te poate ajuta Facebook? | Adrian Ciubotaru

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *