Am impresia că o să ajung departe

0 Flares 0 Flares ×

Titlul este un citat dintr-o autodescriere a unui tânăr şi mi se pare reprezentativ. La o anumită vârstă toţi avem impresia că vom ajunge departe, iar această impresie pare a fi cât se poate de legitimă.

Trăim cu toţii într-un mediu în care posibilităţile noastre creatoare nu prea au loc şi şansa să se manifeste, avem o lume interioară anostă şi suntem împinşi într-un mod angoasant să socializăm, să cunoaştem noi persoane, să fim de faţă la, să participam la, să mergem la. Totul parcă pentru a interpune ceva între tine şi propriul neant.

Amăgiţi de iluzia că propriile noastre angoase se pot domoli prin socializare, prin zbatere, cărăm după noi posibilitatea unei vieţi ce poate fi trăită departe. Pentru asemenea exemplare şi pentru ceea ce cu toţii numim tineri, viaţa socială nu este decât un imens camuflaj de sine. Mă arăt încolo şi încoace, mă afişez pentru a mă putea ascunde mai bine, pentru a camufla puţinătatea de sine, pentru a nu-mi trăda diferenţa ce o simt între mine însumi şi gargara din jur.

„Am impresia că o să ajung departe“ nu ascunde totuşi o diferenţă, ci o asemănare cu miile de tineri ce vor şi ei la rândul lor să ajungă departe. Departe va fi loc pentru toţi? Dacă va fi, cine va rămâne aproape? Toţi vom fi cufundaţi în propriile succese viitoare care printr-o logică ciudată, trebuie să se petreacă departe. Departe de aici, departe de acum, departe de noi înşine, cei care suntem acum.

„Eu nu sunt cel de acum, eu voi ajunge departe, nu mă cunoşti, las’ că vezi tu!“

Acum suntem aproape. Aproape de nişte dureri, aproape de un salariu mediocru, aproape de propria piele lipicioasă, aproape de un munte de cărţi necitite şi filme nevăzute, aproape de mici invidii şi aproape de toate înfrângerile care ne eclipsează zilnic aripile. Vizualizezi o bandă rulantă pe care sunt întinşi oameni împachetaţi cu destinaţia Departe.

Ce poate fi şi mai trist, când suntem tineri, este faptul că nu ne permitem nici măcar luxul unui fanatism bine direcţionat. Cei mai încrezători în ei înşişi sunt cocalariii şi şoferii. Noi, ceilalţi, avem doar impresia că poate cu siguranţă s-ar putea coace posibilitatea să existe o mică şansă ca în mod probabil să avem norocul să… auzi, da’ tu crezi c-o să ajungi departe cu atitudinea asta?

0 Flares Twitter 0 Facebook 0 0 Flares ×

20 thoughts on “Am impresia că o să ajung departe

  1. jez

    departe sau aproape, dinspre tine sau inspre tine, important e sa nu te indepartezi prea tare. sa ratacesti drumul spre “departe” sau spre “inapoi”. bla. bla. calul din malboro

    Reply
  2. Ilie Catrinoiu

    si pana la urma cine ajunge departe? cel care asteapta sansa sau cocalarul de la colt de strada? in Romania de azi – cocalarul ajunge departe. In Romania de maine – cel care asteapta sansa de azi.

    Articolul asta e printre cele mai tari de cand te citesc, Adriane! Tinand cont ca acum ma aflu intr-o stare tare nasoala, de lehamite si deznadejde, articolul asta m-a facut sa imi iubesc neputinta cu doua lacrimi. Mersi!

    Reply
  3. Iulian Leru

    De departe totul se vede in ceatza.. cred ca intentionat – ca sa poti sa determini dupa gradul de blurr cam cat de departe esti.

    pentru Z: relax, you have penty of time…

    Reply
  4. Adrian Ciubotaru Post author

    oedip, iertat sa fiu si eu ca n-am mai apucat aseara sa raspund la comentariul tau
    Z, sunt
    jez, cu calul din Marlboro se poate ajunge departe sau aproape?:)
    Ilie, toti ajungem departe, din acest motiv sunt atat de putini pe-aproape

    Artistule, week-end placut si tie (vezi c-ajungem aproape prin Iasi)

    Reply
  5. lamaie

    Mai depinde si de unde ai plecat si incotro te indrepti. Departele asta depinde de tinta fiecaruia. Ideal ar fi sa ajung si eu la departele meu, ca departele pe care l-au vazut altii l-am depasit si a devenit astfel indezirabil de aproape. Din departe in departe, salutari de la degetelul rupt.

    Reply
  6. Eva

    Intr-adevar, numai unii ajung la “departele” pe care si l-au propus. Dar s-ar putea sa constate, odata ajunsi acolo, ca asta nu ii implineste, si sa isi propuna un alt “departe”. Pe de alta parte, cei care nu au ajuns sau nu au obtinut acel “departe” isi justifica nemultumirea de sine prin aceasta nereusita… ce patetic!

    Cred ca esential este sa nu uitam sa traim in timp ce alergam dupa acel “departe”, sa reusim sa ne bucuram de viata noastra, sa traim in prezent, nu in ganduri si vise despre “departe”, sa nu ne mai complacem in a vedea doar durerile, salariul mediocru, pielea lipicioasa, micile infrangeri. Nu-i nimic rau in a visa si spera, e chiar foarte bine, dar sa si traim lucrurile bune si placute din viata. Sa mai si constientizam prezentul, in toata complexitatea sa. In fuga noastra dupa “departe”, nu ne mai putem bucura de nimic din ce e aproape. Dar daca acel departe nu va veni niciodata in prezentul pe care tu il numesti “aproape”? Sau daca nu te va implini? Nu inseamna ca ai trait degeaba? Sau poate ca e suficienta dulceata “nobilei” victimizari?

    Reply
    1. MyaElla

      @adrianciubotaru poti introduce RSS prin e-mail pt #lecturiurbane,te rog?de multe ori stiam can si unde, dar uitam cand venea ziua evenim.

      Reply
  7. Radu Panciuc

    Toata lumea vrea sa ajunga Departe dar multi nu stiu ce inseamna si unde se afla acest Departe. Sunt impinsi de societate in acea directie fara sa stie prea bine ce se intampla acolo. Cred ca uneori Aproape e un loc mult mai bun.

    Reply
  8. Zumzet

    Se spune prin management ca departele asta trebuie sa il setezi undeva unde sa nu ajungi la el. Ca sa nu ajungi sa stagnezi. Ce rost ar mai avea un manager care si-a atins toate obiectivele?

    Sa fie asa si in cazul asta? Al vietii personale?:)

    Reply
  9. Pingback: Tweets that mention Am impresia că o să ajung departe | Adrian Ciubotaru -- Topsy.com

Leave a Reply

Your email address will not be published.